3,478 matches
-
croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu putere când o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei: monstrul pe care îl născuse vrusese s-o devore. Nu era un copil, ci un vârcolac, cu fața de brumă și părul mucezit. Bine că murise! Dar oare era adevărată și a doua afirmație a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fu retragerea ei cu pași parcă încetiniți de o curioasă melancolie, ducând cu ea mapa parcă ar fi avut între coperțile acesteia o sentință, nu neapărat gravă, dar care sporea în ființa ei o incertitudine, o șovăială, o vagă nehotărâre... "Veniți. Îmi spuse, ne-a invitat pe toți... Dacă nu veniți o să creadă că aveți ceva cu ea..." Ia uite! Mă proteja! Îmi dădea sfaturi! Nu-i răspunsei, dar după o jumătate de oră, când era gata să uit, urcai și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că am chef să putrezesc aici? Hicks zâmbi. Hudson își revenise. Depărtă microfonul de la gură și astupă deschiderea conductei cu panoul metalic pe care-l adusese. Ripley dădu din cap și împinse placa la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se sfârși exact în spatele ei și aparatul emise un bip strident. ― Mi-e că Hudson are dreptate. Ripley și Hicks se priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal. ― Semnalul ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
direcții deosebite, pas cu pas. În curând, nu vom mai fi duplicate, copii exacte ale unuia după celălalt..." Nu era timp să se gândească la asta acum. Erau prea multe lucruri de făcut. Gosseyn se grăbi să se adreseze noilor veniți. - Mama împăratului trebuie să apară dintr-un moment într-altul. Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu noii sosiți în noul set de camere. Acum, se opri aparent fără motiv, în timp ce ceilalți se-ndreptau spre salonul cel mare al apartamentului. Gosseyn Trei execută "fotografierea" chiar în dreptul ușii, după ce intră. Stând acolo, observă că cinci dintre noii veniți începuseră imediat să exploreze locul și se aflau cam cu spatele la el. Erau acum deschise ușile dormitorului. Ceea ce se întâmplă, apoi, era probabil inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Gosseyn tocmai era pe cale să plece din locul acela, când John Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bariton: - Domnule, am putea să ne mutăm, acolo, departe de zona de Distorsiune? Expresia lui Blayney, care fusese până atunci cât se poate de stăpânită, se înăspri. - Cred că e nevoie de o soluție mai radicală, spuse. Arătă spre Gosseyn: - Veniți și luați-l pe individul acesta, să-l ducem afară. Ochii i se îngustară când se uită la Gosseyn. - Ai vreo obiecție? întrebă el. Deși se afla întins, Gosseyn făcu o mișcare ca ridicatul din umeri. - Nu văd ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că "echipa" lor avea să apară la ora 8 a.m.. ziua următoare... totul cât se poate de normal, după părerea lui Gosseyn. Dar, într-un fel, nu îndeajuns de repede pentru senzația de urgență care - nu știa cum - îl cuprindea, venită nu se știe de unde. După ce puse receptorul jos, observă că Enin se ridicase de pe podea și stătea în ușa de la bucătărie, uitându-se fix la el. Dar băiatul nu spunea nimic. De aceea, Gosseyn comentă: - Sper că toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să locuiască acolo cu Enin și Regina Mamă Strala? Gosseyn se trezi zâmbind, în timp ce vizualiza acest rezultat improbabil al situației în care intrase. Nu era ușor să se înțeleagă că Gosseyn Unu ajunsese mai întâi în Orașul Jocurilor cu convingerea, venită nu se știe de unde, din interiorul lui, că fusese cândva un fermier care locuia în imediata vecinătate a orășelului numit Crest-Village, și fusese căsătorit cu Patricia Hardie. Ce confuzie fusese o vreme. Șirul de gânduri îi dădu impulsul să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nervi afectați se află într-o stare de suprastimulare. Înghiți în sec și apoi își termină gândul: - Este ca un fel de lumină acolo. Dacă i-am deschide capul, s-ar revărsa din el lumină. Dădu din cap către Crang. - Veniți și uitați-vă. Gosseyn se afla încă bine legat în scaunul lui; capul îi era efectiv înfășurat în aparaturi de tot felul, când Crang trecu pe lângă el dispărând din raza lui vizuală. El presupuse că detectivul de pe Venus se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
