7,506 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PATRIA II Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria, pământul o murmură desculță Convinge-te de zămislire, îmi spui înhămată la inelul celor patru zări ne trece înaintea umbrei Patria-e nesomn de poet primenită-n ambra cuvântului nerostit adăpostită în luntre de lumini a vremii când vin ploile, nesățioasele ploi... Patria-i înseninarea unui popas în care tăifăsuim coacerea ce nu cruță vremii, căpăstrul legat
PATRIA II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356007_a_357336]
-
odată cu lumea. „La marginea cărărilor din noi/ lăsași iubirea ca pe-o semnătură/ c-o descifrăm de-atuncea amândoi/ purtând pe frunți a cerului aură.” Poezia erotică a lui Petru Lascău stă sub același semn al divinității. „Privirea Ta ne-nseninează zarea/ Mereu mai pură-n sfinte limpezimi/ Sub pașii noștri se despică marea/ Mirositor a miei și a azimi.” („Semnătura iubirii”) Natura asistă la nunta celor doi, care ia proporții cosmice. Elementele acvatice - marea, limpezimile sfinte - simbolizează permanenta regenerare spirituală. Trimiterea
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
rouă venea din Fenezeu Femeia cu rochii din puf de păpădie. Pulpele-i dezvelite de briza gândului meu Rotunjeau clipele pe margini de-așteptare, Luminându-mi sufletul ce ardea-n lumânări de seu Ea se făcuse stea, se pierduse-n zare. 27 aug.2011 Geoagiu Ziua de ceară În amiaza aceasta Dumnezeu a vărsat Călimara cu cerneală galbenă peste oraș, Se colorase totul de parcă ar fi pictat Un tablou de toamnă adunată pe făraș. Frunzele se topiseră de atâta culoare Se
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
-și zarea- a mâncat-o mitul serii. S-a dus frigul și zăpada, s-a dus iarna nevorbită; ploaia mi-a trăit livada seva învinge liniștită. Norii fug, vrăjiți de vânt, ceru-i clar de rouă; ciocârlia moare-n cânt- zarea-i taină nouă. Mic, plăpând, primăvăratic, râde-n sus spre soare, azi și mărul meu carpatic, probează iarăși floare. Referință Bibliografică: MUGUR / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430, Anul II, 05 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
MUGUR de GEORGE PENA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354763_a_356092]
-
curgea căldura pe străzi și noi inauguram în viața discretă zile și ore de trăire concretă, să presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii nostrii obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de
ÎMPLINIRE de GEORGE PENA în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354781_a_356110]
-
ți-o imaginezi în zilele noastre când ,,glasul roților de tren''este așa de anemic. Ajunse la destinație, în Port, mărfurile erau încărcate pe vasele care așteptau apoi în Dane ca să ia drumul apei și să fie răspândite în alte zări. Viața ceferiștilor pulsa în localitatea de pe malul apei într-un singur organism. Gara, Depoul de locomotive, casele cu curte și cu grădini frumoase sau apartamentele cu flori pe terasă alcătuiau un tablou specific. În Depoul Fetești soseau locomotivele pentru alimentare
TURNUSUL ŞI NEA ILIE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354762_a_356091]
-
lega interior de acea persoană. Să ierți chiar dacă te doare! Să faci durerea ghem și să o arunci cât mai departe. Desprinde-te iarăși de țărmul la care ai ancorat când partenerul a ales să coboare și vâslește spre alte zări! Vei zări farul călăuzitor dacă ai credință! Răsfiră-ți degetele, nu lăsa să se strângă în pumn resentimente! Spală-ți palmele cu lumina iertării ca să poți păși mai departe. Dă drumul lacrimilor ce-ți sugrumă gâtul. Lasă trecutul să moară
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
poeziei: ,,O pasăre al cărei nume-mi scapă/ Sau pe care nu l-oi fi știut niciodată/ Mi se uită în suflet ca într-o apă/ De lacrima nuferilor întunecată.// Se înfoaie dându-și drumul la ghiers/ De se clatină zarea pe tristețile ei./ Cu ce miere de cântec - descântec mi-a șters/ De pe suflet norii vineți și grei?// Spune-mi, pasăre albă, cum te cheamă și cum e/ Să te lepezi de tine și de altul să suferi?/ Ghiersul ei
