37,166 matches
-
sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Acorduri de pian, Cristale în razele de purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai mă vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
palid trandafir,O, ce dureroasă este amintireaîn toamna ca o moarte trecând prin cimitir!... XVIII. CA-NTR-O CĂDERE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
se stingCa lumânări de ceară ajunse la sfârșit,Pe pieptul meu cel rece armurile se frângși pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit.... XX. DE TOAMNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2046 din 07 august 2016. Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă, Cu toamnă, cu ruine, cu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă, Cu toamnă, cu ruine, cu doruri de iubiri... Citește mai mult Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă,În ochi, o lume-ncet mi se destramă,Cohorte de-amintiri mă prind din urmăPe drumul vieții sângerând în toamnă.Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă.La poale, mișună furnici flămânde,Miroase-a
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a soare ars, a brumă,În ochi, o lume-ncet mi se destramă,Cohorte de-amintiri mă prind din urmăPe drumul vieții sângerând în toamnă.Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă.La poale, mișună furnici flămânde,Miroase-a vânt, a soare ars, a brumăși aș pleca departe, dar n-am unde...În zidul cel bătrân o inimă se surpă,În turn răsare luna cu oasele subțiri,Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă,Cu toamnă, cu ruine, cu doruri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. În auriul asfințit al frunzei Băjenia începe să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine iar va sângera iubirea. Voi sta la geamul sur, ca de cenușă, Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi, Că nimenea nu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a bătut la ușă, O, glasul meu... pe care nu-l auzi. Citește mai mult În auriul asfințit al frunzeiBăjenia începe să rodeascăși toamna rece ca sărutul IudeiVa face aripile morții iar să crească.Voi aștepta din nou, amar, ca vântul,c-un Recviem, să-i cearnă risipirea,în trupul său va suspina pământulși-n mine iar va sângera iubirea.Voi sta la geamul sur, ca de cenușă,Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi,Că nimenea nu mi-a
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
grea mă-mbraci, Pe pieptu-mi ce trainică armură n-are Cu pașii ca pietrele de moară calci Și nu mă întrebi vreodată dacă doare... Și-as vrea să fiu câmp înrobit de maci, Petale muribunde în rug de soare Sau vânt ce bate seara prin copaci, Să pot fugi de tine, însingurare. Citește mai mult Însingurare, c-o haină grea mă-mbraci,Pe pieptu-mi ce trainică armură n-areCu pașii ca pietrele de moară calciși nu mă întrebi vreodată dacă doare
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
c-o haină grea mă-mbraci,Pe pieptu-mi ce trainică armură n-areCu pașii ca pietrele de moară calciși nu mă întrebi vreodată dacă doare...Și-as vrea să fiu câmp înrobit de maci,Petale muribunde în rug de soareSau vânt ce bate seara prin copaci,Să pot fugi de tine, însingurare.... XXIV. PĂȘIM ÎN TOAMNĂ CA-N GENUNE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016. Și tot mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Pete de sânge pe o spadă. Nucul bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura ei de sevă plină S-a rupt din lume, e-n lumină Și doarme frumos în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus,De parcă a fost din zăpadă,Un soare
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan în tină Și-n palme bătucite și strânse în ulcior Eu o sa fac, iubite, din lacrimi o fântână Să spăl nemângâierea și rănile ce dor. Prin șuierul de vânturi ce-ntoarnă în răscruce Și-apoi se năpustesc urlându-și disperarea Eu mai ascult și-acum iubirile caduce Și-mi pare că aud din depărtări chemarea... Dar nu-i adevărat, chemarea este-n mine Și se răsfrânge, moale, din inimă în
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ȘI DACĂ... Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă... Și dacă veți afla din freamăt De vânt duios că am plecat Sau dintr-al buciumului geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dorul și privighetoarea Dacă ți-aș fi iubită ți-aș săruta cuvântul Și buzele răscoapte, cu gustul de tristețe, Dar sunt petala scursă, ce-o pribegește vântul Ori diamantul brut, dar pur, cu șapte fețe. Dacă ți-aș fi iubită te-aș răstigni în vers Precum a fost Iisus, pe crucea lui cea sfântă Și ți-aș clădi altare de rugă-n univers, Dar sunt privighetoarea, cu
DORUL ȘI PRIVIGHETOAREA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381659_a_382988]
-
mă întrebi dacă sunt bine Și dacă muntele mi-e șes Și dacă pieptul mi-e suspine. Da, mamă, supraviețuiesc Și-mi duc cu greu în spate-o cruce, Scriu poezii, prin vers trăiesc Și mă îndrept către răscruce De vânt, de doruri și de drum Și de ”to be, or not to be”, De a fi flacără sau scrum De a muri, de-a mai iubi... Referință Bibliografică: PE STEAUA TA / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134
PE STEAUA TA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381664_a_382993]
-
Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea iubirii, în negura-n care, Iubirile toate se pierd în uitare Și treci mâna- n plete, ca vântul pe ape, Memoriile-ți stinse sunt zbateri de pleoape Și cauți în sine, pe-un drum nepătruns, Să- ți dai măcar ție, un singur răspuns ... Citește mai mult O FRUNZĂ DE CEAIAmesteci difuz într-o cană de ceai,Trecut ce-
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
dătătoare,Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare,Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu,Să uite căderea sărutului viu,Căderea iubirii, în negura-n care,Iubirile toate se pierd în uitareși treci mâna- n plete, ca vântul pe ape,Memoriile-ți stinse sunt zbateri de pleoapeși cauți în sine, pe-un drum nepătruns,Să- ți dai măcar ție, un singur răspuns... XV. FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată ... Citește mai mult RUGĂPoate că vei putea ierta, tu poezie a mea,Că n-am știut a te
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată... Abonare la articolele scrise de silvana andrada
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar, gândind la tine țin în brațe ploaia timpului nescurs de atunci... cândva, primăveri păscut-au inimii văpaia, n-aș vrea să te scutur! de prin ploaia mea. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PLOAIA / Doina
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
țară în care voturile și acum se vând pe 100 de lei, de către toate partidele, o țară în care se pare că nimeni nu mai gândește să își ceară drepturile. Au ajuns românii clăcași pe propriul pământ și în bătaia vântului! Cei de la putere fac ce vor cu noi și nouă apoi ne este rușine că suntem români! Românul nu mai gândește, nu mai întreabă, nu mai este curios, nu mai îndrăznește, nu mai respectă, nu mai vrea sa poată. De
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]