3,608 matches
-
chiar acum tot ce urmează să faci, știu cum funcționează mintea ta până la ultimul detaliu. Știu ce gândești, știu ce Îți place, știu ce urmează să spui. Știu totul despre tine. Era prima oară când Desert Rose Înceta să fie umilă și ascultătoare. Auzind-o dintr-odată lăudându-se, Charlie zâmbi stingher și schimbă subiectul. — Cei din familia Rothschild sunt mari colecționari de artă chineză contemporană, le explică el. Le duc un papirus pe care li l-am vândut cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de genți, unde era plătită cu un dolar mai puțin decât salariul minim pe oră. Fusese concediată În mai puțin de-o lună și Înlocuită cu o mexicancă, plătită cu numai doi dolari pe oră. În acel moment, un post umil de secretară părea la fel de ispititor și de greu de căpătat precum cel de astronaut. Ca gheișa din faimoasele amintiri, nu-i spusese nici unuia dintre bărbații cu care se Întâlnise lucrurile neplăcute prin care fusese nevoită să treacă În primii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
munca cea mai dificilă și mai delicată din viața lui de olar, aventuroasa coacere a unei piese de mare valoare estetică, modelată de un mare artist căruia nu-i pasă să-și coboare geniul la precarele condiții ale acestui loc umil, și care nu va putea admite, de piesă vorbim, dar și de artist, consecințele dezastruoase pe care le-ar avea variația cu un grad de căldură, fie prin exces, fie prin lipsă. Despre ce va fi vorba cu adevărat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dumnezeu să-ți dea putere, că eu am făcut ce-am putut, și nu atât prin virtutea adițională cu care Dumnezeu, supus ca orice muritor obișnuit, uitărilor și lipsei de prevedere, va contribui la încoronarea eforturilor comise, ci prin conștiința umilă că n-am reușit să facem mai bine pentru că pur și simplu n-am fost în stare. A discuta despre ce-ar trebui să fie a fost mereu o pierdere de vreme, argumentele nu sunt decât ansambluri mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi ca și cum ar turna apă în fântână, ea cunoscându-le la fel de bine sau chiar mai bine decât el însuși, nu cuvânt de cuvânt, desigur, ca o înregistrare de magnetofon, ci în esența lor profundă, și atunci ea spuse că, după umila ei opinie, lucrurile stăteau exact pe dos, nu știa nimic despre esența profundă, multe dintre cuvintele pe care le auzise de la el nu erau decât perdele de fum, lucru care, pe altă parte, nu e deloc de mirare fiindcă vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
peste picior. „Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: „Vă mulțumesc, domnule, sunteți prea bun cu mine”. Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai întâi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt oamenii. Cu cât ești mai aproape de starea unui vierme, cu atât îi înduioșezi mai mult, pe când valoarea ta îi pune în stare de alarmă, socotind-o o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. „Cum te cheamă?” am repetat. Tăcere. Se uita la mine, cu ochi ficși, goi. Mi s-a făcut frică. M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
merg către „doi poeți cu totul inclasabili”: Anna Ahmatova și Marina Țvetaeva, autoare care numai futuriste nu sînt... Observațiile cu privire la creația celei din urmă trimit, ce-i drept, la o profesiune de credință a Avangardei: „Această grijă de o formă umilă și simplă trebuie să fie considerată ca un zălog al tendințelor, la cea mai recentă generație, de a nu separa Arta de Viață”. Volumul Alcools al lui Guillaume Apollinaire este discutat de recenzentul român prin analogie cu pictura cubistă (al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
strînse și publicate de Alexander Koch (Darmstadt). Antologie a locuinței de bun-gust. Arhitectura noastră atît de săracă, cu toate că prea încărcată, va putea învăța mult gustul timpului și frumusețile sale de la aceste popoare civilisate cari au revenit la forma cea mai umilă și geometrică ca expresia rafinată a conștiinței moderne” (nr. 67). Într-un articol intitulat „Bucureștii accidentelor“ (nr. 70), Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capital sub raportul comercial și unul de valoare artistică sub raportul execuției, e lăsat competinței tipografului. Ar putea să mi se răspundă ce seducțiune e pentru un străin chipul generalului Averescu de pe afișul expoziției din parcul Carol, cînd cea mai umilă reclamă de sirop oferă un trup de bacantă cu tot ce are sexul mai ispititor?”. În deschiderea rubricii de „Notițe“ din numărul 5 al revistei, redacția Integral publică un credo în limba franceză, în care își afirmă internaționalismul artistic integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
