2,538 matches
-
este Întotdeauna și un poet. Jurnalul lui M. Țin acest jurnal dintr-o proastă obișnuință. Mi se pare că așa mențin mai autentică Întâmplarea concretă. Prea repede, În jur, totul se transformă În discurs. Nu mă mai satisface deloc discursul vorbit. Cu atât mai puțin cel scris. Dacă aș fi avut la mine În permanență un aparat de fotografiat, era simplu: toate imaginile vieții mele ar fi rămas fixate, n-aș putea spune cât de autentic, dar oricum mai concrete. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că tot ce-i povestesc este adevărat, altfel m-ar „prinde“ că falsific și s-ar plictisi repede. Oare este posibil să te schimbi total, să te schimbi chiar În faptele tale și să-ți asumi altă identitate scrisă sau vorbită numai pentru a comunica cu celălalt? Nevoia de comunicare creează o altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă rog, își imaginează că se sperie. Tăcură din nou. El începu să respire șuierător, de parcă înghițise un fluier, iar șuierul se auzea ori de câte ori aerul trecea printr- însul, într-un sens sau în celălalt. — Ar trebui să vă privesc când vorbiți, spuse bărbatul, încet. Nu mai aud așa bine. Am învățat să citesc de pe buze. Atunci de ce nu te uiți la mine ? Poate că n-o auzise, căci își făcuse, în continuare, de lucru cu mâinile. În cele din urmă, duse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Jenică. Ce mai rămâne ? — Șinele, îl liniști Maca. Sunt bune de vândut la fier vechi... — Mă întorc mai târziu, îi anunță Coropciuc. Vă trimit cu omul meu niște bere și ceva de mâncare. Dacă vreți să-i cereți ceva, vorbiți rar și cu buzele rotunjite, să vă înțeleagă. Și nu faceți glume, că nu se prinde. Râde mereu, dar nu e vesel niciodată. — Bună alegere, spuse Maca. — Are și calități, spuse bătrânul, depărtându-se. Nu are frământări lăuntrice. De-aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi cine te-a trimis. Soldatul se ridică și îmi arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo, un bărbat călare întoarce capul. — Yung Lu! El descalecă și îngenunchează. Cât pe-aci să fiu fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc să ies din șanț, dar genunchii mă trădează și mă prăbușesc. El mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
citești și să scrii fără să cunoști vocabularul ,gramatica și sintaxa? Aceasta este situația unui copil surd. Aproximativ 90% dintre surzi au părinți auzitori. Ei sunt nevoiți să învețe să vorbeasc să scrie într-o limbă fără să o audă vorbită. Deficiența de auz este catalogată ca fiind o problemă extrem de complexă atât sub raport medical, psihologic, pedagogic cât și social. Într-o societate aflată într-un proces de evoluție mult accelerat, această dizabilitate solicită o abordare într-un cadru multidisciplinar
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele lui Hasdeu, Philippide, Capidan, Pușcariu. Această realitate infirmă teza privitoare la "simbioza româno-albaneză", la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, și "conviețuirea" celor două popoare, sursa "împrumuturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au remarcat că limba română vorbită în Transilvania, Valahia și Moldova nu prezintă particularități dialectale foarte pronunțate. Este un indiciu că ocuparea acestor ținuturi de către oamenii care vorbeau "românește" nu datează din antichitatea timpurie (secolele III-IV). Mai mult: între dacoromâna vorbită astăzi la nordul Dunării și macedo-româna vorbită în sud, în Macedonia, Thesalia, Epir și Grecia de către aromâni nu există o diferență profundă. Este vorba, pur și simplu, de două aspecte ale uneia și aceleiași limbi".45 Lot presupune o separare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor este de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al VII-lea latina populară este una simplificată. Când a apărut limba română? De când se deosebește ea de latina populară din care provine? Latina și-a pierdut unitatea, după secolul al IV-lea, odată cu destrămarea Imperiului, când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apare în documente odată cu începuturile scrisului în limba română, în actele oficiale din Țara Românească. Nu avem exemple mai vechi, documentare, despre folosirea termenului rumân, înainte de această dată (secolul al XVI-lea), nu pentru că n-ar fi existat în limba vorbită, ci pentru că nu posedăm documente scrise în română anterioare acestei date.12 Pe de altă parte, există dovezi hotărâtoare despre alcătuirea clasei stăpânilor feudali mai ales din autohtoni, adică prin diferențierea internă a obștilor românești. Este profund grăitor, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1200, pe Argeșul Superior, exista un centru de putere, pus în evidență de cercetările arheologice, alcătuit din construcții civile și o biserică de tip bizantin-balcanic, probabil vechea vatră voievodală a Argeșului. Acest complex și obscur proces al "colaborării româno-cumane"-s-a vorbit chiar de "simbioza româno-cumană" (Iorga), nu s-a redus la impulsul exterior al împrumutului instituțional. Oricât de rudimentare, instituțiiile sociale, politice, militare nu pot fi împrumutate de la un alt popor, fiind rezultatul unei cerințe social-istorice, al unei evoluții interne, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populații diferite: turcice, orientale și maghiare. Pentru a identifica originea lor, trebuie să avem în vedere un complex de factori social-economici, istorici, etnografici, lingvistici, juridici, care au dus la formarea grupului de populație, numită "națiunea se cuilor". Secuii, în ciuda limbii vorbite, foarte apropiată de maghiară, au fost considerați de-a lungul evului mediu ca o populație aparte. În cursul așezării lor în Transilvania, ei erau considerați deja o populație de limbă maghiară, ceea ce arată că secuii au conviețuit un timp îndelungat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o renaștere națională albaneză. Populația nu avea un centru religios