50,154 matches
-
bun sfârșit această misiune a descoperirii. Despre această voce nu știm nimic sau aproape nimic sau atâta cât se lasă ea să se descopere, este ca o invitație la meditație pornită de la autorul model către cititorul model. Această a treia voce este Nerval, autorul însuși care mărește misterul operei prin această ascudere cât mai ingenioasă în spatele operei și a personajelor pe care le construiește. El este creatorul operei sale, fiind în afara ei, în interiorul ei, peste tot sau nicpieri. Pânp la urmp
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
piele netedă, prospețime. Ca fizionomist însă, m-a surprins și un alt lucru: expresia feței nu pare încă fixată, trăsăturile (externe și lăuntrice) plutesc într-un fel de indecizie și nu te asigură cu nimic în privința caracterului. Accentele și ponderea vocii sugerează putere, dar nu și certitudinea statorniciei". Sau următoarea "planetă" asupra evoluției lui Ion Gheorghe: "Întrevăd la Ion Gheorghe o crîncenă dorință de parvenire literară și nu se poate spune că n-a ajuns să-și facă deja o bună
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
sexual. Noroc cu ea, altminteri, în urma "telefoanelor fierbinți", am fi riscat să ajungem în zece ani la populația Chinei (fără a avea, însă, după cum nădăjduia Țuțea, și destinul Franței!) La o emisiune a sus-numitei, două cântărețe cu picioare bronzate și voci cam dogite vorbeau despre "sexul oral" și "sexul anal" cu nonșalanța cu care ar fi discutat despre moda de toamnă sau despre noul "make-up" apărut pe piață! Aerul de temeinică, savantă cunoaștere a tot ce ține de lubric, firescul nefirescului
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
cuvîntului înscris pe o pagină, cu viața cărții, care este perenă. Iei în mînă un volumaș fragil, tipărit, poate, nu pe hîrtia cea mai bună, cu o legătură care nu iese din comun: din foile lui îți vorbește însă o voce de acum 3000 de ani, ești în fața unei ființe omenești, totale, complete, care ți-a intrat în casă și te îndeamnă la meditație tăcută. Pentru Steiner tăcerea este o condiție sine qua non a lecturii, o condiție capitală, fără de care
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
cărții: Insula troienită de nisipuri. Mona-Ra definește un autor fără îndoială citit și inteligent dar ezitant și inconsecvent, cu un flux poetic excesiv în metafore și prețiozități stilistice, un pic naiv când crede că poate asimila formula de succes a vocilor reprezentative ale generației sale. Gheorghe Izbășescu - Mona-Ra, Editura Augusta, Timișoara, 2000, 100 p.
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
ai Academiei ori ai Uniunii Scriitorilor ori ai vreunei mari Fundații, universitari, senatori, miniștri, directori de publicații sau de edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Dar neînțelegerile dintre diversele grupări sînt acute. Nici opinia d-nei prof. Matilda Caragiu Marioțeanu care, cu știința ei în ale lingvisticii, a afirmat că aromâna (sau armîna) e o altă limbă decît româna nu a fost acceptat de toți, destule voci dezaprobînd-o neînduplecat. Și neînțelegerile continuă să se manifeste aprig, cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
îndărătnicesc a se bizui pe semicaracterele oportuniștilor, pe semiconștiințele unor "oameni ai momentului" de ieri, de azi și probabil de mîine, de un mîine nu se știe cît de prelungit. *** Fariseii literelor noastre îl socotesc pe Virgil Ierunca "depășit", "conservator", "voce răgușită", ba chiar "spirit îngust", "intolerant", într-un chip ce divulgă propriile lor trăsături, materializate în oglinzile pocitoare pe care le mînuiesc. Neîndurîndu-se a recunoaște în Virgil Ierunca un herald al unui timp ce n-a trimis încă, de după linia
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
nimicească, din teama că va pieri, o dată cu ea, puiul din cuib. Uimit și copleșit, pustnicul se gîndește că poate, în ochiul divin, lumea toată se înfățișează ca acest cuib. Am ascultat zilele trecute un C.D. cu muzică religioasă sufită. O voce de derviș îl laudă pe Allah cel unic, într-o litanie fără început și fără sfîrșit. O mînă bate într-o tobă de piele ritmul inimii. Un nai (în turcă, ney) modulează la infinit o melodie suavă. Nu e nevoie
