2,422 matches
-
strînge bani printr-un mijloc care nu fusese încă niciodată întrebuințat pînă la Aledandru. luliu II nu numai că a continuat aceste procedee, dar le-a accentuat; el și-a pus în gînd să cucerească Bologna, să-i distrugă pe venețieni și să-i alunge pe francezi din Italia; și toate aceste lucruri i-au izbutit, ceea ce este cu atît mai mult spre lauda lui cu cît a făcut totul spre a mări puterea bisericii și nu spre a ridica pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui Epaminonda, tebanii l-au ales pe Filip al Macedoniei drept comandant al trupelor lor; dar acesta, după ce a cîștigat victoria, le-a luat libertatea. Milanezii, după ce a murit ducele Filip, l-au angajat pe Francesco Sforza în războiul contra venețienilor, iar el, după ce i-a învins pe dușmani la Caravaggio, s-a unit cu ei pentru ca să-i supună pe milanezi, patronii lui. Sforza, tatăl lui, pe cînd era în slujba reginei Ioana a Neapolului, o părăsi pe neașteptate, lăsînd-o fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tatăl lui, pe cînd era în slujba reginei Ioana a Neapolului, o părăsi pe neașteptate, lăsînd-o fără nici un soldat, iar ea, ca să nu-și piardă tronul, a fost nevoită să treacă cu totul de partea regelui Aragonului. Este adevărat că venețienii și florentinii și-au mărit în trecut teritoriile folosind armate de acest fel, iar căpitanii acestora nu s-au făcut principi, ci, dimpotrivă, au apărat aceste state; dar trebuie spus că florentinii au avut noroc în cazul acesta, deoarece, dintre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cazul cînd el ar fi cucerit Pisa deoarece ei nu ar fi putut să i se împotrivească dacă el ar fi intrat în slujba dușmanilor lor, iar dacă îl păstrau alături de ei, trebuiau să i se supună. Cît privește pe venețieni, dacă vom considera felul în care au procedat vom vedea că au acționat cu mai multă siguranță și cu mai multă glorie atîta vreme cît au purtat războaie cu propriile lor armate, ceea ce au făcut pînă ce au început să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai putea să învingă, pentru că el nu voia aceasta și că nici nu puteau să-i ia conducerea, pentru că ar fi pierdut în cazul acesta ceea ce cuceriseră; de aceea, au fost constrînși să-l omoare, pentru ca să se asigure împotriva lui. Venețienii au mai avut pe urmă alți căpitanii mercenari, pe Bartolomeo din Bergamo, pe Ruberto de San Severino, pe contele de Pitigliano și pe alții la fel; în cazul lor însă, trebuiau să se teamă mai curînd că vor pierde și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se apropie, este sigur că un oraș în care cetățenii nu sînt uniți între ei va fi imediat pierdut; deoarece facțiunea cea mai slabă se va uni întotdeauna cu forțele externe ale dușmanului, iar cealaltă nu va putea să reziste. Venețienii, îndemnați, cred, de motivele mai sus arătate, favorizau existența facțiunilor guelfe și ghibeline în orașele care le erau supuse. Și cu toate că niciodată nu le lăsau să ajungă la încăierări sîngeroase, ei alimentau totuși aceste neînțelegeri pentru ca locuitorii, fiind cu totul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă nevoia îl constrînge la aceasta, așa cum am arătat mai sus, căci dacă cel care este mai puternic învinge, tu rămîi prizonierul lui; și un principe trebuie să se ferească, atît cît poate demult, de a fi la discreția altuia. Venețienii s-au aliat cu Franța împotriva ducelui de Milano și ar fi putut foarte bine să evite această alianță care n-a avut alt rezultat decît înfrîngerea lor. Dar atunci cînd nu poți evita o alianță în felul acesta, cum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acțiunile lui; dar timpurile și împrejurările au fost atît de conforme modului său de a acționa, încît a izbutit întotdeauna cu succes. Gîndiți-vă la prima lui acțiune pe care a întreprins-o atacînd Bologna, pe cînd trăia încă Giovanni Bentivogli. Venețienii erau nemulțumiți; regele Spaniei la fel; cu Franța avea o înțelegere în această privință; și cu toate acestea, împins de mînie și de violență, a pornit el în persoană în acea expediție. Faptul acesta i-a făcut să șovăie și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
avea o înțelegere în această privință; și cu toate acestea, împins de mînie și de violență, a pornit el în persoană în acea expediție. Faptul acesta i-a făcut să șovăie și i-a ținut în loc pe spanioli și pe venețieni, pe cei din urmă de frică, iar pe ceilalți din dorința de a reocupa întregul regat al Neapolului. Pe de altă parte, papa îl atrase în luptă și pe regele Franței; căci acesta, văzînd acțiunea pe care papa o pornise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de a reocupa întregul regat al Neapolului. Pe de altă parte, papa îl atrase în luptă și pe regele Franței; căci acesta, văzînd acțiunea pe care papa o pornise și dorind să-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, socoti că l-ar insulta prea evident dacă ar refuza să-i dea soldații lui. Iuliu II a izbutit să ducă la capăt, prin acțiunea lui violentă, ceea ce nici un alt papă n-ar fi reușit vreodată, chiar dacă ar fi avut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe cel mai abil general în imposibilitatea de a face dovada capacității sale. Voi încheia acest capitol citînd o frază a lui Machiavelli, care mi s-a părut foarte ciudată: "Venețienii, neavînd încredere în Ducele de Carmagnol, care comanda trupele, au fost obligați să-l facă să părăsească această lume". Mărturisesc că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de a face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
