3,592 matches
-
zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi, stătea să ningă, iar atunci când se făcea toamnă târzie și totuși sturzii nu plecau, urma o iarnă ușoară. Altă dată era defilarea oamenilor-animale. Cele mai multe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte încheieturi decât a gâtului, pe care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia fundul înapoi și piepții înainte, iar în această mișcare cabrată cerceii supra etajați și salbele ca niște ghirlande sunau ca un candelabru care vestește cutremure. Din această cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege, cercul se reîntoarse la Faraon, care, victorios, cu chipul lui smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nume pentru pungășie. Lasă că odată se trezește statul de unde l-ați îngropat și vă vine de hac... Jenică ridică din umeri, resemnat, dar se vedea, de fapt, după rânjetul de pe figură, că era cât se poate de satisfăcut. Clopoțelul vesti, la fel de voios, ieșirea bătrânului. El nu făcea deosebire între cine intra și cine ieșea, cu atât mai puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii, nefiind nici de unii, nici de alții. Nemaifiind nicio primejdie, Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca un balans de călușei, în ritmul muzicii de flașnetă pe care o ascultase în copilărie. Pe măsură ce muzica se auzea de tot mai departe, caruselul se învârtea tot mai încet și, în cele din urmă, când orologiul din Piața Mare vesti miezul nopții, se opri. Pictorul se lăsă, moale, dar nu căzu, căci Moartea, care venise când fusese chemată, îl primi în brațele ei.“ Fetița așteptă, fără să mai adauge vreun cuvânt, cu cartea deschisă în mâini. Apoi ridică ochii către
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare, ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și se instală în fața unui perete, demonstrativ. Am să fac, vesti el, niște odăi pavate cu piatră, cu tavan în grinzi de stejar și blăni de brad, cu ferestre în chenar de granit, pereți văruiți. N-am să pun nimic în ele, G. Călinescu decât câte un divan acoperit cu cit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care îi vorbise Gaittany și asupra cîreia în aceeași dimineață făcu aluzie și lui Saferian era într-adevăr plănuită pe seară, în grădina hotelului "Continental". Cu puțin înainte de a emite teribilul strigăt către servitor, Gaittany chemase la telefon pe Ioanide, vestindu-se ca de obicei cu tonul cel mai captivant din lume: - Gaittany! - Ei? Întrebă acela. Bătrân perfid și desfrânat, escroc grosolan, mincinos nerușinat (lat.). G. Călinescu - Domnule, zise Gaittany, căutând a ataca chestiunea cât mai dulce, ne-am gândit să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
malignitate, distractivi, dar respectuoși, acceptând o eternă distanță. Smărăndache nu așteptă să i se spună de două ori, alergă să telefoneze, promițând a fi numaidecât la restaurantul convenit. VII Ioanide rămase cu totul surprins când doamna Ioanide îi ceru bani, vestindu-l că nu mai are. Îi dăduse nu chiar prea de mult o sumă foarte importantă, un adevărat depozit, prin care înțelegea să scape de orice grijă materială câtăva vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în tricou și cu șapca de apaș.Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe care le frecventa, ascultat cu amabilitate de tatăl său (aceasta era impresia, gândurile îi erau adesea aiurea). Acordul se strică brusc atunci când, într-o bună zi, Tudorel veni transfigurat la față, cu o mulțime de ziare în mână, și vesti gâfâind celorlalți: - Germanii au intrat în Praga!1 - Oo, se indignă doamna Ioanide, ce grozăvie!Fiica părea ea însăși emoționată ca și mamă-sa, dar privind cu coada ochiului către Tudorel nu spuse nimic. Ioanide scrută cu mare răceală bizarul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin cap gândul de a-l trimite în străinătate. Din nefericire, om imprudent, nu avea bani și viitorul i se arăta foarte turbure. Arhitectul se întîlni cu Dan Bogdan, care, extrem de rigid și cu ironia lui specifică pe față, îl vesti că are a-i comunica o chestiune foarte serioasă. Cum amândoi se aflau în preajma Universității, Dan Bogdan, profesor la științe, îl pofti pe arhitect în cabinetul lui seminarial. Trebuie neapărat lămurit că în ultima vreme Dan Bogdan devenise antipatic studenților
