23,138 matches
-
de război ale Ungariei au îngrijorat Antanta care a trimis în zonă pe 4 aprilie 1919 pe generalul sud-african Jan Smuts. La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
O lună mai târziu, trupele ungare au intrat în Ardealul de Nord. În aprilie 1941, Ungaria a devenit membru plin al Axei și, alături de Germania și Bulgaria, a participat la atacarea regatului iugoslav. Unitățile armatei germane au tranzitat Ungaria cu consimțământul lui Horthy. În semn de protest față de această acțiune, premierul ungar Pál Teleki s-a sinucis. La 22 iunie 1941, Germania a atacat U.R.S.S.. Ungaria a intrat în război de partea Axei (numărul combatanților uciși sau dați dispăruți în
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
ceea ce ar trebui să fie natura umană generică, individul conține o „viciere” sufletească (animi vitium), pe care poate alege să o perpetueze sau să o repare. Dacă alege să o perpetueze înseamnă că cedează în fața acestei precarități, adică își dă consimțământul față de ea, ceea ce este echivalent cu a refuza natura umană în sine. Acest refuz înseamnă a nega autenticitatea naturii umane originare, adică a ofensa pe Dumnezeu. Acesta este păcatul iar lui îi urmează, pe cale de consecință, abținerea de la a face
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
rea (actul exterior al păcatului ca și consimțire) reprezintă o „abținere” de la a face ceea ce trebuie făcut. Altfel spus, făptuirea rea nu este un păcat în sine, este numai materia păcatului; păcatul are loc înaintea făptuirii, în interior, sub forma consimțământului. Înțeles astfel, ca non-făptuire sau abținere, păcatul nu este o acțiune ci o „pasivitate”, o cădere, o inerție. Este prin urmare evident că el nu reprezintă o interacțiune cu Dumnezeu. Dimpotrivă, a interacționa cu Dumnezeu ar trebui să însemne refuzul
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în dispreț, deoarece El este puterea supremă pe care nici o daună n-o poate leza dar care pedepsește disprețul față de ea”. Consecința este că acțiunile exterioare sunt, în sinea lor, moral indiferente. Ceea ce le dă valoare morală este intenția și consimțământul. Dumnezeu nu privește asupra faptei ca atare ci asupra intenției, prin urmare nu pedepsește actul ci intenția. Un act comis din ignoranță sau prin forță nu poate fi rău, dacă nu este însoțit de consimțământ. Criteriul moralei este, în acest
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
valoare morală este intenția și consimțământul. Dumnezeu nu privește asupra faptei ca atare ci asupra intenției, prin urmare nu pedepsește actul ci intenția. Un act comis din ignoranță sau prin forță nu poate fi rău, dacă nu este însoțit de consimțământ. Criteriul moralei este, în acest fel, propria noastră conștiință, deoarece păcatul înseamnă consimțire, nu lucru. Este imposibil să nu remarcăm faptul că în etică Abélard este consecvent cu principiul său ontologic: toate lucrurile sunt individuale. Ele nu au un sens
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
iar numele care stau pentru mai multe lucruri reprezintă convenții mentale (intenții). Prin urmare faptele particulare nu pot fi considerate „păcate” în sine, deoarece nu există un temei universal al acțiunii. Fiecare act are în spate o intenție și un consimțământ, fără de care fapta („lucrul”) nu are valoare morală. Pe de altă parte, este limpede că nutrirea intimă a dorinței în lipsa satisfacerii efective a poftelor nu ne absolvă de păcat. Tocmai pentru că păcatul nu este acțiunea în sine, nu înseamnă că
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Senatul și cea inferioară, Camera Reprezentanților. Puterea executivă este deținută de Președinte și Vicepreședinte. Puterea executivă va fi încredințată unui președinte al Statelor Unite ale Americii. Președintele va fi comandantul suprem al armatei și al marinei, va putea încheia tratate cu avizul și consimțământul Senatului, dacă cel puțin două treimi din senatorii prezenți își vor da acordul. Constituția Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan intre anii 1789 și 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights și urmăresc
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
