4,908 matches
-
dar numai pe moment. Au reînceput după ce am localizat pata de vopsea de deasupra ferestrei biroului meu care începuse să se cojească. În lumina orbitoare a lămpilor din stradă puteam să văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista o altă casă dedesubtul acesteia. Iar în minte îmi apăru o zi din 1975: eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre colțul de deasupra ferestrei biroului meu, lungindu-mi brațul cât mai sus, și când am atins peretele casei de pe Elsinore Lane am înțeles imediat asociația din mintea mea, era atât de simplu. De ce nu mă gândisem la asta înainte? Vopseaua care mi se dezvăluia era de aceeași culoare ca cea a casei în care crescusem. Avea aceeași culoare ca în Valley Vista din Sherman Oaks. Această constatare m-a lăsat orb pe moment, apoi convingerea mi-a revenit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu palmele. Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni nu mai știa unde să se uite. Și în timp ce priveam asta ca într-un vis am văzut că sub vopsea se afla tapetul în dungi verzi care acoperise pereții casei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni nu mai știa unde să se uite. Și în timp ce priveam asta ca într-un vis am văzut că sub vopsea se afla tapetul în dungi verzi care acoperise pereții casei noastre din Sherman Oaks. Când mi-am șoptit mie însumi cuvintele „Te aud“, casa era din nou cufundată în întuneric. Afară, stăteam pe gazon, năuc, murmurând de unul singur. Afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
susțin că n-au reperat alt vehicul. Scenariul considerat cel mai credibil: dădusem cu spatele atât de rapid și de cotit încât, pierzându-mi cunoștința, m-am izbit de stejarul din fața casei Bishop. Existau probe „infime“ (dâre extrem de anemice de vopsea crem) că o altă mașină „putea“ fi implicată și din moment ce nici un 450 SL de culoare crem nu era înregistrat în acest stat sau în cele limitrofe declarația mea privitoare la un accident a fost desconsiderată; au etichetat-o drept o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o Înțeleg! Oare În viitorul Îndepărtat, vor mai găsi muzeografii ceva de spus, În comparație cu astăzi? La Brașov a fost o expoziție americană, cu care ocazie un pictor a demonstrat cum se pictează astăzi. El a răsturnat pe hârtie cutii de vopsea, culori, la Întâmplare?! Îmi pare rău că nu voi mai găsi viața patriarhală din Fălticeni. La Brașov se păstrează aspectul orașului vechi; așa ar trebui peste tot să se facă. Brașovul vechi este Încercuit ca o cetate, În care se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dar prea „nouă”, parcă, și în interior, și în exterior. Ar fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
occidentală. Baltica și Mediterana. Marea Nordului și Atlanticul, compatibilități profunde, tipare de civilizație germanică și suedeză active, perenitatea unor modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ași merge cu d-ta ori-unde. Sunt unii oameni cari au odată în vieața lor o clipă de conștiență, când mărturisesc că în toată vieața au fost inconștienți. (Tanoviceanu)4 Pictorul Marinescu-Vâlsan despre care se zice că-și face singur vopselele și că singur chiar pânza și-o țese, a vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mașina la conducere, procuram echipei materialele necesare, le aduceam pe șantier, plecam la facultate și la ora 1000 când fugeam să văd cum merg lucrările, parte din materiale dispăruseră. Deși erau toți prezenți, nimeni nu știa cum au dispărut cuiele, vopselele, uneori chiar și sculele necesare. Mă supăram, procuram altele și mai Împingeam puțin lucrarea. Când au Început finisările, problemele s-au complicat mai mult. Era lipsă de muncitori. Întreprinderea Îmi oferea materialele necesare iar eu sămi plătesc mâna de lucru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
producție în beneficiul ocupantului sovietic. Din comanda celor 40 de vagoane lărgite (adaptate ecartamentului mai lat din URSS), 30 au fost refuzate de către inginerul părții sovietice, delegat cu recepția produselor, ca fiind rău executate. Se pare că practica acoperirii cu vopsea și livrării ca produse noi nu a putut înșela ochiul vigilent al comisarului sovietic. Neajunsurile nu împiedicau însă viața să urmeze cursul firesc al acelor timpuri, o desfășurare anostă între ședințele celulelor de partid, în plină reorganizare, și lipsurile de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
parte a populației își desfășura activitatea în industria alimentară și în cea textilă (anul 1935). Tabelul următor oferă informații semnificative: În aceeași perioadă, la Huși, funcționau 8 mori cu aburi care erau dotate cu motoare cu explozie, o fabrică de vopsele pentru stofe, două fabrici de tricotaje, cinci ateliere de dărăcit lână, trei ateliere de lumânări, un atelier de săpun, un atelier de obezi pentru roți de căruță, două de cărămizi, un atelier de tăbăcărie și trei tipografii. S-au mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu pătrățele și mici triunghiuri colorate, care creau un efect de mozaic. - Jack a făcut-o, a spus Mary, arătînd spre roată. Trebuia să-l fi văzut. A-ntins o scîndură Între două scări și s-a lungit pe ea. Vopseaua i se tot scurgea pe față. Îi place să facă lucruri de-astea. Avem niște senzații demențiale de la roata aia cînd sîntem luați. Ne Întindem pe spate și ne chiombim la roată și curînd Începe să se-nvîrtă. Cu cît o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fum, maicele toate îmbrăcate la fel, în negru, cu lungile camilafce pe spate și blăni frumoase, cu lumânări aprinse în mână, făceau un efect auster și impozant. Clădirea, zidită din 1813 de generalul Haralambie, datează dintr-o epocă proastă și vopseaua galbenă cu care o spoise o făcea și mai urâtă pe dinafară. Tezaurul și multe candele mari de aur și argint erau ascunse. starița Starița era foarte inteligentă, cu o memorie extraordinară, foarte interesantă; cunoștea toate rubedeniile, pretindea că este