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
uit în jos și tot pe el îl văd/ Plimbându-se pe aburi de prăpăd;/ Înmărmurind de ce-i e dat să vadă,/ S-ar lepăda de propria-i plămadă.// Mă uit în ochii lui făcându-mi cruce./ Îi văd pe zare umbra cum se duce..”. Poziția tragică a omului în raport cu universul cosmic, viața și moartea, atitudinea în fața evenimentelor majore ale existenței, dorința de a atinge absolutul , iată, numai câteva dintre problemele care determină înfruntările și confruntările cu divinitatea. În această sferă
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
trupul, ochii, o pasăre necunoscută, iată, câteva elemente-simbol, care păstrează atmosfera de mister, creează o mitologie poetică,: ,,Cândva o pădure erai/ unduindu-ți pe coarne de cerbi/ și pe coame de cai/ apele trupului verde;acum/ ochii tăi scriu pe zare cu fum.// Rătăcirăm pe-un drum răsucit?/ O mai fi vreun leac, vreo minune?/ Cândva izvorai dinspre răsărit,/ acum dinspre soare-apune...// Din mine o pasăre necunoscută/ se smulge, pe inima ta să-și ascută/ aleanul vrăjit în licori îngerești./ Ascultă
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
între rândunelele ei fiindcă mă înfășor în întregul ei necunoscut. Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige și nu știe unde. Sunt între cele patru zări răspântia lor.” „Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcați la răspântii de drum” La o răspântie de drumuri simțeam și eu că ma aflam, căci adolescența este un moment hotărâtor al existenței. Căutam lucruri noi și armonioase
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
încă dăruită de Cel de Sus. Bacovia previzualizează, conștientizează și sugerează subtil sfârșitul, pe care, poate, în vremea când a creat, a fost reținut de către cei care îi analizau scrisul să îl enunțe deschis, ambiguizând exprimativ ideile lui: Ca și zarea, gândul meu se înnegri ... Și de lume tot mai singur, mai barbar (Gri). Versurile deschid un tablou sumbru, al singurătății nu depline însă plină de taine, pe care el, ca un inițiat, le deslușește și le destramă căutând eliberarea Pământului
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLOPOTUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prin veacurile trecerii fugare, Cu noi în legea vieții prins, El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
pe val! Drumul totdeauna doare dacă ai un ideal. Nu lăsați să treacă timpul fără urmă, fără glas! Bucura-te de-anotimpul care-n suflet ți-a rămas! Clipa-i apă curgătoare, anotimp de vis și dor Ideal pictat pe zare, soarele culorilor! Referință Bibliografica: Clipa-i apă curgătoare / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 456, Anul ÎI, 31 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CLIPA-I APA CURGATOARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354843_a_356172]
-
Nimic ea nu zicea Simțeam inima-i cum bate Și dragostea cum încolțea Apoi ușor s-a strecurat Din brațele-mi de fier Era un înger 'naripat Venit din sfântul cer În urma ei eu mă uitai Cum se pierdea în zare Și-n corzile chitarei Cântam dragostea cea mare Bianca dansa, în cercuri mari. În jurul ei, fluturii cu aripi multicolore zburau, în zig-zag-uri, de pe o floare pe alta. Rochia se ridica, roată, deasupra genunchilor. Când am terminat cântecul, s-a lăsat
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Acasă > Orizont > Selecții > POEM DESPRE ALT POEM Autor: George Terziu Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului POEM DESPRE ALT POEM Profundul violoncel al nopții azvirle întunecată să jubilare departe, pește zare. Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolva formele În fluviul de lumină cosmică. Muzeul de artă tresare sub pașii poetului Nu,nu acesta e poemul căderii mele Am ceva pentru voi, prieteni din toată lumea O sărbătoare de iunie sub care
POEM DESPRE ALT POEM de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354887_a_356216]
-
