24,729 matches
-
colorat din jurul înlăuntrului temniței. Astăzi poți, dacă chiar vrei cu tot dinadinsul, să te sui, dacă n-ai bani de avion, măcar într-un autocar și să te oprești la Paris fără să te întrebe nimeni nimic. Și totuși, în locul zidurilor care au căzut, expresionista Ruxandra și impresionista Domnica scot la vedere din creiere altele, nu mai puțin umede și cenușii. De aici nu se poate pleca, spun ele în plin exod al celor de vârsta lor. Țara fetelor, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-o singur, căreia i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din negura și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scria „forever”, deși la fel de bine ar fi putut fi „clever” sau „roll over”. Numea scara de incendiu, cu fotoliul pe ea, balcon, așa cum Îmi numisem și eu unul dintre locurile preferate, Însă tot ce se vedea din balconul lui erau zidurile din spate ale unor clădiri, aleea de dedesubt, și o sumedie de pubele care dădeau pe-afară. Și cerul, firește. Primăria Încetase să mai Înlocuiască becurile de la felinarele stradale și acestea se arseseră treptat, unul cîte unul, pînă cînd cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină pe care l-am smuls din Stanley), Încă mai auzeam În minte muzica. O lăsam să cînte. Deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-a legănat Înainte și În jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de trei ori și de fiecare dată s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jos și În sus și s-a izbit de zidul teatrului Old Howard. Însă probabil că zidurile erau incredibil de rezistente, fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de trei ori și de fiecare dată s-a prăbușit cîte un zid, stîrnind un val uriaș de cenușă și praf ce a Înghițit toată strada și a murdărit și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiindcă n-au putut să le dărîme cu macaraua. Așa că au trimis după geniști, care au pus dinamită sub ziduri și i-au dat foc. Au făcut asta de trei ori și de fiecare dată s-a prăbușit cîte un zid, stîrnind un val uriaș de cenușă și praf ce a Înghițit toată strada și a murdărit și mai tare clădirile din jur, și așa destul de jegoase. A doua zi dimineață, generalul Logue a dat semnalul, și armata de mașini grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
murdară de noroi și mugind asurzitor, Înainta ca un dinozaur prin canioane. Numele ei era Caterpillar. Sub privirea mea, și-a căscat gura imensă și a Început să ronțăie un stîlp de beton care făcuse pînă de curînd parte din zidul din spate al cîrciumii Dawson’s Beer and Ale, În timp ce din maxilarele puternice Îi cădeau bucățele și fărîmițe, cum cade orezul din gura unui bebeluș. O fereastră către sfîrșitul lumii. CÎteva clipe mai tîrziu, i-am Întors spatele. Petrecusem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina războiului. Se vedea cît de colo că țara-i În război și după golurile murdare căscate Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără nici o cicatrice pe suflet. — De fapt, nu-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar fi citit Într-un ziar; nu făceau parte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prin Înfometare nu cred c-ar putea să ne scoată de-aici, spuse el. Iar de intrat În apartament n-au cum - decît pe fereastră... Nu! N-au să poată! M-am uitat eu pe fereastră: sub ea e un zid neted, Înalt de patru metri... — Atunci, nu ne rămîne decît să stăm și să așteptăm. Am putea chiar telefona la restaurant, să ne trimită ceva de mîncare - un meniu bogat, cu un vin bun. Travers are de unde plăti. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parcă sălbatic se Înălța peste vreun boschet de trandafiri, peste vreun teren de tenis sau peste ferestruica unui closet transformat În magazie de către grădinar - un bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale. Un zid Înalt de cărămidă roșie despărțea grădina aceasta de livadă și de grădina de zarzavaturi, dar florile și fructele nu pot fi Închise după un zid. Florile izbucneau din mijlocul unui strat de anghinare sau țîșneau ca niște flăcări din umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale. Un zid Înalt de cărămidă roșie despărțea grădina aceasta de livadă și de grădina de zarzavaturi, dar florile și fructele nu pot fi Închise după un zid. Florile izbucneau din mijlocul unui strat de anghinare sau țîșneau ca niște flăcări din umbra pomilor. Dincolo de livadă, grădina se pierdea Într-un fel de cîmp, străjuit de un rîuleț ce forma un iaz murdar, În mijlocul căruia se Înălța o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca un cîntec urît. Iar către seară, Still și Fishguard aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate, la care erau invitați și unii localnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]