2,308 matches
-
dar plină de înțelegere. Era un om tăcut și rezervat, care nu vorbea vreodată despre sine, nici cu cei mai apropiați. Succesele științifice și onorurile academice nu i-au alterat cu nimic atitudinea egală și echilibrată în raporturile cu semenii. Vanitatea și aroganță sau chiar mulțumirea de sine i-au fost totdeauna străine. Privea departe și părea să observe în munca să, mai degrabă ceea ce nu i-a reușit așa cum ar fi dorit. Laudă însă fără reținere reușitele autentice ale altora
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
chiar folosirea geloziei că unealtă pentru a sapă în cotloanele întunecate ale trecutului subiecților. Atitudinea jurnalistei față de Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru și banal care acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia după interviu, Fanny se comportă întocmai cum se purtase în articol: cu un dispreț fățiș și fără nici o
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
pentru zodia Leu: duminică Principalele calități ale zodiei Leu: calități de conducător, siguranța de sine, generozitate, creativitate. Cea mai puternică dorința a nativului din zodia Leu: să strălucească, să fie în prim plan Defecte ale nativului din zodia Leu: aroganță, vanitate Relații între zodia Leu și alte zodii: Personalitatea zodiei Leu Nativul din zodia Leu este încrezător în propriile forțe, mândru, generos; știe să iși reprezinte interesele, îi place să atragă atenția, poate fi condescendent. Nativul Leu este conștient de propria
Leu (zodie) () [Corola-website/Science/306867_a_308196]
-
zeilor, făcându-le astfel un serviciu. Iar dacă zeii erau fericiți și poporul Egiptului era fericit, iar meritele pentru această fericire îi revenea faraonului, în calitatea sa semi-divină, fiind legătura poporului cu divinitatea. Ramses, deși ființă semi-divină, afișa nesiguranță și vanități omenești. El a dorit să arate poporului său și zeilor că este demn de statutul său divin și că este mai bun decât predecesorii săi. În acest scop a umplut Egiptul de inscripții cu titlurile, victorile și meritele sale ca
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
trezește în centrul unei atenții nedorite. Printre noii săi fani se află: sora mai mică a lui Ron, Ginny; bobocul ce vrea să devină fotograf, Colin Creevey și noul profesor de Apărare Împotriva Magiei Negre, Gilderoy Lockhart. Eclipsat numai de vanitatea sa, Lockhart tânjește după atenția pe care Harry o evită și este nerăbdător să se asemene cu tânărul erou de la Hogwarts. Dar nici măcar Lockhart nu poate oferi o explicație pentru noua teroare amenințătoare, care a cuprins întreaga școală. Acum toți
Harry Potter și Camera Secretelor (film) () [Corola-website/Science/311319_a_312648]
-
transforma viața mânăstirilor într-o existență de teatru, dezonorantă pentru numele lui Christos. Atribuirea de pământuri mânăstirilor, instituțiilor ecleziastice, ca și persoanelor religioase trebuia să înceteze. Era interzisă întemeierea de noi mânăstiri și clădiri ecleziastice, dictate cel mai adesea de vanitate. Cel care dorea să ajute biserica trebuia să contribuie la restaurarea vechilor clădiri, dar fără donații de terenuri. Era autorizată vânzarea bunului către orice proprietar laic, deci, chiar și unui aristocrat. Din contră, ridicarea de lavre era mai mult decât
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Palatin. "Liselotte" s-a convertit la romano-catolicism, înainte de intrarea în Franța, în noiembrie 1671. Când s-au căsătorit, ea avea 19 ani, iar el 31 de ani. Liselotte a devenit cunoscută prin sinceritatea ei bruscă, poziția vericală și lipsa de vanitate. Scrisorile arată modul în care aceasta a renunțat să împartă patul cu Filip, la cererea acestuia, după nașterea copiilor, și modul în care a îndurat prezența favoriților de sex masculin ai soțului ei în casa lor. Cuplul a fost foarte
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
