2,353 matches
-
și generos potrivit căruia fericirea personală nu se poate realiza încălcând dreptul la fericire al altora, ci numai în cadrul înfăptuirii generale a colectivității, a poporului, a umanității. Aceasta este forma superioară, cea mai avansată a gândirii umaniste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe Pământ. Propaganda noastră trebuie să desfășoare o luptă continuă, la un înalt nivel de combativitate, împotriva mentalităților anacronice, burgheze și mic-burgheze, împotriva egoismului și individualismului, propriu claselor exploatatoare (Ceaușescu: 1979b, 33). În timp ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
XIX-lea, putem detecta (selectiv!) multe elemente care ne dau foarte mult de g�ndit �n privin? a ideologiilor care au e? uat. Dificult?? ile apar atunci c�nd �ncerc? m s? punem s? m?n? torismul �n practic?. Ideile lui Iorga erau utopice �n contextul secolului al XX-lea. S?m? n?torismul lui Iorga nu putea fi obiectiv atunci c�nd era vorba de Rom�nia ? i nici critic la modul serios fă?? de lipsurile existente �n aceast? ? ar?. Accesele lui periodice dovedesc faptul c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
puternică, neliniștită, complexă, uneori contradictorie, un temperament vulcanic, plin de patimă și nebunie teatrală. Dar și un fanatic frumos, fără teamă de sacrificiu și risc, cu ambițuri firești de mărire ca orice tânăr dornic să se afirme. Dar și un utopic lucid, neîmpăcat cu sine și realitățile din jur, care detestă minciuna și lașitatea, fiind hotărât să nu se abată de la idealul său, să nu lase adevărul confiscat. Beneficiar al unei vitalități extraordinare, conștient că e posesorul unui har ieșit din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
contempo rană tulburătoare atât ca intensitate și ritm, cât și ca amploare și complexitate de gândire... Astfel Înainte de tăcere își găsește stilul său, prorpiu și bine definit, anunțând prin caracteristicile sale, contururile personalității de film Alexa Visarion (Liviu Ciulei) Este utopic să crezi că un film de valoarea celui realizat de Alexa Visarion poate încăpea în spațiul strâmt al unei scurte cronici. O remarcabilă performanță estetică este să ecranizezi o lucrare literară de valoare și să faci un film mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de construire a pieței europene unice (SEM1) și limitele instituționale și funcționale ale statelor care influențează procesele de Înfăptuire a politicilor publice naționale. De aceea, multă vreme s-a considerat că ideea existenței „modelului social european” nu poate fi decât utopică, În condițiile În care statele asistențiale naționale acordă un rol redus competențelor de reglementare de la nivel suprastatal În domeniul politicii sociale 2. În esență, echitatea de gen trebuie definită din perspectiva teoriei acțiunii politice eficiente și conceptualizată ca subiect politic
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Ceea ce sugereaz] aceast] tradiție este posibilitatea enigmatic] și înfricoș]toare c] reflecția moral] modern] își va submina la un moment dat însuși caracterul s]u moral. Pentru a-l parafrază pe Marx (MEW 1, p. 387; CW 3, p. 184), utopic] s-ar putea dovedi reflecția reformist] despre moral], care încearc] s] ne modifice structura convingerilor morale, p]ștrand în aceleași timp bazele acesteia. Referințe Scrierile lui Marx și Engels sunt citate atât din german] cât și din traducerea englez] standard
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
directoare comune, cu unicul scop de a realiza, fixa și transmite către posteritate o poveste identitară coerentă și puternică, istoric și simbolic. Teoriile politice sunt reprezentate în imaginar nu în litera lor științifică, ci cu dimensiunea lor imaginativă și chiar utopică, cu încărcătura lor filosofică, metafizică și cu rețeaua lor de microstructuri simbolice care stimulează înțelegerea realității, dar care răspund și nevoii de criterii și de norme. Spre exemplu, viziunile revoluționare, dacă nu își găsesc imediat o rețea invizibilă de așteptări
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
plachete, în volumul postum Pasărea de stea (1971), mai ales în secțiunea Addenda, sunt incluse versuri în care se observă că S. era preocupat de teme moderne ale meditației lirice. Aspirația nostalgică spre puritatea „erelor primare” este motivată de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
ireversibil și perfecționare umană erau concepute prea rigid, sufereau de prejudecăți istorice și nu luau În considerare alte perspective și puncte de vedere ale condiției umane și sfârșitului istoriei. Noua generație de studioși se temea de metanarațiunile atotcuprinzătoare și viziunile utopice care Încercau să creeze o imagine unificată a comportamentului uman. Fixând omenirea Într-o „singură manieră corectă” de a gândi despre lume, argumentează postmoderniștii, gândirea modernă a neglijat alte puncte de vedere și a devenit intolerantă față de orice fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
folosită atât pentru a justifica aventurile coloniale din toată lumea, cât și pentru a ține popoarele divizate și În condiție de servitudine față de cei puternici. Generația anilor ’60 s-a revoltat Împotriva naturii sufocante a acestor viziuni grandioase și a ideilor utopice despre maniera În care oamenii ar trebui să se comporte și să acționeze În lume. Postmoderniștii au asigurat raționalizarea În vederea acestei revolte, argumentând că nu există o perspectivă unică, ci tot atâtea perspective asupra lumii câte experiențe umane individuale. Sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de bază ale modernismului și să Îmbrățișeze orientarea postmodernă. Această dispoziție se datorează În mare parte distrugerii provocate de cele două războaie mondiale și spectrului unui continent aproape ruinat În 1945, ca rezultat al aderării oarbe la viziuni și ideologii utopice. Intelectualii europeni, e de Înțeles, au condus asaltul Împotriva proiectului modernității. Voiau să se asigure că vechile dogme nu Îi vor mai duce vreodată pe drumul spre distrugere. Atacul lor frontal asupra metanarațiunilor i-a făcut să devină adepții multiculturalismului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe care Europa Îl pune pe calitatea vieții o distinge de vechiul model american care se concentrează numai pe creștere economică și acumulare de bogăție individuală. Visul european Însă este cu mult mai mult. Într-o lume obosită de viziuni utopice grandioase și mai obișnuită cu istorii individuale, noul vis european a Îndrăznit să creeze o nouă sinteză: una care combină o sensibilitate postmodernă la perspective multiple și multiculturale cu o nouă viziune universală. Noul vis european ne duce În era
