2,509 matches
-
cereale și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și încălțăminte. Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Se mai găseau aici de asemenea "Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea", o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de asemenea se mai păstrează), o farmacie, o sală
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
(în maghiară "Aknavásár", în germană "Stadt Okna") este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Poieni, (reședința) și Vâlcele. Orașul se află în sud-vestul județului, pe malurile râului Trotuș, acolo unde acesta primește apele afluenților Slănic și Vâlcele, și unde intră în depresiunea Tazlău-Cașin. Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc. În localitatea Târgu Ocna
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
maghiară "Aknavásár", în germană "Stadt Okna") este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Poieni, (reședința) și Vâlcele. Orașul se află în sud-vestul județului, pe malurile râului Trotuș, acolo unde acesta primește apele afluenților Slănic și Vâlcele, și unde intră în depresiunea Tazlău-Cașin. Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc. În localitatea Târgu Ocna, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12B, care duce la Slănic-Moldova și tot DN12A se intersectează acolo cu
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
orașul a devenit reședință a raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, el a pierdut rolul de reședință de unitate administrativă, fiind subordonat din nou județului Bacău, reînființat; tot atunci i s-au arondat și localitățile componente Poieni și Vâlcele; fostele sate Mosoarele și Păcuri au fost atunci alipite localității componente Poieni, în vreme ce fostele sate Geoseni, Tisești și Gura Slănicului au fost alipite localității principale a orașului. În orașul Târgu Ocna se află două monumente istorice de interes național: (construită
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
pentru orașele Cluj-Napoca, Turda și Câmpia Turzii. Cei 52 de kilometri au fost construiți de către compania americană Bechtel International, Inc., împreună cu partenerul său din regiune, compania Enka Insaat ve Sanayi A.S. din Turcia O centură ocolitoare a orașului pe direcția sud-est (Vâlcele - Apahida) a fost finalizată complet în noiembrie 2013, deși circulația a fost deschisă din 2011. O porțiune din centura de nord a orașului a fost inaugurată tot în 2011. În 2013 a fost terminată reabilitarea completă a liniei de tramvai
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
Ulmeni (în trecut, Dara) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băltăreți, Clondiru, Sărata, Ulmeni (reședința) și Vâlcele. Are o populație de aproximativ 3330 locuitori. Comuna Ulmeni se afla la o distanță de vest de municipiul Buzău și de municipiul Ploiești. Prin localitate trec râul Sărata și pârâul Dara. Se învecinează cu comunele Merei, Stâlpu, Movila Banului, Săhăteni
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,5%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În 1902, comuna făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău, se numea "Dara" și era formată din satele Ulmeni (reședința) și Vâlcelele, cu 1230 de locuitori în total. Cele două sate se numeau înainte "Dara de Jos", respectiv "Dara de Sus". Comuna era una industrializată, în ea operând o fabrică de coniac și o moară cu aburi, precum și o școală cu 52
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele este clasificat ca monument de arhitectură; este vorba de biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, datând din secolul al XIX-lea, aflată în satul Vâlcelele. Celelalte două sunt clasificate ca situri arheologice. Situl de „Pe Movilă”, a flat la ieșirea din satul Clondiru spre Movila Banului, în jurul cramei fostului CAP, cuprinde o așezare aparținând culturii Boian din neoliticul mijlociu (mileniile al V-lea-al IV
Comuna Ulmeni, Buzău () [Corola-website/Science/301050_a_302379]
-
care leagă Lehliu Gară de Fetești. La Dragoș Vodă, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ306, care duce spre nord în județul Ialomița la Albești, Andrășești (unde se intersectează cu DN2A), Gheorghe Doja și Reviga și spre sud la Vâlcelele și Cuza Vodă (unde se termină în DN3). Pe calea ferată București-Constanța, este deservită de stația Dragoș Vodă și de halta Bogdana. Prin sudul comunei trece și autostrada București-Constanța, dar aceasta nu are nicio ieșire pe teritoriul ei. Conform recensământului
Comuna Dragoș Vodă, Călărași () [Corola-website/Science/301111_a_302440]
-
Vâlcelele (în trecut, Crucea) este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Floroaica și Vâlcelele (reședința). Comuna se află în partea central-nordică a județului. Este traversată de șoseaua județeană DJ306, care o leagă spre sud de Cuza Vodă
Comuna Vâlcelele, Călărași () [Corola-website/Science/301132_a_302461]
-
Vâlcelele (în trecut, Crucea) este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Floroaica și Vâlcelele (reședința). Comuna se află în partea central-nordică a județului. Este traversată de șoseaua județeană DJ306, care o leagă spre sud de Cuza Vodă (unde se termină în DN3) și spre nord de Dragoș Vodă (unde se intersectează cu DN3A) și
Comuna Vâlcelele, Călărași () [Corola-website/Science/301132_a_302461]
-
nord de Dragoș Vodă (unde se intersectează cu DN3A) și mai departe în județul Ialomița de Albești, Andrășești (unde se intersectează cu DN2A), Gheorghe Doja și Reviga. Din acest drum, lângă Floroaica se ramifică șoseaua județeană DJ307A, care deservește satul Vâlcelele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vâlcelele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,56%). Pentru 3,38% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Vâlcelele, Călărași () [Corola-website/Science/301132_a_302461]
-
DN3A) și mai departe în județul Ialomița de Albești, Andrășești (unde se intersectează cu DN2A), Gheorghe Doja și Reviga. Din acest drum, lângă Floroaica se ramifică șoseaua județeană DJ307A, care deservește satul Vâlcelele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vâlcelele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,56%). Pentru 3,38% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Vâlcelele, Călărași () [Corola-website/Science/301132_a_302461]
-
și cel al satului Ciocănești-Mihai Vodă în "Floroaica". În 1950, comuna a fost transferată raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1964, atât comuna cât și satul ei de reședință au primit numele de "Vâlcelele". Comuna a revenit la județul Ialomița, reînființat, în 1968. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.
