6,447 matches
-
parcă, mă schimbă. Am zis că și anii. Pe Satu Mare. Eram singurul român între unguri. Deci, singurul care nu știam ungurește. În camera aia. Eram 60 de inși în cameră. Și ei țineau toată ziua televizorul pe unguri. Numai unguri, unguri, unguri. La un moment dat, le-am spus: „Băi, și mie-mi place un film bun, o muzică bună... Ăștia dau fel de fel de programe... Dar știrile, actualitățile, dați ca să ascultăm ce se-ntâmplă aici, la noi. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă schimbă. Am zis că și anii. Pe Satu Mare. Eram singurul român între unguri. Deci, singurul care nu știam ungurește. În camera aia. Eram 60 de inși în cameră. Și ei țineau toată ziua televizorul pe unguri. Numai unguri, unguri, unguri. La un moment dat, le-am spus: „Băi, și mie-mi place un film bun, o muzică bună... Ăștia dau fel de fel de programe... Dar știrile, actualitățile, dați ca să ascultăm ce se-ntâmplă aici, la noi. Că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pat, m-am dus ș-am dat jos televizorul de pe raft. Era pe-un raft sus, acolo. L-am luat, l-am dat în mijlocul încăperii, s-a făcut un praf alb, o explozie și... gata! „No, uitați-vă acum la unguri!“ Și n-o murit nici unul. Le-am stricat televizorul și n-o murit nici unul. N-o zis nici unul nimic. În pedeapsa asta am mustrare de conștiință. Părinții au murit amândoi. Maică-mea a murit... eram afară, dar taică-miu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
banii împreună. Am vizitat Budapesta, Sofia, Istanbul, Varșovia. Am vizitat peste tot. Ea îmi dădea idei. Mașina am vândut-o. Mașina a fost baza. În ’93, când am vândut-o... Mașina am vândut-o ultima. De doi ani, adusă de la unguri. Am dat pe ea două milioane și, când am dat-o, am dat-o cu patru milioane opt sute. Cu devalorizare. Și, mașina am dat-o ultima oară. Cu mașina, am apucat să merg la mare. Atât. N-am înțeles nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dintr-o pungă. După șase luni a murit și pentru că nu avea pe nimeni, a fost îngropat în cimitirul închisorii (doi pruni) se numea cimitirul. V-am spus că în penitenciar fiecare luptă pentru el. Totuși un băiat de etnie ungur, din celula mea s-a dovedit o excepție de la această regulă. Într-o zi când mă plimbam în curtea de aer cu un prieten de-al meu câțiva deținuți înarmați au tăbărât asupra noastră. Noi nu eram înarmați. Ungurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
etnie ungur, din celula mea s-a dovedit o excepție de la această regulă. Într-o zi când mă plimbam în curtea de aer cu un prieten de-al meu câțiva deținuți înarmați au tăbărât asupra noastră. Noi nu eram înarmați. Ungurul care nu era respectat de nimeni și-a scos cuțitul de sub saltea și a luat poziție de apărare lângă mine. Eu lupt pentru Robert, a declarat el. Atacatorii s-au retras. 6 Umorul m-a însoțit mereu. Un deținut care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cunoști oamenii. Nu-i neapărat să ai sex cu el, dar, dacă-ți place și-l iubești, da!“. Ea nu a ținut cont și tocmai a făcut pe invers. La ura pe care-o port eu față de țigani și de unguri, ea s-a luat cu un țigan. Și asta m-a nenorocit pe mine. Deci, un fel eram îndoctrinați de familie și de mamă și de tată... (cu dispreț) țigani!... țigani!... ultimii oameni. Și-n cele din urmă, stând așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bancă și industrie) și bogătașii unguri de acolo știu cum se susține o mișcare culturală. De aceea, pe teritoriul nostru, activitatea artistică a minoritarilor e incomparabil superioară activității românești”. Notița arată, pe de o parte, admirația Contimporanului față de mecenatul „bogătașilor unguri”, cîtă vreme acesta e pus în slujba susținerii „artei noui”. Faptul indică, o dată în plus, atitudinea estetică și constructivă — nu doar constructivistă — a revistei lui Vinea și Iancu, departe de dogmatismul „antiburghez” atribuit avangardelor. Finalul notiței trădează însă, acut, complexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedere general o deosebea de răsboinicii agitatori italieni. După apariția celui de-al 12 număr fu interzisă de ministerul de răsboiu. După un armistițiu de o lună am scos o nouă foaie Ma. (...) Ma se sprijinea nu numai pe artiștii unguri ci și pe colaborarea tuturor celor care