3,061 matches
-
cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vibrațiilor sonore, apoi a construit un dispozitiv datorită căruia fata surdă a Început sa audă cuvintele sale. În urma acestor experiențe el a reușit să construiască un telefon adevărat Fata care l-a inspirat În această descoperire i-a devenit soție. * Umbrela a fost Întrebuințată din timpuri străvechi de popoarele din Extremul Orient, fiind purtată de personalități de prim rang. Cu timpul a fost preluată de egipteni, apoi de grecii antici, apoi de romani. La curtea regilor Franței apare pe la jumătatea secolului
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
de tine, într-o viteză teribilă. E minunat! Ascultă-i pe oamenii ăștia cum se ceartă pe teme evoluționiste, cum sunt ciudați pentru că așa vor, cum strigă despre Iisus și felul în care întâmplător o să vină, cum se adună sub umbrela ploii și duminică de duminică urcă scara vorbitorilor în Hyde Park, într-un proces-plăcere ce poate nu duce nicăieri, poate doar la poze frumoase pentru turiști și colecționari. La Londra vine noaptea... ... Advanced. Neverending London masala. Ajuns în Hyde Park
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
B.O.R., iar asta ar trebui să-i intereseze tocmai pe înalții prelați. Scriam la început despre sondaje și nepotrivirea Bisericii ca instituție a statului pe listele acelor sondaje. Era vorba despre un prestigiu construit în multe secole, sub umbrela religiei și datorită „monopolului“ de mijlocire a unui contact cu divinitatea pe care, firește, nimic altceva nu-l putea concura. Campania mediatică de acum tocmai aduce însă Biserica în rând cu orice altă instituție a statului. Înalții prelați nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
fugit de pe teren... Rahat! Meciul probabil se va amâna, oricum stă să plouă și dacă plouă se face mocirlă și nu se mai poate juca. Vă mulțumim deci, stimați ascultători, că ați fost alături de noi, am fugit că n-am umbrelă, la revedere. Ioane, nu mai vin, mă jur că nu mai vin, poți să mă rogi și la biserică. Da chiar așa, prostu’ satului? Nu, degeaba, vorbesc serios, eee... FILM Bunica la ora de vârf a dramelor din familie Iulia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ceea ce îi dădea o înfățișare și mai voluntară. Doar ochii, galbeni și luminoși, aveau ceva de frumusețe convențională. Gina nu-mi plăcea încă, dar mi-a părut, încă de la început, diferită de toate fetele pe care le cunoșteam. Adăpostită sub umbrela mea, îmi povestea tot soiul de întîmpjări ai căror eroi erau persoane despre care nu știam nimic și pe care ea considera suficient să le numească. Cine erau Maricu și Tanicu, cine era Penelopa? Doar mamei îi spunea întotdeauna "mama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund, pe treptele scării, discutând exquisite de serios despre dragoste, apoi lovitura în plex, pe neașteptate: "Știi, sânt amorezată..." și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trei metri și puțind emite un sunet cvadrofonic, cu multiplu ecou dirijat. Cu micul neajuns al demolării blocului din cauza intrării tuturor locatarilor într-un stress pronunțat, se crea avantajul ca o mare parte din București să se afle permanent sub umbrela de sunete emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat, fu înconjurat cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cred că ar trebui să pleci de aici cât mai repede. Unde-ți sunt lucrurile? — În cortul meu. Cât timp îți ia să le strângi? — Nici o secundă, căci n-am decât haine murdare, o veche mașină de scris și o umbrelă de soare. Nimic care să merite să mă duc până acolo dacă sunt în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și astfel neliniștea - sau mai bine zis proasta dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face câinele la drum lung. Revin la oile mele, pragmatic și conștient că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și ramificații până în America Latină și de Școala lui Ismael Adolfo Cerceda, cu începuturi în Buenos Aires, Argentina. În ceea ce occidentalul consideră a fi un meșteșug, extrem-orientalul recunoaște o artă. Din hârtie pătrată, dreptunghiulară, hexagonală, circulară, semicirculară sau eliptică, meșteșugarul poate crea umbrele, paravane glisante, mături, lămpi, cutii, evantaie, coperți, broșe, ornamente pentru prinderea părului, cești, farfurii, sfori, curele, poșeteși alte lucruri diverse. Maestrul, însă, îmbină culorile, le armonizează, conferă o aură de hârtie vie fiecărui obiect în parte. Unele sunt perisabile și
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
nu-s de prisos, pentru a nu cădea în ridicol. Pentru slobozirea ploii: iei un pumn de humă-n mâna stângă, te învârtești de trei ori într-un sens, de șapte ori în celălalt. Apoi aștepți. (A nu se uita umbrela!) Pentru ivirea soarelui: te învârtești de șase ori la dreapta, de douăsprezece ori la stânga. Reiei mereu figura până soarele apare. (A se ține minte să-ți aduci o bună-ncălțăminte!) Pentru împlinirea oricărei dorințe: la fel ca pentru soare, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Dinții de lapte ai prințesei Papagnase pot fi văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă lume. Urcați-vă în autocar sau tren și-o să pricepeți pentru ce anume“. UMBRELE: „Se știu o ploaie de umbrele; cea mai frumoasă dintre ele, cu aurii petale,-a fost cel mai râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