proză pentru Cetatea literară (ăsta era un ziar de epocă, mai degrabă obscur, condus de Camil). Văzând că Rebreanu îl tot amână, Camil s-a hotărât să umple el spațiul de pagină rămas liber. Așa că a scris niște scrisori imaginare, venite, chipurile, din partea unei cititoare. A parfumat scrisorile și le-a semnat mărunt, cu litera T.“ „Un adevărat plastograf.“, a constatat Maria. „Așa se face istoria literaturii, cu minciuni și fraude intelectuale.“ „Plastografia asta se cheamă interpretare. Sau, cum scrie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moarte: zăpada nu s-a mai depus; terenul a devenit fertil în decembrie, în loc de mai; a atras furnicile roșii, care de-obicei nu treceau în statele din nord, din cauza iernii grele; invazia de furnici a atras o invazie de păsări, venite să-și caute hrana, în loc să migreze; iarba și terenurile fermierilor au fost rase, trecute ca printr-o mașină de tocat. Rezultatul? În ianuarie ’98, statul Montana declara stare de calamitate pentru...distrugerea suprafeței verzi. Un tufiș care-a ars la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o atmosferă de calm și indiferență), chiloței pătați cu fel de fel de lichide neprevăzute (de la urină, la cerneala din pistolul cu apă). Inevitabil, toate sfârșeau prost, riscant, cu un vecin săritor care anunța părinții sau cu vreo rudă venită mai devreme în vizită aplicând profilactic o pereche de palme și-o urecheală. Cu pensionarii, erai din start luat în colimator. Ieșeau ca gândacii, de peste tot, împingând și cercetând: parcă tot cartierul se umpluse de-o familie de bunici, multiplicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grijă apartamentul de la etajul întâi, administrația blocului și bunăstarea combinată a fiicei sale și-a celor doi câini. Apartamentul arăta rezonabil (Maria s-a ferit multă vreme să mi-l arate), într-un ușor contrast cu eleganța și stilul ei, venite parcă dintr-o altă lume. Cele trei camere păreau blânde și primitoare, dar singura pe care-o îndrăgeam rămânea ultima: albă, proaspătă, austeră, cu un pat mic, de-o singură persoană, la colț și-un crucifix catolic pe perete. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și obosiți, cu părul călduț și hainele umezite de drojdie. Singurul moment care ne mai salva era cel în care mergeam sâmbăta la „1 Mai“ sau „Floreasca“. Acolo, orașul dispărea sub o copertină albastră, înghițit de freamătul și strigătele țăranilor veniți să-și vândă marfa. Iubeam să facem piața împreună, să ne vârâm brațele până la cot în legăturile de mărar și pătrunjel și să răscolim salatele indecente, cu rochiile lor crețe date peste cap, ca niște dansatoare la Folies Bergères. Umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
protocol prin care Pactul Briand - Kellogg să intre în vigoare între cele două state fără a mai aștepta aplicarea lui de către ceilalți semnatari. În virtutea faptului că exista un tratat de alianță româno - polon, Varșovia a comunicat inițial la București inițiativa venită din partea Moscovei și ulterior a 8 Octavian Țâcu, Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919 - 1939 Ă, Chișinău, Editura Prut Internațional, 10 7 propus ca protocolul să fie semnat simultan de către toate statele europene limitrofe Uniunii Sovietice. În
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
protocol prin care Pactul Briand - Kellogg să intre în vigoare între cele două state fără a mai aștepta aplicarea lui de către ceilalți semnatari. În virtutea faptului că exista un tratat de alianță româno - polon, Varșovia a comunicat inițial la București inițiativa venită din partea Moscovei și ulterior a 8 Octavian Țâcu, Problema Basarabiei și relațiile sovieto-române în perioada interbelică (1919 - 1939 Ă, Chișinău, Editura Prut Internațional, 10 7 propus ca protocolul să fie semnat simultan de către toate statele europene limitrofe Uniunii Sovietice. În
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