fără prejudecăți de naționalitate puneau un preț pe cîmpul acestei noui arte. După căderea comunei revista emigră și de 6 ani apare la Viena. (...) Cu toate că-și păstră programul vechiu, totuși o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putem citi în paginile revistei un poem fără titlu (în limba germană) al lui Aladár Támas, cu specificarea între paranteze „traducere din limba ungară”. Pentru ca numărul 70 al revistei (noiembrie 1926) să găzduiască o convorbire intitulată „De vorbă cu poetul ungur Támas Aladár“. Interviul — semnat M.I. (Marcel Iancu) — este, de fapt, o consemnare mai amplă. Avem de această dată o „mărturie” a artiștilor de avangardă întorși pe teritoriul Ungariei, confruntați cu rezistența ostilă a autohtonismului oficial. Interesante sînt, cu deosebire, informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idei. Bătrânelul privi și el îngândurat spre musca prinsă în capcana lipicioasă a hârtiei. Clătină din cap, mustrător: - A stat și s-a gândit Hrușciov, am polemică cu chinezul, mai vine și românul și mă bagă la polemică, vine și ungurul, și polonezul, că abia asta așteaptă să mă prelucreze de ce i-a atacat Stalin cu Hitler în treijnouă, și nu se zgâlțâie sistemul? Și a lăsat-o mai moale. Adică pă față s-a făcut că o-nghite, da prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
carte, era știință mare, nu se știau astea la vremea lor, abia după moartea lui Dej a prins lumea să vorbeasă și p-ormă când l-a condamnat Ceaușescu pă Dej și pă omul lui, care-i făcea poftele, un ungur, Drăghici, în șaișopt parcă, a-nceput să reclame ăia de i-a adormit Wintris la ceceu că așa a fost, cu una cu alta, mai era și din ăia care îi adormea să spună ce averi avea și le lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
normal ca inventarul să conțină arme, iar printre cele mai frecvente în mormintele spațiului bârlădean sunt vârfurile de săgeți și cuțitele. Primele sunt din fier, cu peduncul, de tipuri diferite, unele cu trei aripioare (la Banca), răspândite la slavi și unguri, dar prezente și la alte populații migratoare (pecenegii). Cuțitele, executate tot din fier, au lama dreaptă și păstrează pedunculul de fixare a mânerului (în siturile de la Banca și Grivița) - pl. LXXII/7, 8. Aceste exemplare sunt des întâlnite în mormintele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
un cazan din tezaurul de la Plopu - Prahova. Dintre piesele de podoabă se remarcă pandantivele-clopoței, piriforme, cu tăietură cruciformă în partea inferioară și similare celor globulare sau cu tăietura transversală (pl. LXXI/1-5). Aceste exemplare provin din spațiul slavilor răsăriteni, de la unguri și au circulat în perioada secolelor IX-XIII. Unele dintre ele s-au găsit și în Dobrogea, fiind folosite ca nasturi, podoabe printre șiragurile de mărgele ori prinse la piesele de harnașament. De altfel, majoritatea obiectelor de podoabă și vestimentație își
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
schimb, putem să prezentăm câteva rânduri din jurnalul eroului Ion Golea ca să vadă cititorii că personajul pe care Îl prezentăm era talentat ca prozator: „7.05.1946 La Conferința de Pace de la Paris, puterile occidentale, În ciuda tuturor mașinațiunilor perverse ale ungurilor, au recunoscut revenirea definitivă a Transilvaniei de nord la Patria Mamă, România... 10.05.1946 Este ziua celor mai bogate Înfăptuiri din istoria noastră națională. Astăzi, Clujul a devenit din nou românesc, căpătând o aureolă neobișnuită... Mănășturul, acest cuib de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Victimele mele din marginea Clujului? De când, domnule procuror? Păi, din 1940, 1941, 1944, domnule Chioreanu! Bine, domnule procuror, dar din 1940, până toamna lui 1944, Clujul cu marginile lui, până aproape de Turda, ținea de Ungaria. Dumneavoastră puneți acum și crimele ungurilor În sarcina mea? Ar trebui să știți măcar atâta istorie, domnule, să nu faceți afirmații absurde!” Despre legăturile autorului cu familia sa și, mai ales, cum sunt prezentați părinții săi, se cuvine să cităm un crâmpei din pagina 271: „După
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
