2,768 matches
-
o ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere. Trebuia s-o fi făcut atunci cînd, în voluptatea extazului, stiletul ar fi pătruns două suflete dintr-o singură mișcare. Așa, supraviețuirea mea lîngă cadavrul ei nu m-ar întoarce decît la nobila problemă a sinuciderii. E revoltător cum, în plină viață, lumea poate exista coerent iar eu, nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii”-îi răspund. „-Dar, oare, ce sens e atît de evident de dragostea și nașterea par nobile și înălțătoare? Dacă am descoperi o voluptate care să ne înnobileze umorile, e sigur că moartea near apărea a fi suprema eleganță.” Și tînărul V. se ridică. Sunetele și mirosurile se preschimbă în el ca sub un drog. În gesturi, mișcate pe un ritm ciudat, mîinile lui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă decît să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe lîngă acte de piscoidală cultură, și-un gest eroic. Disidentistic. Astfel Încît, În locul unei fresce ambițioase a ieșit o varză plină de reptile mici, de dragul cărora volumul se citea cu voluptatea asupritului, cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc vîrÎtă acolo. Miza romanului fiind descrierea realității cu dezvăluiri, cu uite adevărul, Într-un mod paralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
documentari. Juliette, care-a jucat și-n filmul făcut după un fapt real cu fata condamnată la moarte la 14 ani deoarece era asasină, a devenit acum tînăra doamnă Knox, eroii sînt Mallory și Mickey Knox și trag amîndoi cu voluptate cu pușca, cu pistolul, cu vătraiul, cu tot ce găsesc, operator Robert Richardson, filmul Începe pe muzica lui Cohen, sigur nu știți cine e, că ascultați manele preclasice, hip hop, cîntecul coșarului, Waiting for the Miracle, chiar că da, Mallory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu litere mici. Pocnind din cultură, pleacă apoi cu vigilența cosmică la interpretarea versurilor În termeni militari, cei mai adecvați unui aparat critic autentic: „sîntem somați să plătim bir somnului”. De ce? Pentru că poeta vrea să ne adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aparente, o haină de care nici ea nu-și dădea seama. În spatele ei se ascundeau dârzenie și putere. Dacă avea vreun gând, nu-l abandona până nu-l ducea la capăt. Dacă avea o dorință fizică, i se supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bani. Am fost crescut de părinți necultivați, într-un mediu sărman și auster. De aceea, am încercat mai târziu în viață să evadez din acest mediu. Dar n-am fost niciodată un om bogat. Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai bine rochia la umeri, apropie cele două părți și Îi prinse copcile de jos În sus. O făcea Încet. Întotdeauna Îi plăcuse cum arată spatele unei femei și senzația pe care i-o dădea pielea. De exemplu, gusta cu voluptate felul În care cade o rochie de seară pe umerii goi - zveltețea - felul În care apărea golul acela cînd omoplații se strîngeau, lăsîndu-te să Întrezărești desuurile sau carnea roz și strînsă... Spatele lui Helen era tare - nu musculos ci grăsuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei de blană în jurul gâtului. Am văzut. Era înfrigurată și o durea capul îngrozitor. Privirea de rămas-bun a domnului Neacșu, insidioasă, galeșă și umedă, i se înșurubase în creier și de acolo îi răspândise cu voluptate o stare de vomă. Nu mai găsea nimic îmbietor în ea, ci doar ceva gre țos de obscen. Se sforțase, la ieșirea din bloc, să verse tot, să de șerte toată amăreala care o cuprinsese, dar nu izbutise. Amă reala
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prosperitate de netăgăduit, milenară și ireversibilă în România), Vladimir avu surpriza să constate că ea dispăruse din dormitorul său. Avu un incipient simptom de regrete nu pentru aventura ce se consumase, ci pentru că Melanie se eclipsa, odată cu tot izvorul delicioaselor voluptăți, cu care el nu mai avusese de a face nicicând. Suspina, gândindu-se că i-ar fi poate imposibil să o caute prin imensitatea hotelului, cu încăperi multe, mai mari sau mai mărunte, care în afara luxului nu-i făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În basme, În O mie și una de nopți de pildă, o moștenire fabuloasă sau descoperirea unei comori e cenzurată etic: banii trebuie cheltuiți cumpătat, chiar ajutându-ți aproapele. Mă Întreb dacă există pe undeva povestea care să descrie cu voluptate Îmbogățirea, risipa, acumularea nerușinată. Se pare Însă că În cazul ăsta folclorul moral va avea Întotdeauna Întâietate asupra statisticii. E greu de Înțeles cum de, dar așa stau lucrurile: când vorbesc de bani, scriitorii Își iau mai multe precauții decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și ridică brațele deasupra capului răsfirându-și părul castaniu. Își zărește în oglindă sânii frumoși, ascuțiți spre sfârcurile roz și gândindu-se la momentele divine când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de mătase neagră. Atent până atunci la nodul cravatei vârâtă pe sub gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al membrelor cangrenate din cauza gerului. Cu prețul amputării picioarelor mai jos de genunchi, militarul scăpase de moarte. Dar trăind coșmarul unui viitor cel puțin îndoielnic, se putea socoti un norocos? Zigzagul gândurilor îl aruncă într-o dimineață leneșă, rătăcită în voluptatea patului comod, când simțea prin somn căldura mâinii ei odihnindu-se la mijlocul pieptului său, zâmbetul ambiguu, candid și provocator în același timp, care-l întâmpina imediat cum deschidea ochii, desenat de buzele încă acoperite cu roua sărutărilor lui pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