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
pe primadonă să nu mai cânte în public, mulțumindu-se - spre deosebire de Contesa care și-a spart oglinzile - să trăiască în memoria ascultătorilor tocmai prin reflectarea ideală din discurile ei! Au existat în teatrul liric modern personalități scenice mai puternice (Callas), voci mai interesante (Domingo, Baltsa) dar nu cred că Montserrat Caballé a avut pereche în privința frumuseții în sine a glasului (poate doar Pavarotti este un fenomen asemănător). Cu o voce rară, cu o tehnică solidă, ea a străbătut un repertoriu uriaș
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Au existat în teatrul liric modern personalități scenice mai puternice (Callas), voci mai interesante (Domingo, Baltsa) dar nu cred că Montserrat Caballé a avut pereche în privința frumuseții în sine a glasului (poate doar Pavarotti este un fenomen asemănător). Cu o voce rară, cu o tehnică solidă, ea a străbătut un repertoriu uriaș de la Violetta la Isolda, de la partituri uitate de Gluck, Salieri etc. la muzica pop; a cunoscut succese fulminante în marile teatre. Din toate acestea pe scena Sălii Palatului nu
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
vom auzi celebrele ei pianissime, acele note filate în acut, planând aeriene, al căror secret îl deținea doar ea. Dar din toate acestea în afara câtorva fraze frumos arcuite, nimic nu a fost dus dincolo de intenție, căci instrumentul rebel care este vocea nu se mai lasă stăpânit. Iar lirismul intens al Desdemonei verdiene nu a convins, nici prin calitatea intrinsecă a cântului nici prin emoționalitatea expresiei. Și drăgălașele arii din zarzuele - care n-ar fi trebuit să pună probleme - au fost la fel de
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
scenă, deși este o partitură extrem de pretențioasă, care a cunoscut în același teatru versiuni măiestre. Roxana Stângaciu este într-un dublu debut: prima oară în viața ei într-un spectacol "adevărat" și prima oară în rolul Contesei. Un început remarcabil. Vocea rotundă, cu timbru prețios, s-a mlădiat bine condusă pe o frazare nobilă cu respect pentru stil (atenție doar la stabilitatea intonației). Înfățișare statuară, potrivită rolului (Rosina acestei perioade nu sprințara copilă din "Bărbierul") o prezență scenică sensibilă - iată o
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
împiedicat în desfășurarea vocală de excesul de acțiune. Căldura glasului bogat în armonice, muzicalitatea educată în eleganța liniei, îl desemnează ca o piesă importantă pe tabla de șah a distribuțiilor viitoare ale Operei bucureștene, cu condiția să-și respecte natura vocii și să nu plece spre alte zări. În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce-i este proprie a întruchipat personajul cu brio. Dar cântul îngrijit, muzicalitatea nu îl susțin îndeajuns pentru a convinge că țesătura de bas
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce-i este proprie a întruchipat personajul cu brio. Dar cântul îngrijit, muzicalitatea nu îl susțin îndeajuns pentru a convinge că țesătura de bas îi convine: asta se aude în culoarea vocii și în lipsa gravelor. Mihaela Agachi, ca întotdeauna, în Cherubino a făcut dovada inteligenței muzicale, a culturii stilistice și a capacității de a contura prob datele sonore și actoricești ale rolului. Alături de un Bartolo fin schițat de Pompei Hărășteanu, Gabriela Drăgușin
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
drept fundamental, al metodologiei din domeniul compoziției: problema identității auctoriale. Altfel spus, cea a scriitorului, a acelei făpturi ubicue, spre disperarea mea la primul contact cu mediul academic american, the writer. Viziunea dascălilor de compoziție este de a "elibera" o voce interioară a fiecărui student în parte, care apoi să producă mai mult sau mai puțin sub dicteul unei inspirații misterioase, o scriitură fluentă și articulată, expresie, în plus, a identității studentului cu pricina. Așa-numitele teorii expresiviste ale scrisului au
