3,145 matches
-
hotel, e aproape ora unu noaptea. Aceeași animație. Cupluri lipite de zidurile clădirilor - poate unica noutate în peisaj. Multe mașini și pe carosabil. Constat că în această primă plimbare nocturnă prin Madrid, cel mai mult mi-au plăcut taxiurile. Sunt vopsite alb cu dungi roșii în diagonală. De pe terasa înaltă de lângă Banco de España mi s-au părut niște buburuze fosforescente. 8 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Recepție matinală (ora 10), urmată de o conferință de presă la Casa de America, situată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le administra, cum aveam să ne convingem numaidecât. Așteptăm un timp la porțile acestui „Sezam” al lui Dionisos, adunându-ne toate cele trei grupuri în fața unui automobil de epocă, producție anii ’20, fixat sub un umbrar, la intrare. Arată nou-nouț, vopsit în galben-negru și cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a produs în Primul Război Mondial, pe linia de rezistență dintre armata germană și trupele Antantei, formate din soldați francezi, englezi, irlandezi și belgieni. Orașul e mic dar frumos, cu o înfățișare caracteristică: case lipite unele de altele, frontoane zimțate, vopsite în general în mov și maro. O stilistică urbană tipică zonei, mai sobră decât arhitectura predominantă în centrul și sudul Franței, dar înrudită cu fațadele clădirilor din Lille. Muzeul In Flanders Fields, din Ypres, este amplasat într-un palat elegant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu și alb, legați de un stâlp bătut pe fundul apei ceva mai la vale, dovedesc că și cazul clinic al vreunui plonjon convulsiv sau al vreunui orb prea nerăbdător a fost avut în vedere de către autorități: oricum, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Godefroi de Bouillon și Pierre Loti nu au drepturi exclusive asupra complexului numit mare nostrum, zadarnic îmi reproșez obsesiile specifice călătorului-explorator amator de cămile cu clopoței, de scheunături de șacal, de dansatoare cu sprâncenele boite și de vaporașe pentru turiști vopsite în culori țipătoare, decepționat că întâlnesc atâtea redingote europene pe cărarea Regilor Magi (Loti era dezolat încă din 1914 că încheie "lungul cortegiu al pelerinilor misterului"). Degeaba credeam că pe Pământul Făgăduinței curg dintotdeauna râuri de lapte și miere, astăzi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imaginile din ghidul dumneavoastră obișnuit, toate sunt excelente). Să fie oare umbra lecției date marilor învățați? Ceea ce surprinde cel mai mult, este stolul vesel, lipsit de griji și gălăgios al școlărițelor în uniformă ieșind de pe porțile în formă de ogivă, vopsite în verde, care se aliniază de-a lungul zidului: fiecare portal este intrarea în câte o grădiniță. Că această platformă trapezoidală, mare cât esplanada Invalizilor, suprem inervată, supravegheată, filmată, prin excelență sacralizată (exact ca și Zidul de mai jos, numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și mănăstirilor din munți. 2. Marele logofăt, cancelar. Iscălește hrisoavele, le traduce, pune pecețile. Judecățile pentru bunurile mobiliare boierești se fac la el. Ordonă hotarnicele. Toți curtenii sunt subt ascultarea lui. Poartă ca insignă un toiag verde placat cu os, vopsit în galben auriu. 3. Marele vornic al țării de jos are putere de jurisdicțiune asupra țării de jos, afară de procesele bunurilor boierești. Încasează veniturile stărostiei Bârladului. Poartă un toiag cu împletitură de aur pe fond albastru. 