recunoaște că după retragerea armatelor romane în anii 271-274, "nu știm foarte multe lucruri despre istoria secolelor care au urmat în spațiul de la nordul Dunării" (p. 10). Câteva rânduri mai jos, stă scris: "amestecul dacilor, al romanilor și al noilor veniți, spun istoricii români, s-a petrecut la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole" (p. 10, subl. n.). Nu mai avem o singură voce impersonală a istoriei care pretinde obiectivitate absolută, ci este prezentată varianta motivată politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de ce stați în picioare? Fiți buni și luați loc, felicitați-ne pe mine și pe prinț! Cineva, mi se pare, a cerut șampanie; Ferdâșcenko, du-te și poruncește să se aducă. Katia, Pașa, spuse ea zărindu-și cameristele în dreptul ușii, veniți încoace, mă mărit, ați auzit? Cu prințul, are un milion și jumătate, e prințul Mâșkin și mă ia de soție! — Era și timpul, draga mea, să fie într-un ceas bun! Nu lăsa să-ți scape norocul! strigă Daria Alexeevna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
enormă! — De unde putea ea... — Să afle? Ha-ha! Păi are în jurul ei un întreg stat-major, de cum și-a făcut aici apariția. Dacă ai ști ce persoane o vizitează și caută această „onoare de a face cunoștință“! Natural, putea auzi de la cei veniți, pentru că acum știe tot Petersburgul și jumătate din Pavlovsk sau chiar tot Pavlovskul deja. Dar ce subtilă a fost remarca ei cu privire la uniformă, după cum mi-a fost relatată, adică în privința faptului că Evgheni Pavlovici a apucat să-și dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai târziu. Vreau să-i prezint scuzele mele acestui... tânăr, deoarece l-am jignit. — Și chiar foarte tare, îi confirmă Ivan Feodorovici cu seriozitate. — Atunci... mai bine rămâneți aici cu toții. Mă duc mai întâi eu singură la el, iar voi veniți îndată după mine, intrați în aceeași clipă. Așa e mai bine. Ajunsese deja la ușă, dar brusc se întoarse. Îmi vine să râd! Mor de râs! le spuse ea cu tristețe. Dar în aceeași secundă se răsuci pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cestiunea Dunării și de opozițiunea ei în contra Austriei. Această politică a României, zice numita foaie, [î]și are baza în cestiunile interioare. De câteva luni opozițiunea caută să răstoarne guvernul cu orice preț. Nici o altă cestiune nu era mai bine venită ca a Dunării. "Dunărea română este a romînilor"; "Romînia dorește influința Europei, niciodată însă pe cea a unei singure puteri mari" - niște asemeni fraze au totdauna un farmec pentru inimele "patriotice" și în acest sens presa a amețit opiniunea publică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu sunt familii istorice; Matei Vodă și Vasile Lupu, a căror oștiri împreună se ridicau la 270 000 de oameni, erau o aristocrație străină, fără drept istoric, fără merit. Meritele și dreptul istoric sunt ale lui Zevzecopol și Pehlivanoglu, noii veniți. D-nul Zevzecopol s-a bătut la Valea Albă, d-nul Pehlivanoglu la Rovine și d-nul Pherekydis la Obertin. Daca se va cerceta bine, se va afla că, la adecă, d. Giani a fost duce de Făgăraș, d. Carada
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
întîi ca ramură a Internaționalei revoluționare europene, mai târziu și mai cu seamă sub Carol Îngăduitorul ca societate anonimă de exploatație a Țării Românești, deci înainte de toate a bugetului. Acesta e apoi izvorul milosteniilor și pensiilor reversibile împărțite la greci veniți chiar la 1830 ori 1840, destul să fi fost agenți electorali roșii. Lucrul a ajuns atât de departe încît, dacă un fanariot n-are post, i se {EminescuOpXII 296} creează un post anume pentru el, ca să poată ciupi din buget
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu noi vom fi aceia cari să ne opunem învățămîntului real, a cărui lipsă este atât de simțită. Activitatea națională e în parte paralizată prin această lipsă. Oricâte școale speciale, tecnice sau de aplicațiune se vor înființa vor fi bine venite, daca vom ști a ne crea corpul didactic necesar pentru ele. Nu noi avem ceva de obiectat în contra învățămîntului real și a marilor lui foloase. Ceea ce susținem însă este că învățămîntul real cată să fie de sine stătător, cată să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]