6,708 matches
-
corespondență. Fiecare din cele două catrene - perfect simetrice la nivelul sintaxei poetice și al tiparului de versificație - dezvoltă, prin analogie, unul dintre planuri. Prima strofă schițează reperele realității exterioare. Întro imagine stilizată, de tablou impresionist, este figurat spațiul simbolic al vidului existențial, al morții. Cavoul, sicriul numesc direct spațiul thanatic ori simbolizează (prin sensuri conotative) spațiul închis al odăiicavou, al târgului de provincie sau al universului - vast cavou - ori, poate, propria făptură în care spiritul este captiv. Toate cuvintele versuluiincipit (cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cuvintele. Această particularitate de construcție, precum și limbajul lui Cațavencu - marcat de o retorică goală, de erori de exprimare, de citate și neologisme stâlcite - determină „pulverizarea“ personajului, evidențiind absența unei personalități coerente, substituirea acesteia cu o succesiune de măști ce ascund vidul interior. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema comediei studiate în evoluția relației dintre cele două personaje Urmărind evoluția relației dintre Cațavencu și Tipătescu, apare evident faptul că personajele lui Caragiale ilustrează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui a fost încorporată în Regula benedictină. Capitolul 42 al acesteia cere ca în mănăstiri să se citească la masă, pentru obște, din Convorbirile duhovnicești sau din Viețile Părinților egipteni, iar în cap. 73 al aceleiași Reguli se recomandă împlinirea vidului duhovnicesc cu meditații asupra Scripturii, Părinților, Conferințelor duhovnicești și Așezămintelor mănăstirești ale Sfântului Cassian. 7. Sfânta Scriptură și rugăciunea în viziunea cassiană. Întreaga teologie monahală a lui Cassian își trage seva din interacțiunea dintre Sfânta Scriptură, rugăciune și experiență. Pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățăturii lui în Regula benedictină. Capitolul al XLII-lea al acestei Reguli cere ca unul dintre frați să citească la masă pentru obște din Convorbirile duhovnicești, sau din alte cărți de edificare. Iar în capitolul al LXXIII-lea recomandă împlinirea vidului duhovnicesc cu meditații asupra Bibliei, Părinților, asupra Convorbirilor duhovnicești sau Așezămintelor mănăstirești ale Sfântului Cassian, sau asupra Regulii Sfântului Vasile cel Mare. Meditarea continuă asupra scrierilor Sfântului Cassian a dus la o influență reciprocă a Regulii și a operei Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apei Julius Zimberlan a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut de pătimit după evenimentele de la 23 septembrie, când președintele Republicii Vandana de Nord a fost înlăturat și în vidul de putere care a urmat și după arestarea și executarea colonelului Simon R. Ruty, mai toată lumea s-a simțit datoare să ia parte la construcția noii administrații. Mai toată lumea, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au rămas cu o dorință nostalgică de fuziune, cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă. Mă simt mai aproape de filosofia orientală a sinelui, a vidului plin, care mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să nu percep transcendența în manieră occidentală, ca pe un dincolo-de, ci altcumva, firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cugetări. Un singur lucru vreau să mai spun: acest "aici", atît de drag d-lui profesor, nu poate exista fără "prezumatul" dincolo. Dacă ține atît de mult, domnia sa poate să rămînă aici, unde demonstrează că îi este locul. 1.10. VIDUL Pe fondul sincretismului noii ere, renasc misteriile vechilor școli ale Antichității. Nu li se poate opune nici biserica, închisă în propria-i dogmă și amestecată în tot felul de intrigi politice, nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lărgească sfera de preocupare, iar religia trebuie să-și aducă aminte de origini, de Spirit, trebuie să repare legătura dintre cele văzute și cele nevăzute, să acopere prăpastia actuală care separă cerul de pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
repare legătura dintre cele văzute și cele nevăzute, să acopere prăpastia actuală care separă cerul de pămînt. În centrul respectivelor școli se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se află Vidul, un nimic infinit, în care nu există materie decît în stare de potențialitate. De fapt, în Vid totul e în această stare, din el totul decurge, se ivește, este un cîmp de potențialități. Pitagora îl numea Absolutul. Vidul este esența Ființei necreate, marele nemanifestat care se manifestă, din care se materializează universuri, lumi efemere, trupuri... Doar el rămîne neschimbat. "Schimbătorul Neschimbat", cum îl numea Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Aristotel, deși nu are nume, nici formă. Este esența eternă a tot ceea ce vine către existență. Poate omul să cunoască ceea ce este ascuns? "L-a văzut vreodată cineva pe stăpînul timpului, sufletul sorilor, sursa inteligenței?" (Pitagora). Sigur, nu putem vedea Vidul, sau pipăi Neschimbatul, în tot cazul nu aici, nu acum. Nu putem decît, în mod inefabil, să devenim una cu El. Nu are formă, dar e prezent și în lumea formelor, conferindu-le dimensiune spirituală, inteligență și esență. Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