leproase penale”; Pag. 129: „Sadoveanu Își deconta terenul”; Pag. 161: „Amenințare cu moartea, În anul 1936, a lui Iorga”; Pag. 365: „Intrase În guvernul lui Carol al II-lea și trădase, fugind din guvern, ca să nu semneze cedarea Transilvaniei la unguri” (Vasăzică gestul patriotic de toată lauda este considerat trădare. Nu toată Transilvania a fost cedată); Pag. 412: „Bergson e filosof visceral”; Pag. 558: „... fusese capul momentului revoluționar pașoptist de la 1840”; Pag. 563: „Dictaturile promovează o faună monstruoasă”; Pag. 583: „Lacto-vegetarienii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
începură să vor bească despre acest subiect. Cum ? Chiar așa ? româniei nu i se acordase niciodată premiul nobel pentru literatură ? adică rușii aveau încă din secolul trecut cîteva premii nobel pentru literatură, și noi nu ? Dar polonezii ? Polonezii au ? Dar ungurii ? Ungurii au ? Dar bulgarii ? Cum așa, au și bulgarii ? nu se poate, adică acest occident ingrat recunoaște, omologhează, apreciază mai mult literatura bulgară decît pe cea română ? Și au și albanezii un premiu nobel pentru literatură ? Cum așa, și albanezii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vor bească despre acest subiect. Cum ? Chiar așa ? româniei nu i se acordase niciodată premiul nobel pentru literatură ? adică rușii aveau încă din secolul trecut cîteva premii nobel pentru literatură, și noi nu ? Dar polonezii ? Polonezii au ? Dar ungurii ? Ungurii au ? Dar bulgarii ? Cum așa, au și bulgarii ? nu se poate, adică acest occident ingrat recunoaște, omologhează, apreciază mai mult literatura bulgară decît pe cea română ? Și au și albanezii un premiu nobel pentru literatură ? Cum așa, și albanezii din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rentabile. Pentru asta e nevoie însă de inventar și de mână de lucru selectă. Trebuie să-ți mărturisesc că cu țăranii de pe aici nu prea fac treabă; de aceea vei vedea pe moșie foarte mulți ardeleni. Am și câțiva nemți, unguri, chiar și italieni, asta pentru anume specialități. Grădinăria o fac cu bulgari și cu sârbi. După o bună exploatare, toamna târziu, sunt în măsură să export, și atunci mă duc să-mi ridic banii de-a dreptul în străinătate, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
botos, negru... Apropo, există unchiul ăsta al tău din Canada?... Cât timp povestise, băiatul pipăise cămașa în căutarea unui pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști ce pretindeau că orașul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri măcar pentru că acolo se făceau țigările Carpați de Sfîntu Gheorghe. Agățase una, nu mai privea strada și vorbise întrucîtva schimbat, parcă mai mult pentru el. - ...Ce-i cu unchiul ăla al tău din Canada?... Mai face el pipi, de bucurie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în urmă, văzând sergentul de stradă din Budapesta, m-am cutremurat că mustața aceluia s-a întins o mie de ani peste Ardeal și am înțeles, în acest trist fenomen, de ce noi românii n-am avut o chemare în lume. Ungurii sânt în Europa o insulă. Deși au luat și ei parte cum au putut la frământările Europei, ei n-au fost niciodată sinceri în participarea lor. Teoria spengleriană a sufletului originar al culturilor nu-și găsește nicăieri o verificare mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
excesul de meditație, printre singurătăți și regrete, naște o dorință de lacrimi. Se întîlnesc astfel vibrațiile cele mai rafinate cu freamătul și neliniștea sufletului turanic. Keyserling insista asupra tristeții arabe, ruse și argentine. Cum de i-a putut uita pe unguri? Acest popor este singurul care, în Europa, mai păstrează tradiția unei exaltări dionisiace. Cine a văzut o cârciumă maghiară și toată lumea de acolo, legănată de tristeți, abandonată cu atâta participare și frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toată lumea de acolo, legănată de tristeți, abandonată cu atâta participare și frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru o umanitate atât de primitivă, cu aderențe atât de reduse la fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru o umanitate atât de primitivă, cu aderențe atât de reduse la fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii au în ei instincte de nomazi. Așezîndu-se și fixîndu-se într-un spațiu determinat, ei n-au putut înfrînge o nostalgie de rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]