sau geografic comun; ea fusese divizată, istoricește vorbind, în diferite districte administrative otomane. Nu a existat nici o conducere națională recunoscută după desființarea Ligii de la Prizren. Marele element unificator era limba vorbită, dar aceasta era lipsită de o formă literară standard și nu avea nici măcar un alfabet acceptat de toată lumea. Alegerea care urma să fie făcută în această privință va avea mari implicații pe viitor: diversele scrieri, cea latină, cea chirilică și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bărbați. Dat fiind faptul că deciziile trebuiau luate prin majoritate de voturi, sîrbii, fiind mai numeroși, erau avantajați. Preambulul declarației stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste trei popoare; macedonenii, muntenegrenii, albanezii și musulmanii bosniaci nu erau tratați separat. Acest act nu era altceva decît o declarație de intenții, neavînd nici o autoritate legală. Într-un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
zbate între vechile sale moravuri orientale și noile sale moravuri europene; o societate care a împrumutat de la civilizațiile occidentale formele și eleganța, mai mult decît spiritul și caracterul; o perpetuă schimbare în privința caselor, a costumelor, a legilor, în însăși limba vorbită, iată spectacolul pe care-l oferă principatele în acest moment." Evoluția pe plan economic, probată de animația porturilor libere Brăila și Galați, este pozitivă, însă se realizează într-o lume imobilizată social printr-o armătură de privilegii și de caste
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a sugera că, fără îndoială, cultura este o cultură mediatică și că mass-media a colonizat cultura, fiind vehiculul principal de distribuire și răspîndire a culturii, că mijloacele de comunicare în masă au înlocuit expresiile culturale anterioare, precum cartea sau cuvîntul vorbit, și că trăim într-o lume în care mass-media domină divertismentul și cultura. Cultura mediatică este așadar forma dominantă și scena culturii în societățile contemporane. O problemă de strategie Cultura media este, de asemenea, cîmpul de luptă pentru dobîndirea controlului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
știu că imala e noroi, credențul e dulap, hocărul un scaun mai mare și pecmezul, dulceață de prune. Vocabularul unui Babel fericit, ca să amintim o sintagmă des utilizată în contextul discuțiilor despre Banat, se desparte tot mai mult de limba vorbită. O memorie fericită a copilăriei, prelungită până dincolo de firesc, păstrează amintirea exceselor culinare prilejuite de rugile sârbești, firescul amuzat al neputinței de a vorbi maghiara, fascinația față de cripta familiei Mocioni, mirosul ireal, impregnat de tristețe și uitare din salonul castelului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mesajelor recepționate, constituin ecoul intern al vorbirii/scrierii celuilalt; - autoreglează activitatea psihică internă prin efectuarea operațiilor mintale prin care se construiesc raționamentele; - asociat imaginației, proiectează anticipativ acțiuni voluntare sau intenționalitatea; - pregătește, oraganizează și lansează conduitele externe, inclusiv limbajul scris și vorbit; Limbajul scris apare și se perfecționează paralel cu perioada școlarității și este mult mai complex decât cel oral, formarea sa implicând existența unor asistenți calificați. Spre deosebire de limbajul oral, care beneficiază de contextul situațional, de sustinerea expresivității, de posibilitatea revenirii pentru
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
După Widdowson, „competența de comunicare nu este o reproducere a itemilor aflați în memorie, ci un set de strategii sau de procedee creative ce permit înțelegerea valorii elementelor lingvistice în context, o abilitate de a participa la discurs, fie el vorbit sau scris, printr-o desfășurare abilă a cunoștințelor despre funcționarea limbajului.” Așadar, învățarea limbii nu se limitează la dobândirea cunoștințelor despre regulile gramaticale, ci implică dobândirea capacității de a utiliza limba în comunicare. Cunoașterea limbii înseamnă mai mult decât a
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
este controlată coordonarea fluxului vorbirii. • La nivel fronto-temporo-parietal se organizează funcția simbolică a limbajului. • La nivel frontal se organizează funcția de comunicare socială a limbajului. Învățarea limbajului impune: - asigurarea condițiilor de comunicare - necesitatea funcției apelative; - integrarea funcției ordonatoare a materialului vorbit; - funcția realizatoare laringo-faringo-buco-velară și a mișcărilor respiratorii (Tănăsescu, 1986). În comunicarea verbală, un rol deosebit îl are asocierea sunet-cuvânt, adică posibilitatea de a modula sunetele în cuvinte și în mesaje cu semnificație. Apare apoi coordonarea sunet-gest, redată de posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
acestor tulburări, totdeauna de cauză neurologică, este deosebit de larg, pornind de la imposibilitatea oricărei comunicări, până la micile dereglări de alegere a cuvintelor potrivite sau de exprimare corectă a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunoscută sub denumirea de afazie (Pendefunda et al., 1992). Dacă despre vorbire se poate spune că este doar un act motor, ce modulează sunetele și le articulează sub forma cuvintelor, limbajul se prezintă ca o noțiune mult
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de afazie în: expresive, receptive și amnezice. Afazia expresivă se regăsește în două moduri de exprimare: orală și scrisă. În forma orală, bolnavul știe ce vrea să spună, dar este incoerent sau incapabil să se exprime; aude și înțelege limbajul vorbit, dar nu poate să reproducă ce aude sau ce i se citește. În forma sa scrisă, incapacitatea expresivă poartă denumirea de agrafie și se traduce prin imposibilitatea de a scrie cuvinte cu litere de mână sau de a aranja în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]