25,049 matches
-
Cu exceptia podgoriei Sâmburești, profilata preponderent pe producerea de vinuri roșii, toate celelalte podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începând de la cele de consum curent, până la cele superioare îndreptățite la denumire de origine și trepte de calitate. Dealurile Banatului (Regiunea IV) Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apă Mureșului cu Munții Banatului și frontieră cu Iugoslavia, această regiune întrunește, întrucâtva, condițiile unei singure podgorii. Cu toate că regiunea este profilata în principal pe producerea de vinuri, soiurile pentru
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
Est, Asia Centrală și Asia de Est. Pasărea se hrănește cu păianjeni, (Arachnida), insecte, fluturi, muște ca și larvele și ouăle acestora. Pănțărușul nu face parte din categoria păsărilor periclitate. Trăiește în regiunile de câmpie, dar mai ales în regiunile de deal și munte, în păduri, tufișurile din parcuri, fiind întâlnit până la altitudinea de 4.000 de m. În regiunile nordice din Canada sau Siberia de nord este o pasăre migratoare. Există o fabulă atribuită lui Esop în care în întrecerea cine
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
s-au stabilit prin diferite calcule, ele având un rol mai important pentru turism. Deja în anul 1775 a fost socotit orășelul polonez Suchowola centrul Europei de cartograful și astronomul polonez „Szymon Antoni Sobiekrajski”. Pe când geografii austrieci considerau centrul Europei, dealul Tillenberg (939 m) (Dyleň) situat în apropiere de Cheb (Boemia). Aceast calcul era documentat de o placă de cupru care a fost amplasată pe deal, lucru de care profită din punct turistic și azi localitatea germană din apropiere Neualbenreuth. Prin
Centrul geografic al Europei () [Corola-website/Science/314542_a_315871]
-
Europei de cartograful și astronomul polonez „Szymon Antoni Sobiekrajski”. Pe când geografii austrieci considerau centrul Europei, dealul Tillenberg (939 m) (Dyleň) situat în apropiere de Cheb (Boemia). Aceast calcul era documentat de o placă de cupru care a fost amplasată pe deal, lucru de care profită din punct turistic și azi localitatea germană din apropiere Neualbenreuth. Prin diferite metode de calcul au fost stabilite și alte puncte geografice din apropirere care ar fi amplasate în centrul Europei. Astfel s-a stabilit un
Centrul geografic al Europei () [Corola-website/Science/314542_a_315871]
-
să estică, în zona stâncăriilor, are trasee pitonate. De pe vârfurile "Căprăreasa" și "Caprifoiul" se văd: culmea teșita de origine calcaroasa a "Brădișorului", casele răzlețe ale cătunelor sau satelor Grohotele, Cornățel, Serbaia, Porcurea și Tarnița, coloanele poliedrice de bazalt ale Detunatelor, Dealu Mare, peste care trece șoseaua Zlatna - Abrud, Roșia Montană, Abrudul, Câmpeniul, chiar cetatea Devei spre sud și culmile Masivului Retezat.
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
particularități atât locale cât și regionale care definesc individualitatea Subcarpaților Vâlcii. ■ Limita nordică a teritoriului, deși este aproape peste tot clară, ridică, totuși, unele probleme ale modului concret și variat în care se face trecerea și legătura culmilor montane cu dealurile subcarpatice de la sud. S-a pus întrebarea dacă limita dintre cele două mari unități este sau nu clară, prin existența depresiunii subcarpatice de contact sau este o întrerupere completă a lanțului depresiunilor de sub poala sudică a Carpaților Meridionali, cu repercusiuni
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
nu se face printr-un uluc depresionar unitar care să urmărească fidel contactul morfologic și structural dintre aria carpatică și cea a Depresiunii Getice. Aici apar mici depresiuni de contact la ieșirea văilor din munte, alternând cu sectoare în care dealurile subcarpatice se sudează direct de cea mai joasă treaptă montana, nivel de 800 - 1000 m. Această situație poate fi urmărită constant intre Bistrița Vâlcii și Valea Olăneștilor, constituind o trăsătură specifică contactului regiunii subcarpatice cu Munții Căpățânii. Limita morfologică corespunde
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
măsură de accidente tectonice locale. Culmile montane coboară treptat spre sud, sub forma unor spinări domoale sau mai repezi, ce se termină fie cu abrupturi deasupra depresiunii, acolo unde aceasta este bine dezvoltată, fie se continua prin inflexiuni ușoare în dealurile de la sud. Limita sudică, spre Piemontul Getic, este cea mai dificil de precizat, trecerea de la o unitate la cealaltă făcându-se treptat, fără diferențieri evidente. În general, de-a lungul fâșiei de trecere dintre cele două unități, formațiunile sedimentare au
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