celebre a Kölnului, în sticle rotunde, cu etichetă albastră, care umplu, pretutindeni în oraș, magazinele de suveniruri, a fost, la începuturile lui, un furt calificat. Parfumul celălalt, prezentat în roșu, în ambalaje care imită o lalea - semnul luxului și-al voluptății, a rămas într-o penumbră nobiliară, spunîndu-și povestea, printre relicve romane și bijuterii de argint cu tăietură primitivă, cui vrea s-o asculte. Și sînt destui cei care, preț de o oră, se despart de duty free pentru o sticluță
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
limbajul cotidian pe care, din pudibonderie și/sau un anumit respect pentru litera scrisă și pentru posibilii săi destinatari, unii le sugerează prin inițială și puncte de suspensie, nu înseamnă, în chip automat nici erotism, nici pornografie. Dimpotrivă, mai multă voluptate și erotism se află în versurile în care Emil Brumaru descrie obiectele din cămară și mirosurile din bucătărie decât în cele în care se referă explicit la sex. Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... este o carte tipărită la
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
a plăcerii. Tot ceea ce sperie și oripilează atrage irezisitibil. Nimic nu este interzis, totul este permis. Important este să ai simțuri pentru a vedea, mirosi și gusta. Plăcerea și oroarea sunt în mintea omului, care poate transforma aceeași realitate în voluptate maximă sau dezgust. Este greu de spus dacă versurile lui Emil Brumaru din volumul Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... sunt pornografie sau o experiență poetică împinsă până foarte departe. Pot fi citate versuri și poeme întregi în care
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
sparge geamuri. Iată scrisoarea lui Sebastian către Ludo: "Domnule Ludo, / Vei putea convorbi cît vei vrea, cu propria d-tale conștiință, despre cît ești d-ta de bun evreu și despre cît de prost evreu sînt eu. Vei putea avea voluptatea de a te indigna copios împotriva trădării mele de neam, dar nu mă rabdă inima să nu-ți spun că a înjura un om fără putința de a răspunde este un gest oribil, de o urîțenie ce îi servește în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
relația de dependență masochistă în care s-a prins Sebastian (cît de puternică e natura masochistă a legăturii lor se poate induce și din faptul că ea a supraviețuit marelui scandal din 1934 și a continuat așa, în durere și voluptate, apoi în umilință și iritare, pînă la capăt); în al doilea rînd, se vede că Sebastian a mutat în romanul său problematica din editorialele lui Nae și din articolele sale ("cursivul" și "fondul", pe care le ținea regulat); în al
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
lui tainice (cu un cod psihologic ușor de înțeles în condițiile în care se afla Sebastian atunci): " - Cinci minute, înțelegi? Cinci minute (îmi spunea) aș dori să fiu și eu un huligan, să mă simt Stăpîn! Trebuie să fie o voluptate nietzscheană". La fel, în vasta și diversa lui publicistică am descoperit un elogiu al fascismului italian, tot din 1929, elogiu provocat de comentarea cărții Fascisme an VII, de Maurice Bedel; după ce deploră "lipsa de încadrare" din România, tînărul scriitor declară
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
i s-a făcut rău, s-a dus la baie și a vomitat, iar scrisorile, afară de una, le-a rupt și le-a aruncat la coș..." "Disgraziata, gândii, înveselit, ai vrut să complici intriga tu însăți și să asiști cu voluptate la spectacolul înfruntării dintre mine și Petrică, spectacol care n-ar fi avut loc dacă nu-i dădeai scrisorile. L-ai găsit pe Petrică într-una din fazele lui hiperumaniste și ai amețit de dorința de a-l chinui cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea vechi amintiri, dintre cele care sporesc tandrețea sufletului, topesc asperitățile, nasc dorința unei intensități prezente a clipei, mai încărcată de voluptăți decât îmbrățișările tinerilor care nu au un trecut și nu-i cunosc valoarea... Dar în loc să-i răspund la privire începui să mă ocup de vecina mea, cea care își pusese în gând să-l scape pe strelit de formidabila lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chipurile care mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon, așa cum i-ai face o carte de vizită unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a ratării congenitale și alegeam exemplarele rare, crema defecțiunii umane. Apoi sunam: „Doamna Muscă?“ „Da.“ „Aici domnul Plici!“ Sau: „Domnul Bucă?“ „Da.“ „Doamna Bucă este acasă?“ „Da.“ „Înseamnă că tot curul e-acasă!“ De fiecare dată când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]