Comuna Vâlcelele, Călărași () [Corola-website/Science/301132_a_302461]
-
și dreaptă ocină și zestre de la bunica lor Neacșa, dată de frații ei, de jupan Șerban ban și de Diicul clucer. Și hotarele să i se știe: dinspre Curtești de la Mostiștea, pe la fântâna lui Bugu și pe la păr și pe vâlcea ța gorgonul lui Stelea, apoi la locul lui Stoica, până la drumul Icoanei”. Un alt document, din 28 noiembrie 1579, menționează drumul peștelui, care trece prin aceasta zonă și se explică de ce s-a înființat un sat pe malul Mostiștei, în
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
existat și unele elemente vamale, luând în considerație numeroasele lucrări fortificate semnalate, construite în scop de apărare. Toponimele "În vârf la Straja" (mărturie că aici au fost cândva străjeri), "La cetățuie" (loc întărit, aflat undeva la apus de Straja) sau "Vâlceaua Plăieșilor" (folosită pentru deplasarea plăieșilor sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului militar acordat Plaiului Domnesc. Strâns legat de punctul Straja, bătrânii satului spun că aici ar fi existat o
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
sau locuitorilor cărora li se încredințau misiuni de pază și apărare), toate sunt dovezi memorabile ale rolului militar acordat Plaiului Domnesc. Strâns legat de punctul Straja, bătrânii satului spun că aici ar fi existat o cetate subterană situată între două vâlcele, și ele prevăzute cu diverse lucrări fortificate construite din piatră și pământ. Luând în discuție perioadă ce a precedat prima împroprietărire a țăranilor, efectuată de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
km. Altitudinea la care se află comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării întregii averi de către
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
comuna este de circa 400 m deasupra nivelului mării. Climatul este blând temperat, influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării întregii averi de către Radu către mănăstirea din Deal. Printre
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
Câmpiei înalte a Târgoviștei, se caracterizează prin existența solurilor brune-roscate de pădure din zona stejarului. Pe ambele versante ale râului Dâmbovița în dreptul satului Dragăești apar solurile aluvionare. În vatra satului Dragăești-Pământeni, serios afectată de prezența unei serii de torenți și vâlcele, apar de asemenea și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie a acestor "Pământeni", majoritatea păstrând până aproapede zilele noastre această tradițională îndeletnicire
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
în care se încadrează satul Ibrianu este câmpia ,acesta făcând parte din Câmpia Ploieștiului. În partea de V satul se învecinează cu râul Ialomița(denumit în vechime Naparis) relieful fiind unul ondulat, observându-se la o privire mai atentă anumite „vâlcele” ce pot fi cursuri vechi ale râului.În partea de E având rolul de granița între Ibrianu și Frasinu este situat paraul Chileanca. Acest pârâu își începe albia chiar de la poalele dealurilor ce străjuiesc partea de N a comunei Finta
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
județul Prahova și cu „u” pentru toate satele de pe valea Vulcanei. În analiza sa asupra localității, doctorul Popescu-Vîlcana citează pe Dr.Saabner-Tuduri, care în cartea sa „Apele minerale și stațiunile climaterice din România” menționează că „Vulcana își trage numele de la vâlceaua Vulcana”. Dr.Popescu pune sub semnul întrebării că numele în cauză și-ar trage originea de la un părău fără importanță, fapt contrazis de Iorgu Iordan și de alți specialiști care afirmă contrariul. Părerea dr.Popescu este că numele s-ar
Comuna Vulcana-Băi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301199_a_302528]
-
Sărăcinești între dealul Coasta Luncii și Pirigu, la 12 km departe de capitală județului și la 5 km de a plaiului. Are o populație de 660 locuitori (în care intră și 18 familii de țigani)". În dicționarul geografic al județului Vâlcea al lui C. Alessandrescu ed. 1893, în cadrul comunei Păușești-Măglași figurează și satul Chiciora. Astșăzi se mai păstrează în toponomie denumirea de Chiciora dată unui cătun al actualului sat Ulmețel. Căminul Cultural ca instituție a luat ființă în anul 1934 într-
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Vlădeni este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexandru cel Bun, Borșa, Broșteni, Iacobeni, Vâlcelele și Vlădeni (reședința). Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile Jijiei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ282C, care o leagă spre nord-vest de Șipote și spre sud-est de Țigănași. Lângă Vlădeni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ282F
Comuna Vlădeni, Iași () [Corola-website/Science/301321_a_302650]
-
Turia a județului Iași, ea având atunci 2784 de locuitori în satele Borșa, Găureni, Epureni, Alexandru cel Bun, Iacobeni și Vlădeni. În 1950, comuna a trecut la raionul Iași din regiunea Iași. Satul Găureni a luat în 1964 denumirea de "Vâlcelele". În 1968, comuna a revenit la județul Iași, reînființat. Patru obiective din comuna Vlădeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul dintre ele este situl arheologic de la „Movila Bortoasă” ( vest-nord-vest de Vlădeni
Comuna Vlădeni, Iași () [Corola-website/Science/301321_a_302650]