una cu El. Nu are formă, dar e prezent și în lumea formelor, conferindu-le dimensiune spirituală, inteligență și esență. Dumnezeu este Spirit în mișcare. Noi suntem dumnezei care au uitat și care sunt meniți să aducă armonie între lumi. Vidul nu are început și nici sfîrșit, e absolut și infinit. Printr-o autocontemplare, el a a creat un punct, numit "Punctul Zero", un Fiu al Vidului, ce conținea totul ca potențial, mai bine zis conștiința și energia necesară manifestării. Punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
suntem dumnezei care au uitat și care sunt meniți să aducă armonie între lumi. Vidul nu are început și nici sfîrșit, e absolut și infinit. Printr-o autocontemplare, el a a creat un punct, numit "Punctul Zero", un Fiu al Vidului, ce conținea totul ca potențial, mai bine zis conștiința și energia necesară manifestării. Punctul Zero este o esență indivizibilă, care conține infinită conștiință și energie, scînteia ce a pornit motoarele Creației. Este Spiritul, esență a tot ce există, adică Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
alte cuvinte, suntem responsabili de tot ce există, de tot ce se petrece în această buclă de (i)realitate pe care am creat-o și care seamănă bine cu peștera lui Platon. Suntem responsabili, în genere, de nașterea potențialelor din Vid și de evoluția lor. Și pentru că, de fapt ne-am dovedit iresponsabili, Ființa supremă a lăsat peste noi și peste "realizările" noastre așa-zisa moarte, care e la fel de ireală ca și așa-zisa viață, pentru a o putea lua de la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă, dar nu se confundă : Ea este mult mai mult, este infinită. La crepusculul Ființei, uitată pînă la Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă, dar nu se confundă : Ea este mult mai mult, este infinită. La crepusculul Ființei, uitată pînă la Heidegger, se naște știința și tehnica sa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
limbi pur logice. Și dezumanizarea trece printr-un mod de exprimare (vezi în acest sens așa-numita "corectitudine politică" și toate formele de terorism). Mulți termeni vechi sunt goliți de sens, sau chiar au căpătat un înțeles contrar celui originar. Vidul ia și forma cuvintelor. Și atunci nu e preferabilă tăcerea, sau măcar mai multă reținere, pînă la o reconstrucție a limbajului ca element fondator al interogației contemporane ? Însăși ideea de semnificație nu mai e așa de solidă. Se înțelege că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și iubire, la Viața care a fost suflată în noi și la Sursa lăuntrică a acesteia. Iluminarea este generată lăuntric. Tu însuți ești iluminarea. Tu ești martorul celor trei corpuri, al celor trei timpuri și, în plus, ești martor al vidului. El e cel care lipsește atunci cînd nu te numeri. Mediul științific trebuie să împrumute mai mult metafizica ca mod de a judeca, altfel riscă să devină, cu pozitivismul său, un "asasin de suflete", conducînd spre consecințe inedite și imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
porționată, gata pentru consum. De pildă, molarul este opusul molecularului, un pliu este o linie de fugă etc. Toate ideile sunt bune, nu există idei corecte, după cum nu există linie dreaptă, nici în obiecte nici în limbaj. E un întreg vid moral aici și vid de sens. Există doar sensuri unice, accidente, incidente, forțe, evenimente și combinații ale acestora, iar noi, suntem și noi pe undeva printre toate acestea și obligatoriu ! ne bucurăm. De fapt, bucuriile sunt secretate din afara noastră, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
De pildă, molarul este opusul molecularului, un pliu este o linie de fugă etc. Toate ideile sunt bune, nu există idei corecte, după cum nu există linie dreaptă, nici în obiecte nici în limbaj. E un întreg vid moral aici și vid de sens. Există doar sensuri unice, accidente, incidente, forțe, evenimente și combinații ale acestora, iar noi, suntem și noi pe undeva printre toate acestea și obligatoriu ! ne bucurăm. De fapt, bucuriile sunt secretate din afara noastră, într-o exterioritate labilă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
neuronii să producă o imagine holografică? Cum pot sunetele (de pildă muzica lui Mozart sau Ceaikovski) să producă metagrame, forme pe creier? Sunetul poate fi folosit ca metaforă. Cînd creierul este relaxat, cînd lucrează în cîmp și se concentrează pe vid, cu credință, el primește cele mai extraordinare informații. Nu pot să devin vînt decît atunci cînd nu mă mai îndoiesc. Creierul emite forme-gînd ca holograme, în banda superioară de infraroșu. Din păcate, creierul nostru a ajuns să lucreze pentru supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]