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Aug. Doinaș prilejuiește o binevenită (re)întîlnire cu bătăliile canonice și idealurile (și greșelile) poetice ale generației "Labiș", în secțiunile Lampa lui Diogene și Poezie și modă poetică, pentru ca Incursiunile în lirica românească să ne apropie de sunetul clasic din vocea poeților mai vechi (Eminescu, Pillat, Bacovia, Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Philippide, G. Călinescu) și, pare paradoxal, mai ales în cazul poeților contemporani (Virgil Teodorescu, Dragoș Vrînceanu, Geo Dumitrescu, Gellu Naum, Radu Stanca, I. Negoițescu, Nina Cassian, Eta Boeriu ș.a.). Citite
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
scenă banală, de interior, pe care, în același timp, o fixează definitiv în hieratica unui ritual. ,,în toate zilele de sîmbătă, scrie Chagall pictînd, de fapt, cu vorbe, unchiul Noieh își punea talesul - nu conta care - și citea Biblia cu voce tare. Și cînta la vioară ca un cizmar. Bunicul îl asculta și visa. Numai Rembrandt ar fi putut spune la ce visa bătrînul meu bunic, măcelar, negustor, dascăl, în timp ce fiul lui cînta la vioară în fața ferestrei, în fața geamurilor murdare, acoperite
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
din imprevizibilul joc internațional, ale cărui reguli sunt, oricum, dictate de alții. Beneficiind de inspirația uui ministru de externe excelent, Andrei Pleșu, președintele Constantinescu n-a putut capitaliza decât câștigurile adunate în perioada când acesta se lupta, până la epuizare, cu vocile patrioților naționale, indignați că ne abandonăm "prieteniile tradiționale" în favoarea intereselor vitale ale țării! M-am întrebat, începând cu primele luni ale lui 1997, ce mecanisme, ce resorturi, ce pacte au făcut dintr-un om plin de energie în timpul campaniei electorale
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
mult prea răbdător: Pentru noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și îl sfințește/ Dar de rouă/ Cine are dor de cules, să culeagă". Cu
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
norme. Foarte frumoasă este scena finală când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre, ca un stol de corbi. Dar dacă intenția regizorului a fost să-l favorizeze pe Turriddu, tenorul Luis Lima nu și-a valorificat avantajul; cu o voce uscată, lipsită de armonice, cu acute sparte, el a fost depășit de partenera sa Agnes Baltsa, care a focalizat toată atenția. Incandescentă, ea a imprimat Santuzzei o îndârjire îndurerată, semnificativă pentru estetica veristă a lui Mascagni și pentru lumea Sudului
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
a focalizat toată atenția. Incandescentă, ea a imprimat Santuzzei o îndârjire îndurerată, semnificativă pentru estetica veristă a lui Mascagni și pentru lumea Sudului cu temperamente fruste și reacții pasionale, pe care artista o cunoaște desigur din Grecia ei natală. Cu voce amplă, densă, omogenă, ea frazează cu o uimitoare naturalețe urmărind înainte de orice expresivitatea, chiar cu riscul renunțării pe alocuri la frumusețea în sine a sunetului pentru a obține elocvența patetică, culoarea dorită. Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
viață; fascinată de chipul eroului legendar, își trăiește aievea fantasmele alături de el înaintând somnambulic către sacrificiul suprem pentru izbăvirea lui. Tânăra soprană Susan Anthony i-a dat Sentei toată candoarea, luminozitatea, exaltarea, amestecul de fragilitate și tumult ce o definesc. Vocea pură, cristalină și totuși densă, rezistentă, frazarea largă susținută de o vibrație interioară intensă, o desemnează, încă de la acest debut electrizant ca pe o interpretă ideală pentru rol. Ca partener, experimentatul și foarte apreciatul wagnerian James Morris. Vocea sa impozantă
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]