cu atat mai mult cu cât a dat dovadă de o urmărire nemiloasa a celor responsabili de revolte. După înfrângerea revoluției maghiare, a dictat statului maghiar condiții opresive. La 6 octombrie 1849 la Arad, a ordonat să fie executați, cu consimțământul explicit al împăratului, cei 13 generali care au încălcat jurământul de fidelitate față de Casă de Habsburg, luptând cu revoluționarii, alături de Lajos Batthyány, mâna dreaptă a conducătorului revoluției, Lajos Kossuth. Soldații unguri au fost încadrați, în majoritate nu de bună voie
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
a mass-mediei sau a altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale, ceremoniale și simbolice ale monrahului, inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Discursului de la Tron (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații, semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor. Actualmente, Guvernatorul General
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
îl reîntâlnește pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntâlnirea nu era întâmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorința expresă a Regelui Carol al II-lea. Inițiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvântarea și consimțământul ca șef al Casei Regale. La întoarcerea în țară, Ileana a anunțat oficial că intenționează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Șeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, își dă acordul. Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302887_a_304216]
-
erau singurii investiți cu autoritate decizională și reușeau să formeze un corp de funcționari fideli, în fruntea unui serviciu de administrare generală. Puterea lor era contrabalansată de Reichstag-Dieta Imperială, adunare a Stărilor (Stande), a principilor laici și ecleziastici, al cărei consimțământ era indispensabil oricărei acțiuni colective, și de colegiul separat al orașelor, creditat cu dreptul de a se pronunță asupra chestiunilor financiare. Restrâns teritorial la spațiul german și sprijinit de cele trei structuri politico-administrative, imperiul era angajat în drumul spre centralizare
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Dragostea și revoluția"" și ""Clipa"", care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul "romanului socialist", pe tema colectivizării. După cum se știe colectivizarea s-a realizat cu "liberul consimțământ forțat" și cu "marele ajutor" dat de "Securitate". Romanul său "Clipa" a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis. În raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007 a fost inclus în categoria "Exponenți ai protocronismului" alături de Paul Anghel, Eugen Barbu
Dinu Săraru () [Corola-website/Science/299021_a_300350]
-
În septembrie, ambasadorul american în Belgia, , susținut de ambasadorul american la Torino, , i-au propus lui Garibaldi să ia parte la Războiul Civil American în calitate de comandant de divizie în cadrul armatei Uniunii. O astfel de propunere nu se putea face fără consimțământul lui Lincoln și al secretarului de stat William Henry Seward. Garibaldi a pus două condiții: dorea o hotărâre clară în favoarea eliberării sclavilor și să fie pus la comanda supremă, deși știa încă de la 4 iunie 1861 dintr-o scrisoare a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
cea de-a patra soție, armata hanului tătar Devlet-Ghirei înaintează din nou spre Moscova. Armata rusă sub conducerea prințului Vorotânski reușeste să-i înfrângă pe tătari. Ivan dizolvă "opricinina" care este detestată în țară dar și pentru că avea nevoie de consimțământul nobililor polonezi. Scopul său este de a se încorona rege al Poloniei în urma decesului regelui Sigismund-August care n-a lăsat moștenitori pe linie masculină. Ambasadorul Poloniei, Mihail Haraburda, cere Țarului în schimbul alegerii sale să modifice frontiera în avantajul Poloniei, să
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
maltratări, să fie mutați cu vitele și ustensilele lor”, sute de moți au fost strămutați în Banat și Bucovina. Moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), căsătorii fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură. Răscoala a avut un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