De-om mai fi așa haini Cu cei ce vor fi Bălcești În veacurile ce vin! PATRIILE PRIVIND PRIN TIMP Ce dor le-o fi patriilor de verzile coline Le vezi pe glob pierdute și cuminte Cum privesc lung în zare și ascultă Poate-or veni acele vremuri sfinte Că dinspre partea șefilor de state Și-a indivizilor care mereu se-ngrașă De-ar putea veacu' acesta să pleznească Cea mai penibilă a timpului gogoașă Ce dor le e patriilor de
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
dealuri De la-nceputul lumii flămânde și străine Cu ciocurile-ntinse departe-n universul Din care viitorul li se pare că vine Ce dor le-o fi patriilor de Dumnezeu Le vezi pe dealuri triste și cuminte Cum privesc lung în zare și ascultă Poate-or veni acele vremuri sfinte! PRINȚUL DE LA OLT Se-auzea un cer, se-auzea un vis Și trecea prin lume „Prințul de la Olt” Și fugeau atomii mai departe-n ei Pe-o câmpie tristă spre un fel
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
auzea un cer, se-auzea un vis Și trecea prin lume „Prințul de la Olt” Și fugeau atomii mai departe-n ei Pe-o câmpie tristă spre un fel de tot Și-ncepea în lume, roșu să lumine El pierea în zarea ca o frunză-n dungă Se vedea prin trupu-i mortul care vine Și la care odată el avea s-ajungă Și prin roșul lumii se pornea un vânt Ca un fel de cântec straniu și sublim Și vedeam atomii încolțind
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
care odată el avea s-ajungă Și prin roșul lumii se pornea un vânt Ca un fel de cântec straniu și sublim Și vedeam atomii încolțind pe coaste Si pe-un fel de munte focul ce-o să fim Și în zarea tristă a cancerului roș Toga lui de purpuri se vedea albind Și ca printr-o poartă pătrunzând prin mortul Tot venind spre lume și nu mai venind! JUDECATA Nu se mai ivește din tării judecata Și toți se fac în
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
Și iată iar nemernic se mai gândește-o vină În speranța că totuși pedeapsa i-ar aduce Se crește-un nou Bălcescu pentru sacrificare Și-n râsul omenirii este urcat pe cruce Nu se aude-o șoaptă cerul rămâne-nchis Zările încuiate totul parcă e-n veci Bubuie viermii-n lume umblând călări pe dealuri Și crește-un fel de gheață din pieile lor reci Nu cumva stau sub ceruri și mă întreb mereu Trece prin mine vântul ca cerul și
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
Peste care autoarea zboară, zboară, face rotocoale și când obosește, se așează. Aici, poeta își are, “pontonul”, “stabilimentul”. Aici citește, visează, scrie, plânge, iubește. Aici și pretutindeni, pentru că spațiul acesta se extinde uneori, acoperind orizontul. De la zenit la nadir. Toată zarea. Și atunci, autoarea scrie pe azur, scrie pe nouri, scrie pe valuri, scrie pe frunze, trimite răvașe la zmee, pentru a-și mărturisi, ca la altar, iubirea. Uneori, răspunsul vine, alteori, nu. Fără îndoială că Dumnezeu mi-a așezat sub
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
viață Furtună și ceață Durere și foc Un pic de noroc. Tu, suflet de crin Din univers divin Din ținut neumblat Cu lacrimi udat. Tu, vis și fantezie Ești clipa de magie Minutul de visare Din șoapte amare. Departe în zare Glas ce nu moare Speranță și dor Ești nemuritor! Călăuză-n noapte Ai plecat departe Spre îngeri și stele Lăsând doruri grele. În veac de nemurire De fum și amăgire Ești clipa de lumina Și vocea ce alină. Camelia Constantin
CLIPA DE LUMINĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354965_a_356294]
-
ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar lacrima ta, blândă alinare, la ceas de înserare, de înserare ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Cântă
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
ușor, să nu o doară Că iar și-a deșirat un an din ghemul vieții. Și-alături noi să-i fim, ca stâlpi ai bolții sale - Tu, stâlpul de aproape, cu ea-n îmbrățișare, Eu, sprijinindui-i cerul la margine de zare. Referință Bibliografică: ANIVERSARĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ANIVERSARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354986_a_356315]