4. Marele vornic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în valea Dunării. Viena, Linz. Tot traseul austriac e un fel de grădină neîntreruptă. Pretutindeni plantații de pomi, culturi, răzoare. În fund, înălțimi păduroase. Orașele, satele au acel caracter german cunoscut, clădiri cu acoperișuri de țiglă, cărămidă aparentă sau ziduri vopsite în colori vii; clopotniți ascuțite; un aer de viață tihnită și patriarhală solid așezată. În jumătate de ceas cerul se întunecă de pretutindeni; ploaie violentă. Ora 4 d.a. În sus de Linz a trecut o furtună cu ghiață. S-arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Albul - candidus - este culoarea candidatului, adică a celui care își va schimba condiția”, deci o marcă a inițierii atestată de Iulius Lips la popoarele primitive: „Deseori, în perioada de pregătire petrecută în singurătate, cei ce urmează să fie inițiați sunt vopsiți cu albeală din cap până-n picioare, pentru a se arăta că în această vreme ei nu se află în rândul celor vii (copilăria lor a murit) și că până la împărtășirea lor cu demonii rodniciei ei nu sunt oameni, ci ființe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așijderea fetei plecate în căutarea mirelui din cealaltă lume ori celei care a suferit transformări în plan vegetal în basmul Cenușotcă, din Fundu Moldovei, Suceava. Natura specială, de spectru, a neofiților este redată prin semnalul cromatic alb, ei fiind astfel vopsiți în Congo, pe coasta Luango. La fel procedează și populația Pangwe sau cea din Oceania, alteori o pudră fiind folosită pentru a da aparența de spirit lipsit de corporalitate. Atât tinerii, cât și fetele masai din Australia își acopereau fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâinile întinse spre cuptor, înțelese și ea, fără nici un schimb de cuvinte, despre ce era vorba. Cam după un ceas urcam la casa părinților, casă mare se pare, extinsă ca număr de camere pentru noua ei funcție, înscrisă cu litere vopsite pe o firmă mare de lemn: Balnița (spital). Văzând-o, am avut sentimentul unei prohibiții. Mama luase inițiativa, intră în camerele din față orientându-se firesc, ca singura care-i cunoscuse bine topografia: Aici a fost dormitorul, colo sufrageria, dincolo
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ce avem noi mai bun și sfânt În noi. Credința! Da, În ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă În urechi, și ce păr au pe cap? Vopsit În toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu mă Îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd În jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne Întoarcem cu colindele din trecut. Să Învețe În familii, În grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se Învață ce-ar trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți În cap de toate culorile. Că nu se Învață și suntem prea comozi. Ne-am Învățat să ne scuzăm În tot felul și să dăm vina pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Domnului să mă inspire la scris. Că multe și mari lucruri minunate am mai văzut. Locul unde a leșinat Maica Domnului Aproape de Piatra Ungerii există un locșor frumos marcat și Îngrădit cu un fel de gărduț de fier forjat și vopsit În alb. În interiorul gărduțului este o icoană care Înfățișează pe Maica Domnului leșinată de durere văzându-și Fiul pe Cruce. Este tare dureros să vezi ce mult suferă ea, cât de Îndurerată este. Îți vine să plângi de durerea ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Flori atât de frumoase că nu pot reda În cuvinte. Am văzut copăcei 1.70 m Înălțime cred că aveau dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar În Rai pot fi. Alei frumos Îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarba verde și tot soiul de flori, care mai de care, Îți furau privirea. Toată această grădină Începea de pe munte și se Întindea În vale, spre Mediterana. Iar În mijloc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În cuvinte. Am văzut copăcei 1.70 m Înălțime cred că aveau dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar În Rai pot fi. Alei frumos Îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarba verde și tot soiul de flori, care mai de care, Îți furau privirea. Toată această grădină Începea de pe munte și se Întindea În vale, spre Mediterana. Iar În mijloc erau alei ce duceau la o clădire care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și avea un coș cu câteva ouă albe. După ce se rugase și de acum pleca a văzut minune: Ouăle erau roșii stropite cu Sângele curs De La Domnul Iisus Răstignit și de atunci În amintirea Răstigniri la Sf. Paști, creștinii adevărați vopsesc ouăle roșii! Prin această cinstim Jertfa Domnului Iisus! Deci atenție! Mau impresionat câteva momente deosebite pe care le-am gustat și eu un pic din taina lor. Este lucrarea Sf. Duh a Dumnezeirii. Când Domnul Iisus a făcut marea minune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