chestiunea prometeristă de pe agenda lor. În URSS era realizat programul naționalitățior conceput de Stalin, prin crearea republicilor sovietice autonome, în paralel cu eliminarea oricăror încercări de obținere a independenței. Contactele poloneze cu emigrația prometeistă au fost menținute fără știrea și consimțământul guvernului polonez. A patra perioadă (1926-1932), de la revenirea lui Piłsudski la putere după "Lovitura de stat din mai" (1926) până la semnarea "Pactului de neagresiune cu Uniunea Sovietică", a fost perioada cea mai hotărâtă, organizată și activă de colaborare a Poloniei
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
livadă; vie - 4,5 ha; grădină - 1,5 ha; imaș - 30 ha; total - 59,2 ha. Din ordinul nr. 1, cu aprobarea mănăstirii se transmite țăranilor din s. Ciuciuleni pămînt arabil 50 ha; vie - 5 ha; livadă - 15 ha. Cu consimțămîntul mănăstirii se transmite întreprinderii cooperatiste “Timoșenco” din s. Ciuciuleni 9 ha pămînt arabil și 5 ha vie.” Între anii 1945-1947 mănăstirea transmite organizațiilor de stat peste 70 ha de pămînt ca fiind “inutile”. Pînă în anul 1946 pe teritoriul mănăstirii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
armatei isreliene prin achiziționări de echipament militar și prin cercetare. În anul 1957 Peres a pus bazele relațiilor de cooperare militară dintre Israel și Germania de vest. În întâlnirea sa cu ministrul vest-german al apărării Franz Josef Strauss a obținut consimțământul părții germane la acordarea de asistență în domeniul echipării cu armament a armatei israeliene. Această întâlnire, ca și contactele ulterioare israelo-germane în acest domeniu au fost ținute în secret. În paralel cu achiziționarea de arme s-a creat în Israel
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
insistă să reia examinarea medicală a pacientului aflat deja într-o stare avansată de confuzie. Doctorița este secondată la scurt timp de un doctor la fel de obtuz, care purcede să îi explice pacientului drepturile sale și îl pune să semneze un consimțământ, deși acesta nu mai este în starea să ia decizii referitoare la propria sănătate. Mioara Avram este umilită de cei doi medici, rugându-i cu stoicism să opereze pacientul. Majoritatea recenziilor străine au fost elogioase. Criticul Peter Bradshaw al ziarului
Moartea domnului Lăzărescu () [Corola-website/Science/303888_a_305217]
-
diplomatice, relațiile dintre Israel și Egipt au rămas încordate, si au ajuns la un deznodământ pozitiv abia după Războiul de Yom Kipur. Pentru a obtine încetarea focului în Războiul de uzură Golda Meir a acceptat o politică mai concilianta, cuprinzând consimțământul de principiu la o retragere a armatei israeliene de la liniile de încetarea focului și fără semnarea unui acord de pace deplin; aceasta a dus la 4 august 1970 la demisia din guvern a miniștrilor din partidul conservator Gahal în frunte
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
învinui pe nimeni - de fiecare situație în care suntem, și că tot ce se întâmplă, se întâmplă nu din exterior, nici din vreo obscură "voință" a destinului sau a celorlalți - acesta este punctul de vedere al relei-credințe -, ci totdeauna cu consimțământul și responsabilitatea noastră.) Libertatea nu admite nici o determinare anterioară. Trecutul nu poate servi drept motivație a unui act: actul liber este gratuit. Omul e un ansamblu de proiecte, el face (acționează) și "se" face (se construiește pe sine), el nefiind
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
două ori . Actul de Reglementare din 1701 declara pe cei care se căsătoresc cu romano-catolici ineligibili pentru a succeda la tronul britanic. De asemenea, Actul pentru căsătoria regală din 1772 prevedea ca Prințul de Wales nu se poate căsători fără consimțământul regelui, pe care George nu l-ar fi obținut niciodată. Cu toate acestea, cuplul s-a căsătorit la 15 decembrie 1785, la casa ei din Park Street, Mayfair. Din punct de vedere legal, căsătoria era nulă din moment ce avizul regelui n-
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca un "fals, înșelăciune". Fratele Prințului de Wales, Ducele de York, a descris planul ca "neconstituțional și ilegal". Cu toate
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]