7,806 matches
-
tehnicism obositor și adeseori inutil. Aceasta nu ne poate însă împiedica să vedem în A. D. Xenopol pe omul de știință elevat, care a militat ca atare pentru ridicarea societății românești în rândul țărilor avansate. În 1908, A. D. Xenopol indica drept vicii fundamentale ale societății române o separație economică și culturală între clasa dominantă și țărani, neglijarea carierelor productive, pătrunderea capitalului străin ș. a., vicii pe care el le-ar fi putut menționa cu un sfert de secol în urmă, când recomanda, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a militat ca atare pentru ridicarea societății românești în rândul țărilor avansate. În 1908, A. D. Xenopol indica drept vicii fundamentale ale societății române o separație economică și culturală între clasa dominantă și țărani, neglijarea carierelor productive, pătrunderea capitalului străin ș. a., vicii pe care el le-ar fi putut menționa cu un sfert de secol în urmă, când recomanda, în scopul propășirii țării, reformarea învățământului, modernizarea agriculturii, dezvoltarea industriei mari și mici, politică comercială protecționistă ș. a. Ce-i drept, acele vicii s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ș. a., vicii pe care el le-ar fi putut menționa cu un sfert de secol în urmă, când recomanda, în scopul propășirii țării, reformarea învățământului, modernizarea agriculturii, dezvoltarea industriei mari și mici, politică comercială protecționistă ș. a. Ce-i drept, acele vicii s-ar cuveni trecute, mai degrabă, între efecte, iar soluțiile pe care le oferea A. D. Xenopol vizau suprastructura și arareori bazele edificiului social. Se cuvine să subliniem prețuirea și rolul hotărâtor pe care A. D. Xenopol le-a acordat țărănimii, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la judecata morală". "Dreptul nu se poate deci niciodată depărta de morală", crede Speranția, pentru că "legiuitorul nu va putea decreta pentru alții dispoziții pe care conștiința sa nu le acceptă pentru sine; astfel o asemenea decretare ar suferi de același viciu al contradicției și ar fi simultan și imorală și injustă".188 Speranția consideră că principala diferență dintre drept și morală constă nu în prezența, ci în modalitățile sancțiunii. Încălcarea normelor morale, de exemplu, poate atrage "indignarea publică, spontană, explozivă și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
culisele vieții, oamenii de fapt încălcând normele pe care le respectă doar de formă și declarativ. Este semnificativă în acest sens o schemă reflexivă a moraliștilor francezi, prezentă și la Nietzsche: în spatele oricărei virtuți umane trebuie să bănuim prezența unui viciu disimulat. În această interpretare contractualistă și individualistă, norma este văzută ca un mijloc, mereu periclitat, de reglare și echilibrare reciprocă a egoismelor. În timp, conflictul dintre este și trebuie nu poate fi ameliorat sau eliminat. În acest sens, Schopenhauer afirma
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o acțiune căreia i se permite să fie vicioasă, cum ar fi crima premeditată, de exemplu, și o examinăm din toate părțile pentru a vedea dacă găsim chestiuni de fapt ori care țin de existența reală, pe care le numim viciu, vom vedea că vom găsi doar pasiuni, motive, dorințe și gânduri. Nu sunt alte chestiuni de fapt în acest caz. Viciul ne scapă în întregime, atât timp cât îl considerăm obiect. Nu îl vei găsi până nu îți întorci reflecția asupra propriului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
părțile pentru a vedea dacă găsim chestiuni de fapt ori care țin de existența reală, pe care le numim viciu, vom vedea că vom găsi doar pasiuni, motive, dorințe și gânduri. Nu sunt alte chestiuni de fapt în acest caz. Viciul ne scapă în întregime, atât timp cât îl considerăm obiect. Nu îl vei găsi până nu îți întorci reflecția asupra propriului suflet, unde vei găsi un sentiment de dezaprobare care se naște în tine referitor la această acțiune. Aceasta este o chestiune
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în tine referitor la această acțiune. Aceasta este o chestiune de fapt, dar este un obiect al sentimentelor nu al rațiunii. El se găsește în tine însuți, nu în obiect"136. Tot ce putem spune când vorbim de virtute și viciu ține de sentimentele de aprobare ori dezaprobare. În Treatise of Human Nature, Hume se întreabă cum putem distinge între viciu și virtute sau cum ne putem pronunța asupra unei acțiuni condamnabile ori vrednice de laudă. Facem această distincție prin raționament