ușor. Totuși, Doinaș însuși l-a încurajat pe Nemeș în repetate rânduri - așa cum reiese din corespondența de lungă durată dintre aceștia -, să-și ducă la bun sfârșit proiectul. În fața unei provocări atât de nobile nu e loc de orgolii și vanități. Ce putea aduce nou versiunea lui Mihail Nemeș? Ei bine, ea contrapune formulelor arhaizante ale lui Blaga ("figuri șovăitoare") și celor perifastice ale lui Doinaș ("figuri sfios-plăpânde") soluții dintre cele mai la îndemână, mai ferme ("figuri nehotărâte"), uneori chiar sacrificând
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
care talentul nu mai are preț, Vasile Veselovski a fost un compozitor din categoria celor hărăziți cu talent. El compunea fără efort, ca și cum și-ar fi murmurat sieși o melodie...Lipsită de întortocheri și de bucle stilistice, tunsă scurt, fără vanitatea de a atrage ostentativ atenția, dar și fără teama de a fi prea simplă, muzica lui Veselovski și-a câștigat încet, încet, o personalitate care o împiedică pentru totdeauna să fie atribuită oricui. Ar mai fi de adăugat și prestația
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
unirea regelui cu regina se înfăptuiește când este lună plină(este oglinda reconstituită în întregul ei). Oglinda curată e simbol al purității și una din emblemele Fecioarei Maria. Totodată, oglinda deformată sau murdară e semnul păcatului, caricaturii, autoamăgirii și a vanității. Modalitatea de utilizare a oglinzii magice în taoism este destul de aparte, relevând natura reală a influențelor răufăcătoare. În zilele noastre se pune deasupra porții caselor o oglindă octogonală, având pe ea cele opt trigame. În Japonia, Kagami, oglinda, este un
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
și rasat, purta barba ascuțită. (...) Umbla foarte elegant îmbrăcat și avea grija ținutei și a gesturilor chiar și atunci cand nu se afla la tribună. Era poate puțin prea conștient de valoarea lui, dar acest orgoliu, care uneori devenea relativ suparatoare vanitate (...). Era un om de mare cultură. Știa latinește și grecește cum știau puțini (...), nu erau secrete ale discursului care să-i fie străine. I se citau cuvintele de spirit în toate saloanele și în toate cafenelele. Aventurile sale matrimoniale provocau
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
de el. Hans Baur, pilotul personal al lui Hitler a sugerat că „Speer și-a pierdut orientarea”. Wolters a afirmat că Speer nu făcea acum decît să „umble în haine de sac împrăștiindu-și averea printre victimele nazismului, pierzînd toate vanitățile și plăcerile vieții trăind cu lăcuste și cu miere sălbatică”. Speer s-a pus la dispoziția istoricilor și altor cercetători. În iunie 1971 a susținut un interviu extins pentru revista Playboy în care afirma „Dacă eu nu am văzut era
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
autocrație care se sprijină pe alcool. Tutunul le-a venit de hac turcilor, olandezilor și-i pândește și pe nemți. Niciunul dintre oamenii noștri de stat, îndeobște mai grijulii cu ei înșiși decât cu chestiunile publice - asta dacă nu socotim vanitățile, amantele și averile lor ca pe niște chestiuni publice -, nu știe încotro se îndreaptă Franța prin abuzul de tutun, prin folosirea zahărului, a cartofilor care iau locul grâului, a rachiului ș.a.m.d.” „Omul se îmbracă, are o locuință, vorbește
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
În vara anului 410, vizigoții la comanda lui Alaric I au jefuit Roma. În lumea greco-romană, mitologia și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).Zeii greci-romani nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din secolul al XVII-lea, lucrare aflată la Galeria din Dresda; am amintit foarte putin din tot ceea ce s-a creat în jurul acestei teme, care reprezintă un apel la meditație, la faptul că totul, aici, pe pămînt, stă sub semnul vanității, nepregătiți fiind pentru marea încercare ce urmeaza pentru fiecare dintre noi. Acesta este semnalul pe care ni-l da expoziția lui Bogdan Vladuta. Cu fiecare clipă, ne apropiem, ne înfățișam goi în fața marelui judecător, așa cum artistul o face în autoportretele
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