În general, de-a lungul fâșiei de trecere dintre cele două unități, formațiunile sedimentare au dispunere monoclinală, fără a fi afectate de accidente tectonice importante care să determine schimbări morfologice și apariția unor denivelări. Între Topolog și Olt, contactul dintre dealurile subcarpatice cutate și formațiunile piemontane se înscrie în lungul Văii Sâmnicului și al afluentului său de pe stânga, Valea Gibei. Astfel depresiunea de contact între Topolog și Olt se concretizează prin valea largă a Sâmnicului, care separă culmile subcarpatice cu relief
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
cutate și formațiunile piemontane se înscrie în lungul Văii Sâmnicului și al afluentului său de pe stânga, Valea Gibei. Astfel depresiunea de contact între Topolog și Olt se concretizează prin valea largă a Sâmnicului, care separă culmile subcarpatice cu relief de dealuri mai înalte și aspect ondulat, de culmile piemontane domoale, chiar netede, ce se înclină treptat spre sud. Între Olt și Bistrița Vâlcii limita trece prin sudul depresiunii Râmnicu Vâlcea - Băbeni Bistrița, prin estul dealurilor Șirineasa, Culmea Ciorași, Pădurețu, Piscu Pârvei
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
separă culmile subcarpatice cu relief de dealuri mai înalte și aspect ondulat, de culmile piemontane domoale, chiar netede, ce se înclină treptat spre sud. Între Olt și Bistrița Vâlcii limita trece prin sudul depresiunii Râmnicu Vâlcea - Băbeni Bistrița, prin estul dealurilor Șirineasa, Culmea Ciorași, Pădurețu, Piscu Pârvei - Firijba și cuesta Dealului Mestecenilor intre Mănăilești și Popești. Limita de est, spre Muncelele Argeșului, dată de valea Topologului, nu este tranșantă, stilul reliefului dintre Olt și Topolog fiind în multe privințe asemănător celui
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
aspect ondulat, de culmile piemontane domoale, chiar netede, ce se înclină treptat spre sud. Între Olt și Bistrița Vâlcii limita trece prin sudul depresiunii Râmnicu Vâlcea - Băbeni Bistrița, prin estul dealurilor Șirineasa, Culmea Ciorași, Pădurețu, Piscu Pârvei - Firijba și cuesta Dealului Mestecenilor intre Mănăilești și Popești. Limita de est, spre Muncelele Argeșului, dată de valea Topologului, nu este tranșantă, stilul reliefului dintre Olt și Topolog fiind în multe privințe asemănător celui de la est de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
celui de la est de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii proprii Subcarpaților de la vest de Olt. ■ La vest de Valea Bistriței, de la care începe larga depresiune subcarpatică olteană Horezu - Tismana, relieful este mai ordonat. La est de Bistrița Vâlcii, dealurile și depresiunile subcarpatice se așază într-o rețea mai puțin ordonată, în care se regăsesc cele două șiruri de dealuri și depresiuni. Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie abordată în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Subcarpaților Getici, din care fac parte
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Valea Bistriței, de la care începe larga depresiune subcarpatică olteană Horezu - Tismana, relieful este mai ordonat. La est de Bistrița Vâlcii, dealurile și depresiunile subcarpatice se așază într-o rețea mai puțin ordonată, în care se regăsesc cele două șiruri de dealuri și depresiuni. Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie abordată în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Subcarpaților Getici, din care fac parte, care se desfășoară în lungul unei unități structurale numită Depresiunea Getică ce a a avut un caracter de avanfosă. Depresiunea
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
slab cimentate, argile, nisipuri, marne cu intercalații de cărbuni. Au o individualitate justificată și bine exprimată prin caracterele reliefului actual, rezultat al unei îndelungate evoluții comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului. Privit în ansamblu teritoriul creează imaginea unui relief de dealuri (a căror înălțime scade treptat de la 800- 1000 m, la contactul cu munții în nord, până la 300-400 m spre piemontul din sud), printre care se insinuează mici depresiuni și culoare largi de vale. Prezintă o structură monoclinală, fiind evidenta lângă
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
