2,524 matches
-
se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup, vibră tânguitor prin văzduh, de-ți sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de aceeași părere Anton, calm, cu un zâmbet în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prelung al unui lup, vibră tânguitor prin văzduh, de-ți sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de aceeași părere Anton, calm, cu un zâmbet în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre creasta Ciomaga, iar ecoul se alungea până departe înspre miazăzi, spre dealul Mălușteni și Valea Horincii... În ăuitul lui, lupul trimițându-și depărtărilor urletul, când sfâșietor, când tânguitor, semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar spulberată. Ăuitul părea a fi a unui lup singuratic. Prin mintea-i activată de primejdie, moșierul recapitulă în gând, fără voie, tot ce știa despre lupi. „Urletul lupului solitar, semnalizează în căutarea unei perechi... Deobicei se strâng în haite de 3-5 lupi conduși de o lupoaică... În timpul deplasărilor, urletul lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singuratic. Prin mintea-i activată de primejdie, moșierul recapitulă în gând, fără voie, tot ce știa despre lupi. „Urletul lupului solitar, semnalizează în căutarea unei perechi... Deobicei se strâng în haite de 3-5 lupi conduși de o lupoaică... În timpul deplasărilor, urletul lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă, asemeni câinelui, întinse gâtul lung și gros spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vicleniei. Omul, uneori, știe mai puține lucruri despre purtările lupului, decât știe lupul despre obiceiurile omului. Acum stăteau și așteptau... poate așteptau o greșeală a omului. Ei stăpâneau lumea, cu ochii lor ageri, cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele lor păreau rugăciuni la luna care-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pironi privirea pe lupul cel mai bine expus, care părea să fie conducătorul haitei, o lupoaică. El știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise cândva, demult... nu știa când... poate dintotdeauna! Se avânta în pădure, fără zgomot... încetinind pasul, atent la fiecare mișcare. Dar, deodată... o altă chemare, o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un plâns. Pe Domnica o podidiră lacrimile. - A să moară, ghiata fată... a să moară de foami șî di săti... șî di inimă ră!... * ...La câteva zile, după ce Suru a fost lăsat în inima codrului în miez de noapte, un urlet jalnic, neînchipuit de jalnic, din marginea lizierei, din apropierea casei pădurarului, îi făcu pe toți să sară din pat. Era urletul lui Suru... l-au recunoscut. Din casă, Anuca i-a răspuns cu aceeași jale. Lupul s-a luat, mirosindu-le
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
șî di inimă ră!... * ...La câteva zile, după ce Suru a fost lăsat în inima codrului în miez de noapte, un urlet jalnic, neînchipuit de jalnic, din marginea lizierei, din apropierea casei pădurarului, îi făcu pe toți să sară din pat. Era urletul lui Suru... l-au recunoscut. Din casă, Anuca i-a răspuns cu aceeași jale. Lupul s-a luat, mirosindu-le urma, cu toate ocolișurile folosite de Anton și bătrânul Toma, și într-o goană nebună a ajuns la casa unde
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lună, nici nu se clinti... rămase încremenit ca o stană, de piatră. - Du-te Surule... du-te departe... cât mai departe, Surule... du-te!.. Se auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca o pisică, ca o umbră trecătoare care apărea și dispărea printre alte umbre. Reușea să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar mai ales de Anuca... și, cu toată chemarea ancestrală pe care o simțea, porni agale spre casă... Când ajunse în marginea lizierei se opri. Se așeză pe labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se înălța drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac pe Anuca. Anton era în pădure... l-a văzut în câteva rânduri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]