i-ar șopti ceva important la ureche, îi povestește cum trebuie să se poarte, până la ce fereastră să urce sau după ce colț de stradă să aștepte. Sunt atât de prieteni, încât, atunci când se pornește ploaia, Pascal își adăpostește balonul sub umbrelele trecătorilor, mergând alături de ei o bucată de drum. Și, dacă mă credeți sau nu, balonul roșu își întoarce la un moment dat capul după o baloneasă albastră și ovală, ținută în mână de o fetiță. Nici o poveste de dragoste însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nu puteam intra în altă organizație fără acordul celeilalte părți. Problema relației dintre România și Rusia cu privire la NATO au fost tranșate în iulie 1997, când România și SUA au încheiat parteneriatul strategic. Atunci, Moscova a înțeles că România intră sub umbrela de securitate a Statelor Unite, având în vedere că astfel de parteneriate strategice se înscriau într-un model restrictiv, care privește Israelul, Turcia, Polonia și România. Aceasta a fost succesiunea. Din ianuarie 1997, am urmat consecvent modelul polonez. Mai departe, Statele Unite
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
funcționeze numai din partea lor, mai puțin din partea noastră. Au existat anumiți intelectuali care m-au ironizat când am spus că istoria nu ține de foame, dar patriotismul presupune modernizarea și dezvoltarea noastră economică. Aducerea mai aproape de românii de dincolo a umbrelei de protecție NATO, a structurilor UE este un folos. Ungaria a militat pentru intrarea României în NATO pentru a evita să fie țară de frontieră. Intrarea României în Uniunea Europeană va pune și problema integrării R. Moldova, dar depinde de Chișinău
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe ușă, urmată de Pascalopol și de bătrân, care-și freca mâinile foarte mulțumit. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivită cu dantelă, iar mâinile îi erau până la cot înmănușate. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioșc, fu nu veselia volubilă a Otiliei, cât satisfacția reținută a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Moș Costache ieși până în poartă. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o foame nebună. Să mergem să mâncăm. Papami-a spus în oraș că nu vine la prânz. Dar vino încoace. Felix trecu dincolo ca un criminal prins asupra faptului. Otilia era întinsă pe sofa, îmbrăcată așa cum venise din oraș. Până și umbrela de soare se afla lângă ea. Tânărul cercetă fugar suprafața sofalei, dar nu zări nimic. Văzu scrisoarea, în sfârșit, pe marginea mesei, nedesfăcută. Fata o luase deci de pe pat și o pusese pe masă, fără s-o citească. "Dar dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deputat, și vezi c-am sămă supăr. Trebuie să fim psihologi. Stănăcă luă cartea poștală și ieși cu ea să meargă în oraș. În antreu observă că afară ploua. Lăsă cartea poștală pe măsuță și se întoarse să ceară o umbrelă. În acest timp, Simion veni hoțește lângă măsuță, privi scrisoarea pe amândouă părțile, apoi, vârând degetul în gură, trase lângă semnături o dungă de salivă și iscăli gros cu un creion chimic: "Isus Cristos". Stănică luă mai târziu cartea poștală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Am avut foarte multe discuții cu Costel Iftinchi și Gustav Hlinka, despre locul unde vom lansa cartea „Sub umbrela artei naive”. Primele două cărți au fost lansate la Pitești în 2006 și 2007, cu ocazia expoziției naționale care se deschide de obicei în luna octombrie. Toate au fost bune și frumoase dar la un moment dat simți nevoia să
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
în care urmau să vină invitații noștri. Persoana cheie din Reșița era d-l Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor. Domnia sa ne-a invitat la Reșița ca să facem o expoziție, dar și să lansăm ultima noastră carte, „Sub umbrela artei naive”. Cu o seară înainte am fost cu Carmen în vizită la prietenii noștri din Reșița, Tibi și Silvia Vasile, cu care am fost vecini mai mulți ani, și de care ne-au legat mai multe întâmplări. Acolo am
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
care domnul Dick Stepan, domnia sa mi-a vernisat prima expoziție în 1985, așa că mă cunoștea foarte bine, ca și Titus Crisciu, jurnalist, care a mai scris despre mine și în anii trecuți, scriind și un articol referitor la cartea „Sub umbrela artei naive”, într-un ziar din Reșița. Cred că vernisajul a fost un succes pentru noi, artiștii expozanți și sper că vom mai putea expune la Reșița poate în anii viitori. Am fost deosebit de impresionat de persoanele care au venit
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
toți, și trebuie să sperăm că poate la anul, vremurile vor fi ceva mai bune. Astfel s-a încheiat și vizita la Reșița, cu un bilanț pozitiv totuși, vernisajul expoziției noastre precum și lansarea celei de-a trei-a cărți „Sub umbrela artei naive”. Să vedem ce ne va aduce viitorul...
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
vor fi binevenite într-o economie a informațiilor globală, bazată pe favorizarea talentelor în viitor. Unii dintre cititori ar putea interpreta comentariile de mai sus ca semnificând faptul că oamenii trebuie să fie fizic localizați la locul de muncă, sub umbrela unei corporații. Dar aceștia nu au înțeles esența mesajului. La fel cum corporația viitorului va fi într-un grad mai mare globală, aceasta va fi în afara obligativității de a fi într-un grad mai mare virtuală. Corporația viitorului va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]