2,684 matches
-
templului principal exterior, urmat de reverberația unor pași furioși alergând spre curtea interioară. Nobunaga se răsuci în loc, cu părul încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi, încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne! răspunse un paj. Pași viguroși însoțiră răspunsul. Auzind acei pași și glasul lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund înaintă din umbra ușii glisante, spre camera alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ras al lui Hideyoshi, în care se reflecta verdele copacilor din grădina învecinată. — Măcar capul mi-e mai limpede, pe căldura asta, adăugă Hideyoshi, cu un zâmbet. E foarte răcoritor să te tunzi. Arătând cam jenat, începu să-și frece viguros pielea capului. Când Sebei și Ukon văzură că Hideyoshi mersese până la a se rade în cap din respect pentru fostul lor senior, uitară de nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă era că, ori de câte ori se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precum spuneți. — Ce? Katsuie avea senzația că-și bătea joc de el. Repezindu-și chipul furibund spre urechea lui Kumohachi, răcni cu glas destul de puternic pentru a sparge o oglindă: — Câți ani ai împlinit anul ăsta? La care Kumohachi dădu viguros din cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supraviețuitori să doarmă în același pat, având, însă, visuri diferite. Cuvintele lui Inuchiyo părură să schimbe expresia din ochii lui Hideyoshi. Inuchiyo îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să facă față unui protest violent. Pe neașteptate, Hideyoshi încuviință viguros din cap. — Ai perfectă dreptate, spuse el, cu un oftat. Nu sunt cu adevărat vinovat și, dacă ar fi să-mi înșir scuzele, s-ar aduna un munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobuo ar trebui să fie o strânsă înțelegere, indiferent ce fel de bârfe bântuie prin lume. Dar, la o adică, se prea poate ca între ei să existe și o discordie serioasă. Gamo îl privi lung pe Shonyu, care dădu viguros din cap. — Uită-te cum stau lucrurile de la moartea Seniorului Nobunaga încoace, spuse Gamo. Majoritatea oamenilor sunt de părere că, după reinstaurarea păcii, Seniorul Hideyoshi ar fi trebuit să-i predea toată autoritatea moștenitorului fostului său stăpân. Dar, indiferent cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imensitate uitată de lume. Când își întoarse privirea din nou în lungul drumului, Eugen observă apropiindu-se un băiat de vreo zece ani. Pășea fără să se grăbească pe marginea drumului, privind în pământ, absent și șfichiuia cu o nuia viguroasă tulpinile bălăriilor care îi ieșeau în cale. Le croia metodic și cu ură deși, în același timp, părea să nu aibă nimic personal împotriva lor. Tulpinile cedau sub nuiaua lui, plecându-și în tăcere florile de purpură, înfrânte. Hei, îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se opintea să vâslească, Amedeo fiind ocupat să țină cârma. Purta un costum de baie dintr-o singură piesă și vâslea cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o pată de spermă pe prohabul umflat al lui Dan. Cum era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și înapoi pielea penisului, iar pe cealaltă și-o vârâse în vagin. Divanul din fantezia ei își găsise corespondentul în canapeaua din sufragerie. Acolo începuse acel hidalgo să i-o tragă, trecând de la penetrări ușoare și rapide la niște mișcări viguroase ce păreau a nu se mai sfârși. Fiecare dintre acestea o conducea până aproape de culmile orgasmului, ca un montagne russe în plin avânt, numai ca s-o ațâțe și mai mult. Ooo! Oooh, oooh, ce frumoooos, nu-i așa? Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În schimb, grecul își trase un scaun și li se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
modă un banc, unul global, al cărui autor e banul. Un arab, aflat într-un țarc de oi, își trage fermoarul, se uită mulțumit în jurul lui și spune: „Hei, Basim, hai să tragem petrol“. Zece ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth. Ai intrat vreodată într-una din cârciumile astea? Întotdeauna am crezut că e vorba de o adunătură de handrălăi struniți de niște cameriste sumar îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să simți când ești legat de un gard și în jurul tău totul freamătă de viață - și joacă și idei și fascinație - și totul se derulează în imediata apropiere a frânghiei țintuitoare. Am înțeles dintotdeauna că America e pământul șansei. Corcitură viguroasă, America e o țară în care succesul plutește în ozon, lumea nouă a întreprinzătorilor și a naratorilor, tărâmul unde norocul îți surâde și la fel de bine îți întoarce spatele... Da. Sau nu. Unchiul Norman - el a început o mică afacere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar din gâtlej nu i-a ieșit decât un geamăt de om speriat, semn că, oricum, strigătul lui nu ar fi avut nici un Înțeles, iar cuvintele nu Își aveau rostul, nimic nu Își mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cheltuit pentru el, e ca un pre[sti ]digitator care vrea să ne facă să credem că lucrurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. Ei! Ex nihilo nil fit. Din nimic, nimic iese. ["DE CE ROMÎNII SUNT VIGUROȘI? 