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a dat o formă concretă și un Înțeles celorlalte furnizând elementul indispensabil pentru apariția economiei capitaliste și a statului-națiune. Invenția și codificarea regimului proprietății private În Evului Mediu târziu și epoca modernă timpurie au devenit fundamentul pentru urmărirea viziunii iluministe utopice a progresului material nelimitat. Dreptul proprietății private a devenit instrumentul legal esențial pentru a separa individul de colectivitatea umană și, de asemenea, de restul naturii. Regimul proprietății private a instituționalizat noua conștiință spațio-temporală și a făcut posibile atât noțiunea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Treia au ajuns să Înțeleagă faptul că regimul proprietății private este Însăși sursa capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi, va deveni mai puțin importantă decât mântuirea materială, aici și acum pe Pământ. „Proprietatea este libertatea umană exercitată asupra naturii”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este Însăși sursa capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi, va deveni mai puțin importantă decât mântuirea materială, aici și acum pe Pământ. „Proprietatea este libertatea umană exercitată asupra naturii”, a scris Raymond-Théodore Troplong, președintele senatului francez Între anii 1852 și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
german Werner Sombart a pus aceasta pe seama faptului că lucrătorii americani beneficiau de o cantitate triplă de carne decât cei germani. El a scris: „Pe țărmurile fripturii și plăcintei, toate utopiile socialiste eșuează”34. Viziunea europeană, nemodificată, a unei societăți utopice bazate pe protecția drepturilor individului la proprietate și-a găsit cei mai entuziaști adepți În Lumea Nouă. Geografia a jucat un rol important. Există mult pământ atât ieftin, cât și gratuit. Pentru milioane de nou-veniți din Europa, care au trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prin ritualuri elaborate. Într-o lume seculară din ce În ce mai nemulțumită, statul-națiune trebuia să creeze o imagine puternică a unui popor care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci urmărirea necontenită a bogăției materiale nelimitate În forma achiziției și a schimbului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comandant militar. În noua schema politică coordonarea Înlocuiește comenzile. Într-o eră tehnologică, În care spațiul devine un singur câmp global unificat, durata se reduce aproape la simultaneitate (totul fiind comprimat și accelerat), conștiința istorică este caracterizată de mari viziuni utopice, ideologii politice bine definite, proceduri birocratice bine stabilite și țeluri sociale pe termen lung, care cedează teren unei conștiințe terapeutice caracterizate de scenarii În continuă schimbare și opțiuni strategice rapide pe termen scurt. Uniunea Europeană este, așa cum am menționat anterior, o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oameni Într-o cauza comună. Pentru ca visul european să devină realitate acest liant trebuie să fie mai puternic și mai coeziv decât cel existent, unind oamenii loiali față de statul-națiune. 13. Unitate În diversitate Visul european este atrăgător, dar pare puțin utopic și greu de atins. Este greu să ne imaginăm sute de milioane de oameni coalizându-se În jurul unei asemenea viziuni grandioase. Dar, pe de altă parte, ideea că oamenii s-ar putea uni În jurul valorilor democratice și a ideologiei statului-națiune
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
semnificația dacă ființele umane și-ar impune limite asupra a ceea ce mintea poate explora. În plus, apariția unor dubii referitoare la abilitatea noastră de a folosi raționamentul pentru a controla și dirija forțele naturii și propriul viitor ar elimina visul utopic al perfectibilității vieții pe Pământ. Pentru toate aceste motive, comunitatea științifică a argumentat, Încă de la Începutul Iluminismului, că aproape toate investigațiile omenești sunt demne de urmat. Rees a Înțeles foarte bine implicațiile afirmațiilor sale. Totuși, el a Întrebat: Avem În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au întârziat organizarea, amenajarea sau construirea unui spital psihiatric modern, de tipul celui preconizat de A. Fătu. Trebuie să recunoaștem lui A. Fătu nu numai un loc prioritar, ci și o optică de valoare psihiatrică. În adevăr, nu era nimic utopic în acest proiect, foarte modern, dar totodată realist. Ca și în alte lucrări ale sale, autorul dovedea același simț al progresului, dar și al moderației. Din referatul lui A. Fătu se desprind câteva idei care trebuie subliniate. Cel mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Golia, a putut să-și însușească experiența practică și perspectiva teoretică necesară. Aceasta rezultă din studiul Soarta nebunilor. Acest studiu, astăzi puțin cunoscut, despre care a scris doar o scurtă notă T. Pirozynski 89, nu este scutit de o notă utopică și ni se pare, cu toată buna intenție a autorului, că nu este comparabil cu acela din proiectul lui A. Fătu, care, deși publicat cu trei decenii mai înainte, era mai realist și mai apropiat necesităților imediate ale specialiștilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare furibundă de a reface căsnicia, grav amenințată prin "credința în comun
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia se transformă în "halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]