nu doar pentru că este lipsit de valoare (”nu reprezintă nimic”), ci și dintr-un motiv de sorginte morală: artă burgheza contemporană este expresia unui ”viciu”, a unei ”degenerări”, este o ”schimonoseala degradanta” la baza căreia stau, pe de o parte, vanitatea artiștilor (care ”se întrec în a face pe originalii”), iar pe de altă parte, carentele sistemului capitalist, traduse prin nevoia imperioasa a creatorilor de a vinde convenabil produsul propriei munci. Inițial, spune Kemenov, formaliștii au vrut ”să-i epateze și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
vila din Vălenii de Munte în iulie 1930. Un istoric contemporan, Hugh Seton-Watson (fiul lui R.W. Seton-Watson), a confirmat prin documente că politica agrară de confiscare pe care o ducea Carol al II-lea era în beneficiul propriu, notând: „Vanitatea imensă a profesorului Iorga l-a propulsat în mâinile regelui.” Ambiția imprudentă a lui Iorga este menționată de istoricul cultural Z. Ornea, care îl enumeră, printre alții, pe Iorga, în rândul celor care se opuneau invalidării lui Carol. În scurt
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
clătinându-se și având înfățișarea unui adolescent molatic (sculptură din marmură, 1497/98, Galleria degli Uffizi, Florența), șocându-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus în secolele XVI și XVII un loc în festivitățile campestre, în mijlocul țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească" a lui Johann Liss (Szépmüvészeti
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
pe care îl nutrește pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi"". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea și mediocritatea persoanelor portretizate. În îndatoririle sale de stat, dar și în cele conjugale, regele este înlocuit de Manuel Godoy, tânărul și ambițiosul său premier. Pentru acest om infatuat, urât de poporul spaniol care îl numește măcelar (""chorizero""), Goya pictează
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
stabilizând frontul în Bătălia de la Voronej și după aceea urmând cursul fluviului Don spre sud. Planul era să asigure mai întâi controlul asupra fluivilor Don și Volga, după care ar fi urmat atacul asupra Caucazului cu bogatele lui câmpuri petrolifere. Vanitatea lui Hitler, dar și unele considerente operaționale, l-au făcut pe conducătorul nazist să ordone ca ambele obiective să fie atinse simultan. Rostov a fost recucerit pe 24 iulie, atunci când "Armata I Panzer" a intrat în luptă, după care atacul
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu numai răpiri, adultere și acceptare de
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
momentul Paciurea și Brâncuși. Prin această stilistică ambiguă, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizată încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre cele mai interesante și mai profunde experiențe ale statuarului românesc... Iar Sf. Gheorghe rămâne, cel puțin până în acest moment, expresia maximă a celei de-a treia concilieri, după momentul Paciurea și Brâncuși, a
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
că monarhia bizantină datora Sfântului Imperiu Roman respectul pe care o fiică îl datorează mamei sale. Foarte îndrăgostit, în sfârșit, de puterea lui, se lăuda cu supunerea pe care i-o arăta întregul Occident. Astfel de idei ofensau foarte mult vanitatea grecească, pentru ca o alianță să fie ușor de încheiat. Din fericire, se întâmplă că și Conrad simțea nevoia unui sprijin împotriva ambițiilor crescânde ale lui Roger al II-lea. El răspunse deci propunerilor care i se făcuseră și propuse trimișilor
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
împăratul, când s-a aruncat la picioarele lui. Deși Napoleon a fost impresionat de grația și determinarea ei, împăratul a refuzat să facă vreo concesie, scriindu-i soției lui, împărăteasa Joséphine că Luise "este cu adevărat fermecătoare și plină de vanitate față de mine. Dar nu fi geloasă...m-ar fi costat prea mult să fiu galant". Eforturile reginei de a-și proteja țara adoptivă de agresiunea franceză au fost foarte admirate de generațiile viitoare. Asupra Prusiei au fost impuse restricții dure
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]