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
rațiunii. El se găsește în tine însuți, nu în obiect"136. Tot ce putem spune când vorbim de virtute și viciu ține de sentimentele de aprobare ori dezaprobare. În Treatise of Human Nature, Hume se întreabă cum putem distinge între viciu și virtute sau cum ne putem pronunța asupra unei acțiuni condamnabile ori vrednice de laudă. Facem această distincție prin raționament, ori o facem în mod non-discursiv, printr-o anumită impresie o senzație, o trăire ori un sentiment care apar imediat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de valori ajută sau nu la propășirea umanității 143. Williams stabilește că o lume socială care promovează cea mai bună sau, cel puțin, cea mai înfloritoare viață pentru ființele umane, justifică valorile pe care le încorporează. Așa cum Hume argumentează că viciile sunt rele pentru că noi le dezaprobăm, Williams crede că valorile etice sunt proiectate în lume de convingerile noastre etice, iar valorile noastre sunt dependente de sentimentele noastre morale. Singura întrebare care mai poate fi ridicată în acest caz este dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ce stă în puterea noastră"22. Întrebarea care se ridică aici este dacă stă în puterea noastră să fim buni și să facem lucruri drepte. Răspunsul pe care Aristotel îl dă la această întrebare este afirmativ, pentru că "și virtutea precum și viciul stau în puterea noastră". "Dacă, prin urmare, acțiunea virtuoasă stă în puterea noastră, atunci și nefăptuirea ei potrivnică virtuții stă tot în puterea noastră, și dacă nefăptuirea virtuoasă stă în puterea noastră, atunci stă în puterea noastră și făptuirea potrivnică
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dintre "fantome" trec spre laturile cavoului și încep să fure de toate, ascunzîndu-le în niște saci, sub pelerină; F1 îl ține de vorbă pe Octav) Vai, om viu, n-ai o țigară? Octav: Da fantomele fumează?! F1: Da, om viu... viciu din timpul vieții... Eu m-am lăsat... să nu fac vreun cancer, Doamne ferește... Octav: Și-atunci pentru ce vrei țigară?! F1: Pentru colegele mele... Octav: Poate vreți și-o sticluță de whisky...! F1: Oooo...!, om viu... dar numai la sacoșă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sunt. Dar e mare distanța dintre, de pildă, frumoasele festivaluri sau ospitalierele serbări câmpenești ale rromilor și circul organizat uneori de activiștii gay, prin marșuri sau alte manifestări. Mi se pare cu totul ieșit din comun să facem paradă de viciile noastre. E ca și cum am asista la un marș al celor care mint, fură sau Își Înșeală nevasta, căci și ei, chipurile, ar găsi temeiuri sau justificări... Faptul că există printre noi și astfel de păcate, o știm prea bine, fără ca
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poetul, din simplul motiv că acești antemergători ai dandysmului, Muscadinii, au, dincolo de aparențe, o ciudată cruzime, nici ea străină de spiritul dandy. Iată-l pe Charles Nodier, cel din Souvenirs, portraits et épisodes, amintindu-și-i: „Când detestabila politețe a viciului Îi Împrumută ferocității lustrul său, aceasta din urmă Îmi pare și mai oribilă. Trăiau pe vremea aceea niște bărbați la fel cruzi precum Marat, dar de-o frumusețe a tinereții și a manierelor care făcea ravagii atunci când intrau prin saloane
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
d’Ormesson. Primului i se datorează cunoscuta Carte a snobilor, scrisă În 1848. O Întreagă galerie de snobi, clasificați metodic: militari, mici burghezi, clerici, simpli frecventatori ai saloanelor, dar mai ales scriitori, cu toții trec prin baia acidă a satirei sale. Viciul imitației fără discernământ, venerația conformistă a falselor valori sunt biciuite fără milă de cel care știe un adevăr necruțător: că a face literatură Înseamnă cu totul altceva decât a frecventa cluburile „Wattier”, „Almack” sau „White”. Legătura dandysmului cu snobismul e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu strălucire, moraliștii francezi sau Barbey d’Aurevilly), Adler este totuși pionierul argumentării științifice a acestei „trăsături de caracter de natură agresivă” (cum o numește el Însuși În Cunoașterea omului, alăturând-o