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar fără a ne referi la valoarea artistică, este Denisa Mihăilă din Timișoara, care la rândul ei lucrează cu tușe mai largi, încercând să surprindă esența lucrării ei, și neglijând aspecte cum ar fi colțuri mici de tablou neacoperite cu vopsea, doar o baie de ulei, pentru atmosferă. O tematică abordată de Denisa Mihăilă este lumea petrecerilor, a sărbătorilor, dar spre deosebire de Ion Măric, culorile diferă, Denisa Mihăilă abordează cu mult curaj verdele, alăturat de multe ori cu albastru, mai puțin galben
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu respectau nici-o regulă. Seara acasă, în loc să dorm meditam la lucrările văzute în expoziție și mai ales la cele de artă naivă ale pictorului Gh.Babeț, care prin efectul produs asupra mea, îmi aduceau în memorie felul cum coloram cu vopsele industriale împreună cu nepotul meu Siegfrid obiectele tăiate (decupate) din placaj cu ajutorul traforajului. Siegfrid era doar cu trei ani mai mic decât mine și noi am crescut ca frații, eu fiind orfan de la vârsta de un an și jumătate, am fost
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fiind orfan de la vârsta de un an și jumătate, am fost crescut de cumnatul meu Ioan Stean și sora mea Henriete, care au devenit legal părinții mei adoptivi. Manifestând de timpuriu înclinări artistice, cumnatul meu ne-a adus de la serviciu vopsele industriale. Aceste culori le-am folosit la început în stare brută, fără să le combin între ele, decorând figurinele din placaj. Ulterior, prin clasa a VI-a, am încercat, la sugestia cumnatului meu să combin culorile pentru a obține degradeuri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lucrarea a fost remarcată de pictorii Ion Sălișteanu și Vasile Savonea. Spre surprinderea mea pictorul Ion Murariu, abia sosit, privind lucrarea din diferite unghiuri, în tăcerea lăsată, a remarcat: „Cuțitul de paletă a fost creat pentru a curăța surplusul de vopsea de pe pânză și de pe paletă, dar ce văd eu aici, întrece orice regulă. Al cui este tabloul?” La întrebare a răspuns Vasile Savonea: -„E al pictorului de la Reșița”, arătându-mă cu mâna. Murariu privind în direcția mea a zis: ”Ah
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sunt puse la dispoziție toate materialele necesare: culori, pensoane și pânze tratate gata întinse pe șasiu, nu am putut să mă despart de pensoanele mele personale, fapt pentru care le-am și pus în geanta de voiaj împreună cu tuburile de vopsea așezate într-o cutie de plastic. Aparatul de fotografiat, trepiedul și blițul îmi erau necesare. Știam că am să calc pe niște meleaguri necunoscute mie, îmi doream foarte mult să am ocazia să prind câteva cadre deosebite pentru expozițiile de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am primit și diploma din tabără, datorită insistenței lui Gusti asupra lui Vintilă de a mi-o da, pentru că o meritam. Împreună cu D-l Vintilă Reîntâlnindu-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului de remy. Totul trecuse, lăsând în suflet doar amintirile plăcute. După aproape un an și ceva m-am reîntâlnit cu Vintilă la un vernisaj, revederea noastră se petrecuse ca și cum nimic nu s-ar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aceste organisme fixate, de acapararea oricărei suprafețe noi. Se afirmă chiar că nu există vreo limită impusă de natura chimică a suprafeței; eu spun că da, numai că influența e mică. Astfel Încât, de exemplu, indiferent câte biocide se introduc În vopsea, orice navă este rapid acoperită cu un strat gros de organisme, spre necazul navigatorilor. Urmează Încrustarea, de obicei cu calcar, Întrucât multe dintre aceste organisme Își construiesc cochilii sau “amenajează” spațiul locativ. În acest sens, e greu de spus, privind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Îmi amintesc că de Paștele trecut cineva vorbea de contribuția la poluare a cojilor de ouă; luat de valul elocinței, a omis faptul de de vreo 150 de milioane de ani tot păsăretul “poluează” cu coji de ouă; cât privește vopseaua, poate că e un sacrificiu adus vieții spirituale a omului, și nu zic că e rău. La fel, un os de miel va fi un ospăț pentru animăluțul care Îl va găsi. Aici m’a oprit din pregătirea a ceea ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biotopul și biocenoza redusă la ipostaza sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele industriale. Nu trebuie să ne mire: Așa cum apare În mitologia sa, românul tradițional nu agresează natura, pe care o consideră cosubstanțială cu el Însuși. Și, dacă discutăm problema ca aspect ecologic, e clar că e mai bine ca un străin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]