până la 300-400 m spre piemontul din sud), printre care se insinuează mici depresiuni și culoare largi de vale. Prezintă o structură monoclinală, fiind evidenta lângă munte, continuându-se apoi spre sud cu cea cutată. Având în general o structură monoclinală dealurile sunt alcătuite din gresii, marne, argile de vârstă neozoică (Măgura 871 m, Pleșu 766 m, Dealul Măgurii 807 m). În formarea reliefului eroziunea a avut un rol însemnat fiind activată de nivelul local coborât al Oltului. Din cauza coborârii nivelului de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de vale. Prezintă o structură monoclinală, fiind evidenta lângă munte, continuându-se apoi spre sud cu cea cutată. Având în general o structură monoclinală dealurile sunt alcătuite din gresii, marne, argile de vârstă neozoică (Măgura 871 m, Pleșu 766 m, Dealul Măgurii 807 m). În formarea reliefului eroziunea a avut un rol însemnat fiind activată de nivelul local coborât al Oltului. Din cauza coborârii nivelului de bază local întreaga morfologie a sectorului dintre Topolog și Bistrița a suferit modificări însemnate, sistemul de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
a masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni sarmastice, pliocene și
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni sarmastice, pliocene și cuaternare cu aceeași structură monoclinală, rocile fiind dispuse în benzi orientate de la vest la est. După ieșirea din defileul de la Cozia culoarul Oltului se lărgește treptat, terasele căpătând o desfășurare mare astfel acest culoar
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de lacurile de acumulare. Indiferent de dimensiunile și de stadiul de evoluție, depresiunile sunt acelea care prin rolul jucat definesc particularitățile geografice- fizice, economice- umane, al întregului ținut deluros subcarpatic. În funcție de trăsăturile lor morfologice locale s-a desfășurat modelarea tuturor dealurilor din jur și în cuprinsul lor s-au păstrat urmele schimbărilor petrecute în decursul evoluției reliefului acestei regiuni. Teritoriul se desfășoară în zona climatului temperat continental, iar prin poziția geografică într-un climat al dealurilor și podișurilor de la exteriorul Carpaților
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
s-a desfășurat modelarea tuturor dealurilor din jur și în cuprinsul lor s-au păstrat urmele schimbărilor petrecute în decursul evoluției reliefului acestei regiuni. Teritoriul se desfășoară în zona climatului temperat continental, iar prin poziția geografică într-un climat al dealurilor și podișurilor de la exteriorul Carpaților. Clima temperat continentala, moderată, fără schimbări bruște de temperatură și de umiditate, este influențată de poziția Subcarpaților la adăpostul Carpaților Meridionali, de largă deschidere spre sud, de desfășurarea reliefului pe o diferență de nivel de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
care face posibil insinuarea izotermei de 100C (caracteristică celei mai mari părți a Câmpiei Române) până la nord de Râmnicu Vâlcea. Expunerea către sud și adăpostul oferit de către munți conduce la încălziri mai ridicate decât în celelalte regiuni în depresiunile dintre dealuri. În general, se observă o creștere a maximelor absolute în raport cu scăderea altitudinii reliefului și cu particularitățile locale ale acestuia, astfel avem 380C la Călimănești, 370C la Govora și 39,90C la Râmnicu Vâlcea. La Râmnicu Vâlcea temperatura medie anuală este
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
printr-o repartiție neuniformă atât temporar cât și spațial fiind dependente de frecvența diferitelor mase de aer și de specificul local al circulației acestora (descendențe brusce însoțite de disiparea norilor sau ascendenței favorabile convecției). Cantitatea medie anuală a precipitațiilor în dealurile subcarpatice are valori cuprinse între 600-800 mm, astfel media multianuală înregistrată la stația Râmnicu Vâlcea a fost de 611,4 mm, la stația Olănești de 744,7 mm, iar la Călimănești 775 mm. Fenomene atmosferice extreme - la Govora pe 19
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
clima și activitatea biologică), solurile existente sunt variate. Se constată prezența predominantă a solurilor brune de pădure (cambisoluri), aflate în diferite grade de podzolire. Acestea au textură uniformă pe întregul profil, fapt ce determină o rezistență uniformă la eroziune. În dealurile mai înalte, de la contactul cu muntele, apar spodosoluri cu textură grosieră pe întregul profil și conținut ridicat de schelet, care îi conferă o rezistență redusă la eroziune. Apar și argiluvisoluri în părțile mai joase și pe terase, cu rezistență neuniformă
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
a fost mai puțin despădurit decât alte părți ale țării. Locurile despădurite sunt mai extinse în lungul văilor principale și în cuprinsul ariilor depresionare, fiind transformate în terenuri cultivabile, în pajiști, dar și în păstrarea ca izlazuri și pășuni. Cu excepția dealurilor mai joase dintre pârâul Govora și Olt și a celor din porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului și depresiunile dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La est de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]