23,058 matches
-
fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a le perpetua amintirea. M-am lăsat antrenat de acest impuls. De fapt, n-aveam nici un control asupra mea și, când ești închis cu un cadavru... Ideea asta mă umplu de o bizară bucurie. Ca să închei: am stins lampa care fumega. Am adus două sfeșnice și le-am aprins deasupra capului Ei. La lumina tremurândă a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea în fața mărfii sale, cu spatele aplecat, în aceeași poziție ca mine. Gândul ăsta mă umplu de spaimă. M-am ridicat, aruncându-mi haina departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie, o angoasă, ca vremea înainte de furtună. Atunci, lumea reală se îndepărta de mine și aveam impresia că trăiesc într-un univers strălucitor, la o distanță excesiv de mare de acest pământ. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în mine o impresie cu mult mai profundă decât cea pe care mi-a produs-o vreodată un om viu. Dar doica îmi povestise toate astea și repetase povestea întregii lumi... Cu un cerșetor jegos! Ea îmi spunea că îi umpluse soției mele patul de păduchi și, pentru asta, a fost chiar nevoită să meargă la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut că mult hulitul Pușkin a avut norocul ...să Învie ( deși există un precedent!), spre-a se umple de talentul incontestabil al necunoscutului Igor Severianin (unul dintre semnatarii de clarației). Sau, dacă ne referim la manifestul lui Marinetti din 1913, și reținem cu amuzament necesar unele propuneri ( cum ar fi celebra sa idee cu turnarea cleiului pe scaunele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În teatru e mare lipsă de talen te , din cauză că e și mare lipsă de modele” ; „În teatru nu e nimeni fericit!” - vai, ce bine o știu și eu, de peste trei de cenii!; „golul din viața unui actor nu se poate umple cu nimic care să echivaleze viața lui pe scenă” ; „la o premieră să joci fără sufleor, Înseamnă să-ți Îmbolnăvești creierul din cauza fricii”; ) ; vizită de documentare - o lună! - la Paris... Sigur, cartea are și unele neglijențe de redactare : Ar. Romanescu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teze de doctorat și onoarea de-a Întocmi referate asupra lor. Fiecare teză aduce ceva nou ; fiecare e necesară, În felul ei. Și dacă ne gîndim că 80% din lucrări vor deveni, curînd, cărți, e limpede că bibliotecile se vor umple În continuare cu volume a căror destinație inițială nu era tiparul, dar care umplu goluri În rafturile de teatrologie... Și totuși, nu o dată, sunt pe poziții opuse celor ale autorilor : aș zice, deci, că aceste lucrări mai au un merit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ceva nou ; fiecare e necesară, În felul ei. Și dacă ne gîndim că 80% din lucrări vor deveni, curînd, cărți, e limpede că bibliotecile se vor umple În continuare cu volume a căror destinație inițială nu era tiparul, dar care umplu goluri În rafturile de teatrologie... Și totuși, nu o dată, sunt pe poziții opuse celor ale autorilor : aș zice, deci, că aceste lucrări mai au un merit - pot stîrni polemici. Spre exemplu, Într-o teză dedicată teatrului pentru copii, autorul zice
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Diferența ar fi că prefațastudiu a doamnei este amplă, iar textul adaptează lucrări ale Commediei dell’ Arte, În timp ce prefața regizorală a domnului este concisă, În schimb scripturile sunt mai numeroase. Se prospectează teritorii mereu... nedesțelenite (Commedia..., teatrul de animație), se umplu goluri repertoriale pentru adulți, studenți și copii ( Șiretlicurile pasiunii, după Scaliggeri Camillo, Bruni Domenico, Verucci Virgilio ; Bubico, Dl.Goe, Dea...Caragiale, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel, Anton Pavlovici critica, la repetiții, realis mul excesiv al regiei, care umplea spectacolul cu zgomote caraghioase („Am să vă scriu o nouă piesă care va Începe așa :...nu se aude nici o pasăre, nici un cîine, nici un cuc, nici o bufniță, nici o privighetoare, nici un clopoțel, nici un ceas, nici măcar un greiere!”-1901); dar următoarele montări au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta!" -, așa că-ți va folosi aragazul pe care ți-l va pavoaza într-un fel de neuitat, umplându-ți cu o funingine lipicioasă pereții. Până la urmă, calvarul se termină. Nu înainte de a te trimite la subsol, să dai drumul la apă ca să verifice lucrarea. Și dacă tot te duci pe jos, mai ia și o bere de-aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să dai drumul la apă ca să verifice lucrarea. Și dacă tot te duci pe jos, mai ia și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da' să fie rece!" Până atunci, sclivisește el două mâini de ciment cu care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încredere în tine și să te autoconvingi că orice dorință ți-ai pune în cap musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să mor, dă mă stiu vinovat dă seva!" " Da' cine a scăpat păhăruțu' ăla dă țuică pă jos, dă să umpluse toată casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În clipa aceea am tresărit. Până atunci mă gândisem la tot felul de formule de neutralizare a substanței. Acum intuiam că nu acolo era soluția salvatoare. L-am urmărit pe vajnicul nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându-și o ultimă înghițitură după ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa mult timp, dar dinspre biserică veni preotul paroh, hotărât să facă recepția la lucrarea întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam nu știu cum. Petrică nu se pricepu să-i explice că treaba asta era cauzată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aici", îi arată cu degetul către nea Vasile. Radiologul îi aruncă bolnavului o privire scurtă și se enervă: Voi nu vedeți că are o hemoragie? Ce, dracu', îl țineți în picioare?", se întoarse cu ochii mijiți spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi amuțită și brusc ochii i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta și nu dădeam atenție acestor amănunte. Altele erau obiectivele mele. Așa că am dat ordin băieților mei să acționeze, intrând în dispozitivul gândit de mine anterior, cu tot cu releele necesare. Urmarea a fost că, în câteva clipe, peretele din fața ei se umplu de gândaci disciplinați. Săvuleasca încremeni, ducându-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu ochi holbați și tâmpi. Dădu de câteva ori din cap și în cele din urmă își regăsi graiul articulat: "Voi!? Voi sunteți ăia care mi-ați făcut totul?" Un "da" mare și gros umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă energic, apoi răsuflă adânc. Întrebă cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei, cu alte cuvinte, toată biblioteca se umplea de un parfum proaspăt, de liliac, care făcea ca imaginile să fie mai jucăușe, mai vii, dar în același timp, și mai vaporoase. De multe ori Iozefina era ca o părere.” 2. Vineri, 7 Noiembrie ’80. O toamnă deosebit de grea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]