culori, și figurile mascate păreau că încep să se învioreze. Orlando, își trecu din nou dosarul dintr-o mână în cealaltă și porni, fără chef, către estrada unde se oprise Adrian. Văzîndu-l apropiindu-se, muzicanții, îmbrăcați și ei în costume venețiene, se ridicară în picioare, și câteva clipe în urmă sala se însufleți brusc. Măștile din jurul meselor începură să vorbească toate deodată, femeile izbucneau pe rând în râs și, din mai multe părți, perechi extravagant costumate se ridicau cu meticuloasă eleganță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uni. L-au asasinat în '54, ca dușman, ca antisovietic. Prietenul Sadoveanu n-a mișcat un deget. În aprilie '48, necunoscuți zgomotoși au ocupat parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin, atât cât să i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi pași spre un scrin de lemn (ar trebui să spun „venețian” sau „florentin”, chiar așa să și zicem, un scrin din lemn florentin, dar nu se Înțelege bine dacă lemnul este florentin sau numai stilul, dar „ce-am scris, am scris“, acum nu mai pot schimba, rămâne la alegerea cititorului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jumătate a secolului al XI-lea, în "urbs Morisena", unde mai înainte era o biserică (poate și episcopie) ortodoxă! În Banat, înfrângerea și moartea lui Ahtum, exponent al lumii ortodoxe sud-dunărene, a avut ca rezultat intensificarea activității bisericii apusene-misionarismul episcopului venețian Gerardus, conducătorul diocezei catolice de la Cenad (cf. Vita Sancti Gerardi). În acest mod, împrejurările istorice au determinat ca părțile apusene ale Dunării, în speță Banatul, să fie controlate, confesional și cultural, de biserica romano-catolică, aflată în plină ofensivă odată cu decăderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca mânăstirea ortodoxă să fi fost sub jurisdicția Constantinopolului, după desființarea Bulgariei sub Vasile II, Vidinul era stăpânit de bizantini din 1004. Mai târziu, în Morisena, transformat în Cianadina (de-aici Cenad), se înființează o episcopie catolică, fiind chemat călugărul venețian Gerard și aduși 12 călugări de rit latin. Este posibil ca înainte de cucerirea ungurească, Morisena să fi fost centru episcopal ortodox. Episcopia de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căreia Constantinopolul a fost cucerit, în aprilie 1204, de cruciați, iar pe ruinele Bizanțului destrămat, s-a constituit Imperiul Latin de Răsărit, având ca împărat pe Balduin de Flandra. S-au constituit numeroase feude încredințate marilor seniori apuseni, iar nobilul venețian Tommaso Morosini a fost ales patriarh latin al Constantinopolului, în scopul unirii bisericii de apus cu cea de răsărit, despărțite în 1054. În felul acesta, cu excepția Asiei Mici, o mare parte a Imperiului bizantin era inclus în sistemul politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comerciale cu așezări și schimbul în bani. Orașele italiene cu flotă proprie în Mediterana și Adriatica, ca Amalfi, Pisa, Veneția și Genova, îmbogățite de pe urma cruciatelor, au deschis orășele (factorii) și pe coasta Mării Negre. Încă din vremea împăratului Manuel Comnenul (1143-1180), venețienii și genovezii stăpâneau piața bizantină-genovezii aveau o colonie proprie la Pera, un cartier al Constantinopolului-iar negustorii lor se aflau în porturile de la Marea Egee și Adriatica. Dar pătrunderea lor în Marea Neagră a fost întârziată de faptul că Bizanțul interzicea plutirea corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mării Negre, în Crimeea și Cherson, la gura Niprului, se aflau colonii bizantine de unde se aduceau grâne și pește sărat pentru hrana populației Constantinopolului. Pătrunderea italienilor în Marea Neagră este urmarea cruciadei IV (1202-1204), când Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gura Niprului, se aflau colonii bizantine de unde se aduceau grâne și pește sărat pentru hrana populației Constantinopolului. Pătrunderea italienilor în Marea Neagră este urmarea cruciadei IV (1202-1204), când Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat drumul stepelor de la Dunărea de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în stăpânirea Genovei, o mulțime de negustori își desfăceau mărfurile în port, între care și negustori mongoli. Stăpânirea genoveză la Chilia a fost de scurtă durată: în 1404, cetatea trecea sub stăpânirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu poate fi subestimată și se dovedește prin mai multe fapte: moneda italiană, zloții tătărești, galbenii de Caffa, apoi prin pătrunderea unor cuvinte (termeni) ca piață, soartă, "venetic"-străin, parvenit , la origine. Un alt aspect: au făcut românii negoț cu venețienii și genovezii, încă din secolul al XIII-lea, înainte de întemeierea statelor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]