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De aceea nu scoase o vorbă, G. Călinescu deși știa că îl așteaptă chiar în acea zi la ora două pe reprezentant. Printr-un accident, se întîmpla să se găsească în casa lui Gulimănescu în momentul chiar când acesta era vestit de același reprezentant. Gulimănescu ridică receptorul, de față fiind și Dan Bogdan, și, aflând despre ce e vorba, se feri în răspuns de orice preciziune de natură a da de bănuit. - La două? Perfect! Atâta spuse și, punând receptorul la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exercițiu, ca și manevrele, știam acum că pot izbuti în realitate. Nu numai că nu ne-a turburat nimeni, dar două zile gazetele n-au pomenit, spre ciuda mea, nimic despre întîmplare. În fine, a treia zi abia, un ziar vesti că oameni mascați au atacat primăria unei comune de lângă București. Alte gazete reveniră, fără a putea preciza ce maleficiu comisese banda. Un singur ziar, mai bine informat, emise ipoteza că o bandă de tineri încercase, G. Călinescu fără a izbuti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai ales rurale din județ, care voia să contribuie la instaurarea unui regim bazat pe spiritualitate românească. Cum eu aveam răspunderea preparării elementelor în vederea alegerilor la care ne prezentam pe liste comune cu partide mai apropiate ideologicește de noi, am vestit pe subprefect că purtarea sa va trezi o reacțiune și va suferi neapărat o sancțiune morală. Președintele: A, vasăzică, sancțiunea... Acuzatul: Da, am vrut să spun că nația sancționează totdeauna ceea ce se-ndreaptă împotriva ei. Președintele: Ce căutai pe șosea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
singur. Trecu deci pe la madam Valsamaky-Farfara și o rugă să ia contact cu doamna Ioanide, pentru ca amândouă să vadă pe prințesa Hangerliu. Se oferi să-i trimită mașina. Gaittany telefonă imediat lui Ioanide acest rezultat al întrevederii sale, rugîndu-l să vestească pe doamna a fi gata când va veni madam Valsamaky-Farfara cu mașina. Încolo se mulțumi să adauge că speră în succesul cercetărilor. Scăpase de o penibilă scenă. Madam Ioanide arătă în aceste împrejurări o față nouă a caracterului ei. Revelă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un pantof comod, cu tocul plat și așa de plastic, încît scotea în evidență toate bătăturile. În ciuda acestor detalii, Hangerlioaica avea ținută. Alături de ea ședeau în picioare secretarul - un om între două vârste - și un fecior. Secretarul fu invitat să vestească telefonic pe domnul ministru de interne de sosirea iminentă a prințesei, care luă pe cele două doamne și porni cu ele în automobil. Doamnei Ioanide nu-i scăpă faptul că prințesa vorbea așa ca și cum Pica ar fi fost moartă. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o tatonare indirectă prin Gaittany, negociator prin excelență. Acesta intui că madam Pomponescu era factorul determinant și, profitând de faptul că Smărăndăchioaia o frecventa, aruncă un prim mesagiu. Primind știri favorabile, trimise pe madam Valsamaky-Farfara cu misiunea specială de a vesti că, în caz de acceptare, Pomponescu ar primi o vizită oficioasă. Abia în acel stadiu al convorbirilor, Gaittany telefonă doamnei Pomponescu și o încredință că avea într-adevăr însărcinarea de a ancheta dispozițiile ministeriabilului. Cele două Pomponești convocară deci pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mi-aexplicat madam Pomponescu că trebuie să aștepte un moment când Pomponescu e mai bine dispus. . Cum Pomponescu avea obiceiul de a pleca des în turnee, Hagienuș se salva și el pentru un timp, mințind atunci cu o poftă malițioasă. . - Ghinion! vestea el, Pomponescu a plecat din București.S-așteptăm să vie. . Cu greu însă putea lungi absența lui