epocei contemporane, numai elementele sănătoase și viabile. Pentru descendenții Romei antice, oricît de îndepărtați ar fi ei, asemenea elemente nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la cause de l’archie, la cause de l’ordre. Umila noastră strădanie a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și St. Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență lexicului desordonat al copiilor și al bolnavilor”. Mostrele poetice ale integraliștilor sînt considerate, ricanant, inferioare „exagerărilor stilistice ale unor umili și inofensivi scriitori” selecționați de Titu Maiorescu (în „Beția de cuvinte”) și de M. Dragomirescu (în „Exema literară”, vol. De la Misticism la Raționalism, București, 1924). Mai interesante sînt observațiile criticului potrivit cărora, departe de a fi semnul unui „nou clasicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezvălui admirabile calități de istoric literar), „nu-și recunoaște însușiri didactice, nici un anume dogmatism fără de care, pare-se, criticul nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
factorului „periferic”, de hinterland european și extraeuropean, în discutarea avangardelor istorice. Complexul pe care îl am în vedere (și care explică obsesia definirii identitare a culturii române moderne) include întreaga suită de complexe culturale identificate de către Mircea Martin: „complexul” originii umile, „complexul” existenței periferice, „complexul” întîrzierii, „complexul” discontinuității istorice și al absenței tradiției clasice, „complexul” ruralității, „complexul” începutului continuu, „complexul” condamnării la imitația modelelor străine, „complexul” absenței capilor de serie, „complexul” lipsei de audiență (internă și externă), „complexul” izolării provinciale, „complexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat umil și începu să se târască în fața lui Endō, care stătea cu pistolul în mână și își aduna ultimele rămășițe de energie pentru a duce la bun sfărșit ce mai avea de făcut. Adevărul este că-l vedea pe Kobayashi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus să mă scutească de prezența lui în timp ce negociam. După ce evreul a plecat, promițând să-mi aducă banii până la apusul soarelui, o sumă, după părerea lui, suficientă unui nobil să se descurce vreme de două săptămâni, Callisto a devenit brusc umil. - Domnule, m-a întrebat, pot să vă mai fiu de folos cu altceva? I-am răspuns că aveam nevoie doar de un bărbier și de cineva care să-mi livreze niște haine cuviincioase. A fost dezamăgit, căci la ambele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dumicat în plus față de ceea ce ți se cuvenea, o săptămână o duceai doar cu pâine și apă. Deosebirea de alți benedictini exista și în felul de a se îmbrăca; regula neprevăzând interdicții de formă și culoare, ci doar să fie umile și să nu bată la ochi, veșmintele lor erau negre. Considerând obiceiul de a colora țesăturile prea costisitor și chiar un lux zadarnic, la Bobbio, culorile rămâneau cele pe care le aveau materialele brute. Îmbrăcămintea lor se compunea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de majordom, lui Elio nu-i trecuse vreodată prin minte să-i mulțumească acestuia pentru ceea ce făcea. Îi părea că aceasta este o consecință naturală a rolurilor lor În societate. De altfel, Buonocore acceptase de bună voie și Îndatoriri mai umile - s-o ducă pe Maja la psihanalist, pe Camilla la hipodromul de pe Flaminia, unde Își ținea poneiul, Xanadu -, și nu se lamentase niciodată. Elio deschise exemplarul, Încă neatins, din Corriere ca să vadă dacă se vorbea despre el În vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar nu-l asculta. Își făcea notițe În palmbook, avea lucruri mai bune de făcut decât să evalueze pregătirea umililor săi studenți. Totul era doar o prefăcătorie, o farsă - dar apelul acela o demascase, Îi demascase și asta nu putea s-o admită. Trebuia să-l pedepsească. Zero Își dădu seama că avea să fie respins. Ideea Îl necăji, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară. Cam trecută, poate, dar cu siguranță nepotrivită Într-un post de telefonistă În care clienții puteau cel mult să aprecieze timbrul vocal. Confirmă. — Firma a hotărât să ducă mai departe o strategie modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt absolut interzise de regulamentul firmei. Riști să-ți pierzi postul pentru o tăvăleală. — Ceilalți nu vor primi mesajul. Îmi spuneți că mi-am pierdut locul de muncă? Întrebă Emma. Ar fi vrut s-o spună cu o voce dulce, umilă și supusă, dar o spusese pe un ton agresiv, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie pe papițoiul acela indecent de nici treizeci de ani care arunca În stradă o mamă de familie. Puiul tatii, laureat În economie și comerț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele umane, cu care se aseamănă mai mult decât Își seamănă de multe ori oamenii lor Înșiși. — L-am prins cu o creangă, Îi explică Aris, surprins de interesul tatălui său. Se oprise la baza piciorului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o stea a cântecului italian, mai erotică decât Patty Pravo, mai rebelă decât Loredana Berté, mai ambiguă decât Alice, se vedea zăvorâtă de un fost militar, forțat să solicite Forțelor Armate să-i prelungească pentru câtva timp contractul, căci cu umila lui diplomă de maistru mecanic nu reușea să-și găsească de lucru. Iar Emma avusese deja un teolog. Un licențiat În științele lui Dumnezeu. Și putea să aibă pe oricine, oricând, chiar și mâine. Voi să știe de câte ori o avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]