2275B De ce sunt bogați armenii din Gherla, încît nu mai plătește nimeni dări și comuna se întreține din fondul comunității armenești? 82 {EminescuOpXV 83} Pentru că armenii se sting. Masa de averi capitalizate din trecut se repărțește tot asupra a mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tot asupra a mai puțini și mai puțini, partea fiecăruia e din ce în ce mai mare și deci se reproduce cu mai mare lesniciune. Când se vor stinge de tot, populația română suplantată [î]i va lua locul și averile. De ce românii sunt viguroși? Pentru c-au fost apăsați. Decretul Știrbei, prin care nu-i lasă în oraș; decretele din Tripartitum din Ardeal, prin care asemenea nu-i lasă să fondeze orașe și să se așeze în ele. [PRIVAȚIUNE ȘI REGENERARE] 2258 Pământul mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
O! dă-mi puterea să scufund/ O lume veche, lîncezîndă,/ Și să țîșnească-apoi din fund/ O alta, limpede și blîndă”) începuse să fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bietul om avea de plasat doi candidați la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-l ia ca pe o realitate de sine stătătoare, ca o nouă formă de viață, un organism inedit și fără reper în tiparele naturii. De aceea, termenul de «natură nouă» pe care l-a dat Marcel Iancu uneia din viguroasele sale construcții ni se pare atît de potrivit în îndrăzneala lui”. Din nou, avem de-a face cu o „pedagogie” specifică. Pentru „contimporani”, pentru Vinea în mod particular, publicul trebuie format, cultivat, cucerit. Într-un alt articol polemic la adresa celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al spiritului francez. De aceea, oamenii politici și scriitorii Bucureștiului sînt atît de incomparabili esteticește celor de peste însîngerate stînci...” De pe poziții asemănătoare îi va replica B. Fundoianu care - deși recunoaște că, la talente comparabile, Blaga și Cotruș s-au „lansat viguros”, în vreme cu Maniu și Arghezi sînt „pentru izolați” - introduce niște bine-venite corecții: Școala Ardeleană, de pildă, a constituit - cu latinismul ei didactic - un ferment autentic, iar exemplele date de Vinea ar trebui să nu omită „excepții” precum Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia: „La Wallonie (organ cotidian al democrației socialiste Liege), anunță participarea pictorilor belgieni la expoziția internațională a revistei Contimporanul la București. Sînt J. Peeters, Floquet, Maes și liegezul Marcel Darimont, unul din cei mai viguroși și măestriți xilografi ai Belgiei” (nr. 49). În nr. 72, un volum al lui Georges Linze - probabil, cel mai apropiat colaborator extern al Contimporanului - este elogiat, fără a se omite locul de apariție a unora dintre poemele componente: „1930 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale puternice”, explicabilă prin „vitregia împrejurărilor istorice”; această lipsă a „tradiției ca resort inhibitiv” ar fi fost suplinită însă prin „rezistența nativă excepțională a structurii psihice” autohtone. De aceea, „ce nu poate face vechimea literaturii, va face desigur tinerețea ei viguroasă”: adică... eliminarea literaturii anarhice, care „n’a ajuns încă la o grefare profundă”, rămînînd la stadiul de „excrescență izolată, parazitară”. Numai că lucrurile nu sînt chiar atît de simple, însăși nevoia Gîndirii - de pildă - de a infuza tinerețe unui „tradiționalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului, fondul clasicizant: „impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și sistematică la unitatea generatoare, ci, dimpotrivă, urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noi nu plecăm de aici până nu o să-i faci analizele! - Bine, măi copile, îi voi face analizele, unele dintre noi am născut acasă și nu ne-am mai făcut analize în timpul sarcinii și iată, am crescut copii voinici și viguroși, așa ca voi! - Vreau și eu să-mi fac analizele, îi veni ideea lui George. Își aduse aminte că i-a spus prietenul lui că e bine să-și facă analizele și el, să vadă ce RH are. Elena le
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]