Pomponescu, din cauza vigilenței lui Petrișor. . - Ce faci, tată, cu memoriul? la să vezi ce-a făcutPomponescu! . - Păi nu e în București. . - Ce tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rata eternitatea ca Pomponescu, ci de a rata viața. Destul de deștept ca să-și formuleze o fragmentară concepție, dacă nu propriu-zis filozofie, nu se purta așa în urma raționamentului, ci fiindcă era astfel construit congenital. . - Dacă toți oamenii ar voi să fie vestiți, cine ar putea sățină minte atâtea milioane de personalități? Nouă ni-e dat să trăim cu rândul, ca florile. . Pentru un gânditor, Demirgian ar fi reprezentat un fel de pesimist, dar era un pesimist bine dispus, care nu-și dădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tapiserie modernă, copiată după cea veche și istorică. Unde era interesantă Sultana, era la reclama mărfii, căci începuse a coborî la afacerile de vânzare. Când se prezenta un amator pentru un obiect notat în mod special pe catalogul Sultanei, Demirgian vestea clientul că nu poate decide singur și chema pe Sultana. Evident, cumpărătorii nu erau de obicei G. Călinescu mari intelectuali, oameni fără bani, ci burghezi bogați, ahtiați de lux țipător. Sultana avea o manieră de a exclama și de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe nepotul său. l se răspunse că atâta vreme cât condamnatul se afla încă în București nu putea fi văzut. Abia după două zile, când va fi transportat la un fort din afara orașului, vizita ar fi fost admisă. Autoritatea se oferea să vestească pe prințesă la vreme. Prin urmare, Hangerlioaica știa sau credea a ști unde se află momentan Hangerliu. Planul ei era următorul: cincisprezece-douăzeci dintre membrii familiei, aleși printre aceia cu numele cele mai sonore, angajând cercurile înalte, cu profesiile cele mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era compusă din lichele. Hangerlioaica ar fi născocit cu toate astea și alte soluții, dacă n-ar fi fost înștiințată că a doua zi de dimineață la orele opt va avea loc execuția. O înștiințare similară primi și Ioanide, care vesti că nu înțelege a se folosi de favoarea de a fi prezent la împușcarea fiului. După întrevederea cu tatăl său, Tudorel intră într-o fază de relativă resemnare, la care contribuia mult sentimentul că trebuia să fie demn. Își petrecea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meschine. Aștept masa cu anume curiozitate, încercînd să ghicesc din ce se compune. Ipotezele sunt foarte limitate: supă de varză, iahnie de cartofi, mai rar fasole, o dată varză cu carne. După ce voi mânca din ultimul fel de mâncare mă vor vesti probabil că a sosit ora execuției. Acum o imagine din copilărie îmi revine brutal înainte. Servitoarea tăia găinile, după ce le dăduse, ca de obicei, porumb. Când le scotea gușa, răsturna cu economie boabele pe masă, neatinse. Astfel și mie, la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dată (9 aprilie 1940) era ocupat cu tipărirea unui nou memoriu de titluri și lucrări, fiindcă auzise că se pregătește în mod serios o reorganizare a învățămîntului superior. De asemeni îl lăsă rece debarcarea germanilor în Norvegia. Când edițiile speciale vesteau cu litere mari, la 10 mai, atacul împotriva Olandei, Belgiei și Luxemburgului, Gonzalv chestiona pe Hagienuș în ce stadiu se afla proiectul de a pensiona pe unii profesori mai în vârstă. La 14 iunie 1940, ziua căderii Parisului, Gonzalv năvăli
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără primejdie de leucemie. Un examen se făcu și în direcția cordului, bănuindu-se vreo leziune sau inflamație. Inima funcționa impecabil, cu toate astea temperatura nu numai persista, dar câteodată creștea pe neașteptate spre 39 de grade. - Lucrurile se agravează! vesti Gonzalv. Începe să facă temperatură mare. Conțescu începea, ce-i drept, să se plictisească și, plin de sudori, avea o mină lamentabilă. Febra nu se lăsa jugulată de antipiricele obișnuite decât foarte puțin. Atunci, întrebarea ce se puse fu dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]