geloziei, invidiei, avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție de faptul că Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl fac să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îngăduit de „slăbirea” frontierelor sociale datorită democratizării. Voința de ascensiune, uneori de un egoism orb, Își dă acum adevărata măsură. Lucru, În fond, câtuși de puțin nou sub soare, acest egoism fără țărmuri, iar o dovadă că, În firea umană, viciile, dar și virtuțile trec dincolo de țări și de timp ar putea fi și următoarele fraze decupate de Jean d’Ormesson din La Bruyère. Descriindu-l pe mareșalul de Villeroy, unul dintre favoriții nevolnici ai Regelui Soare, La Bruyère Îi dedică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt. Prin aceste calități el a avut Întâietate În epocă. Cum ar fi spus prințul de Ligne: „A fost rege grație Grației”; cu singura condiție, impusă nouă, care-i studiem influența, de a accepta prejudecățile și chiar - până la un punct - viciile vremii sale. Tristă mărturie de făcut În fața prietenilor puri ai adevărului În toate: dacă grația sa ar fi fost mai sinceră, nu ar fi avut atâta forță. Ea a sedus și captivat o societate prin naturalețe. Oare la ce grad
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Între forțele producătoare pe care vă bazați și forma exterioară pe care o arborați. O asemenea greșeală capitală duce la apariția unei Întregi fizionomii. Prim termen al enunțului, avariția a fost deja examinată; fără a putea fi acuzați de un viciu rușinos, mulți sunt Însă cei care, dornici de a obține două câștiguri, se străduiesc să ducă o viață elegantă cu economie. Ei reușesc cu siguranță să obțină un rezultat: sunt ridicoli. Oare nu seamănă aceștia, În orice clipă, cu acei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
recunoscut de ai săi și neobservat de mulțime. Dacă Murat a fost supranumit Regele Franconi, ne putem Închipui asprimea cu care lumea judecă un Încrezut. Acesta din urmă va fi mai mult decât ridicol. Prea marea căutare este poate un viciu mai grav decât lipsa de Îngrijire, iar axioma de mai jos le va face cu siguranță să se Înfioare pe femeile cu pretenții: L Cine Întrece moda ajunge o caricatură. Nu ne rămâne acum decât să risipim cea mai mare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
femeia aproape de perfecțiune sunt ființele cele mai lipsite de valoare. Vom Încheia aceste reflecții preliminare, valabile În toate țările, cu o axiomă care se poate lipsi de orice comentariu: LIII Un tiv descusut este o nenorocire, o pată este un viciu. Octombrie-noiembrie 1830 În românește de Delia Șepețean Vasiliu Thomas Carlyletc "Thomas Carlyle" Corporația filfizonilor*tc "Corporația filfizonilor*" Mai Întâi, În privința Filfizonilor, să ne gândim, cu o oarecare strictețe științifică, la ce are deosebit un Filfizon. Un Dandy este un Om-Purtător-de-Haine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să înțeleagă de ce comuniștii aveau eșecuri peste tot în afara Rusiei. Nu se aștepta la mare lucru din partea muncitorilor americani. În Statele Unite comuniștii erau de acord că muncitorii erau lipsiți de spirit revoluționar, pentru că erau răsfățați de bunăstare și îmbibați de viciul adunării banilor"1116. Metodele de rezolvare a dilemei prosperității au fost tot timpul diferite. Capitalismul a rezolvat-o prin acumulare, iar socialismul prin lipsuri și propagandă. Acest mit al muncitorului sărac, a fost sesizat și de către Hayek, care afirmă, în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
jafurile repetate prin Oltenia, de frica lor ajungând a se bejeni chiar și marii boieri. Capudan Hassan-pașa, care trebuia să-l prindă pe Pazvantoglu, petrece, la București, cu podărese și cârciumărese, travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
1964; Folclor din Transilvania, I-IV, București, 1962-1969; Folclor din Oltenia și Muntenia, I-V, București, 1967-1970; Tiberiu Brediceanu, Melodii populare românești din Banat. Din colecția „810 melodii populare românești din Banat”, îngr. și introd. Constantin Zamfir, București, 1972; Alexiu Viciu, Flori de câmp, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976; Cântece populare de dragoste, îngr. și pref. E. V. Junghietu, Chișinău, 1977; Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bârleanu, „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]