inexpresiv. A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește, văruiește, face mobile. În timp ce vorbea, se mișca prin casă, aruncîndu-se dintr-un fotoliu În altul, picior peste picior - cînd unul, cînd celălalt - aranjîndu-și furoul În așa fel Încît să-mi ofere o imagine În rate a anatomiei ei. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Încetat să beau, să ies seara, și am căzut Într-un orar al rutinei: o capsulă de drog de trei ori pe zi și Între doze, ceva timp de umplut cumva. Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam vopsind și trebăluind prin casă. Cu munca manuală timpul trece repede. Bineînțeles, adesea Îmi trebuia mult timp pînă să pot să cumpăr. CÎnd am sosit prima oară În New Orleans, dealerul principal - sau „Omul”, cum i se zice pe-aici - era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de către organul de partid. Tovarășul Filimon, directorul tipografiei, n-a observat acest amănunt obligatoriu, a preluat macheta după discutarea ei a stabilit ca în data de....să ridic coletul cu pliantele gata tipărite. Între timp am înrămat tablourile și am vopsit ramele pentru a mă putea prezenta la înălțimea dorinței mele. Pliantele cuprindeau și textul invitației cu data și ora evenimentului pe care le-am distribuit personal. A sosit și ziua cea mare, vernisajul. În acea expoziție personală am reușit să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
intrat în criză de timp cu pregătirea lucrărilor pentru Salonul național. Astfel Mișu Vintilă și-a scos mașina din garaj și în spațiul creat, eu cu Mișu și noul membru al Fundației, Radu Fetke am confecționat ramele și le-am vopsit. Printre altele, Mișu ni-a spus că la vernisaj, Carmen Bocean va veni cu o echipă de englezi, colaboratori ai sefului soțului ei. Am stabilit ca fiecare membru al fundației să expună câte 6 lucrări. A doua zi, ne-am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pic și după câțiva zeci de metri oprim în dreptul bisericii care era față în față cu cabana Gărâna. Cabana era o clădire veche, solidă, cu o terasă în față îngrădită cu jardiniere confecționate din tablă, cu suport de fier forjat, vopsite în albastru. Rugina și câteva chiștoace țineau loc de imaginarele flori, care ar fi trebuit să ne îmbete de mirosul lor. La parter era barul, mesele erau deja aranjate, lipite cap la cap, acoperite cu fețe de masă alb cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Lecomte du Nouy, restauratorul angajat de regele Carol I, a decis dărâmarea aceluia. Una înfățișează doborârea unui leu roșu de către un dragon verde, iar cealaltă - dragonul încălecat împuns de un mamifer cu corn/coarne, probabil un bovideu sau un cervideu vopsit în roșu - maroniu, culoare obținută prin oxidare. Cea de-a doua imagine a fost reprodusă după revista lui B.P.Hașdeu, „Columna lui Traian”, de către Romulus Vulcănescu, în volumul „Mitologie română” . La Muzeul Municipal din Curtea-de-Argeș, copiile celor două exponate sunt
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor 12 seminții ale lui Israel și pardosi toată biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic din Constantinopol. Se pare că însusi domnitorul s-a implicat în proiectul arhitectural, căci deprinsese randuielile în vremea
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
alte vremuri cu alt mod de gândire, de simțire și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut important, vrednic de remarcat: „Leagănele noastre erau vopsite cu culori strălucitoare pe bază de plumb. Cu bicicleta, nu aveam cască de protecție, nici protecții pentru coate și genunchi. Beam apă de la robinet, de la țeava din grădină, de la furtun. Când ne era sete, pur și simplu beam apă. Nimeni
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]