4,112 matches
-
fetelor: nu-i așa? Cea mai dezghețată spunea că e foarte tînăr, cealaltă spunea același lucru, numai că o spunea din ochi și din nou băieții: ești din ce În ce mai tînăr, tată și tata se ținea drept, Își sugea burta și-și umfla pieptul, adevărat?, Întreba, adevărat? Da, tată, ca butonii tăi de aur, strălucitor ca Lincolnul tău, tînăr, tată, o să creadă lumea că sîntem frați, nu că sîntem copiii tăi, o să creadă că... Cel mai nepriceput tăcea și cea mai timidă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trist pentru cîteva zile sau pentru toată viața; În schimb, dacă aveai noroc, Îl trînteai tu pe el și-l puneai cu umerii la pămînt și-l auzeai că spune dă-mi drumul sau mă dau bătut și tu te umflai În pene, te plimbai fălos prin curtea școlii cîteva zile pînă cînd venea Espejo Roto să-ți comunice că la școala vecină era unul care trăgea mai bine ca tine și totul o lua de la Început, cu aceleași riscuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Te poți instala chiar astăzi și de mîine... Susan Începuse să găsească mai ușor vocabularul și ideile verișoarei sale Susana, ba chiar Îndrăzni să creadă că treaba era Încheiată, cînd băgă de seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîmplase și că fata nu o apucase pe un drum greșit, că așa crede unchiul Juan Lucas, ar fi putut să se Împrietenească la cataramă, dar nu cu Al Capone. Nici măcar nu-și scosese pălăria și uite cum Își umfla pieptul, de parcă ar fi primit permanent o decorație. Și căutătura cumplită pe sub borul pălăriei, nimeni nu mai purta pălărie la Lima, nici costumele astea cadrilate, nici atîtea lanțuri de aur la vestă. — Părinții tăi trebuie să pice acum, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care Julius o mai văzuse undeva, dar unde? Dădu să-i spună că dacă voia putea să treacă să-i aștepte În salon, dar Al Capone Îl țintui cu privirea, parcă mai văzuse privirea asta undeva. — Ești așteptat, tinere. Își umflă și mai mult pieptul și-și schimbă victima, o alese din nou pe Țanțoșa, care Între timp Își recuperase Întrucîtva rotunjimea, dar acum se micșora iar văzînd cu ochii În fața unei forțe cu mult superioare. — Grăbește-te, Julius. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase pe Țanțoșa că-i umflase amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui, dar era dispus să creadă tot ce spun, atît el cît și ea, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase pe Țanțoșa că-i umflase amîndoi ochii. Juan Lucas, ascultînd lunga relatare a lui Bobby, avea bănuielile lui, dar era dispus să creadă tot ce spun, atît el cît și ea, chiar dacă se contrazic. Țanțoșa țipa sus și tare că atunci cînd domnișorul Bobby a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În față. — Dumneata nu ești amator de lupte cu tauri, nu-i așa, domnule arhitect? Întrebă În schimb. — Am fost de cîteva ori, dar nu mă atrag prea mult. — Și ce sport practici? Table. Juan Lastarria se, trezi că-și umflă pieptul, „nu mai am nevoie de asta, se gîndi, e doar obișnuința“. Din fericire tocmai venea Victor cu gheața și profită de avîntul pe care și-l luase ca să-i ia din mînă gălețica de argint. — Doamna m-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîmplat nimic, absolut nimic, numai că Vilma e o tîrfă mai stricată decît acum cîteva clipe cînd am deschis fereastra, mult mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru prima dată că un glob uriaș, monstruos, care se umflă, se tot umflă mereu urmărindu-l, ieși umflîndu-se din bucătărie... — Am Întîlnit-o pe stradă, bine Îmbrăcată, la fel de frumoasă și de tînără... Ce-i drept Însă, Vilma era foarte obraznică... Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur că nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic, numai că Vilma e o tîrfă mai stricată decît acum cîteva clipe cînd am deschis fereastra, mult mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru prima dată că un glob uriaș, monstruos, care se umflă, se tot umflă mereu urmărindu-l, ieși umflîndu-se din bucătărie... — Am Întîlnit-o pe stradă, bine Îmbrăcată, la fel de frumoasă și de tînără... Ce-i drept Însă, Vilma era foarte obraznică... Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur că nu știam Încă nimic... Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de băiat de unsprezece ani care a terminat școala primară și se Întoarce liniștit de la aeroport și nimic mai mult, doar că Vilma a devenit o tîrfă mult mai mare, de parcă globul uriaș și monstruos ar fi continuat să se umfle pînă nu mai Încăpea În palat și-l urmărea pe străzile din San Isidro, din Miraflores, din Lima, din lumea Întreagă, dacă el ar fi vrut să fugă din calea lui, dacă el ar mai fi vrut să deschidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și multiple era cu totul altceva, ceva aproape viu, ca un făt modelat din foițe embrionare suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi băiatul îi făcea câte-un drăcușor de hârtie pe care, în pauze, pe drumul spre casă, în ca mera ei sau chiar la cinema, unde fuseseră de vreo două ori împreună, i-l umfla brusc, în față, spre amu zamentul ei mereu la fel de mare. Erau drăcușori de toate mărimile, de la unii puchinoși de abia-i vedeai până la diavoli cât un cap de copil, cu coarne obraznice de mărimea unor cuțite de bucătărie. Pe fiecare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de la unii puchinoși de abia-i vedeai până la diavoli cât un cap de copil, cu coarne obraznice de mărimea unor cuțite de bucătărie. Pe fiecare foaie de hârtie, având grijă ca scrisul să ră mână în interior când figura se umfla, Victor caligra fiase frumos „Te iubesc, Ingrid!“ Anul înainta către iarnă, o iarnă adâncă și grea, în care zăpezile nu se mai terminau. La ora cinci se lăsa deja seara, o înserare nostalgică de un albastru intens și delicat. Într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Nu dansase nici odată. Nu avea bani niciodată. Nu-și imagina nici un viitor cu Ingrid. Dar nici fără ea. Rămas pe gânduri, împături mecanic scrisoarea, pe o diago nală, apoi pe alta, și iarăși un pliu, și apoi altul, până când umflă dintr-o singură suflare un drăcușor scris pe toate părțile, ce rânjea la el batjocoritor. Trecură câteva zile, apoi o săptămână de când fata trebuia să se-ntoarcă din tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de febră și nebunie. Ce vârstă să fi avut femeia asta de smântână și aur? I-aș fi dat între cincisprezece și șaptesprezece miliarde de ani. Un punct de pe-un balon dintr-o spumă de universuri pornise să se umfle el însuși, desprins de celelalte și alcătuind, treptat, lumea noas tră. Materie luminoasă și materie-ntunecată au con curat la zămis lirea galaxiilor: bilioane de puncte de aur dispuse în faguri și-n stringuri. În fiecare, sute de miliarde de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și le-ai dat apă să-și potolească setea. 21. Patruzeci de ani, ai avut grijă să-i hrănești în pustie, și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, și picioarele nu li s-au umflat. 22. Le-ai dat în mînă împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpînit țara lui Sihon, împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. 23. Le-ai înmulțit fiii că stelele cerurilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
săptămână, mi-a tradus fără dicționar, prospectul unui medicament străin. Păi, ăsta-i puțin lucru? Știu eu ce vrea domnu’ Geo: să mai ia niște bani, că, probabil, doamna lui mai vrea niște persane ori altceva. Și, după ce-și umflă portmoneul, gata, notele cresc de parcă le-ai fi pus drojdie. Iar tovarășul profesor își laudă elevii - lăudându-se, indirect - și le zice că-s mai bine pregătiți pedagogic decât unii profesori din oraș. Nu? Măcar de n-ar face una
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nu era imposibil, spuse șeful. Dar nu-i putea garanta nimic. Asta o duru. — Sunt bună, spuse ea. Sunt la fel de bună ca oricine altcineva din domeniu. Ești mai mult decât bună, recunoscu șeful, și chiar și în situația ei, se umflă în pene de mândrie. Dar n-am nevoie de cineva bun. Am nevoie de cineva aici. Își goli biroul, buimacă. Vreo câțiva colegi stânjeniți își exprimară îngrijorarea și îi urară toate cele bune. Se sfârșise înainte să înceapă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din față, mai întâi cu exemplarul din Rand McNally făcut sul, apoi cu copia cartonată din Judecata de Apoi. Cappy se mulțumea să apuce strâns volanul și să meargă înainte, cu acel grotesc măr al lui Adam ce i se umfla pe gât făcându-l să semene cu un bâtlan la pândă. Ajunseseră în sfârșit la unchiul lor, un bărbat care, până în urmă cu trei săptămâni, nici măcar nu apăruse în vreo fotografie de familie. Forța lui, câtă o fi fost, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se întoarse, îl văzu pe doctorul Hayes aplecându-se lângă el, cu mâna întinsă. —Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună ridicol. I-ar fi propus să-și ia o vacanță, doar că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu televizorul. Am munca mea. Karin pufni, înainte să se poată controla. Simți adevărata întrebare, care se cerea pusă de mult. —Ce-ți dă ție locul ăsta? Barbara zâmbi. Pe lângă ea, Mona Lisa ar fi părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV de scandal. —Legături. Soliditate. Am... prieteni. Tot timpul alții. Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata să suspecteze până și mila creștină. Dacă Barbara ar fi fost bărbat, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]