KorAP: Find »[drukola/base=dormi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...909 910 911 ...966 >

24,150 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

rămase. Simțeam nevoia să-mi domolesc cu alcool tensiunea acumulată în ultimele trei zile. Aveam o poftă nebună de somn. Nu știam ce necazuri mă mai pășteau și în ziua următoare - mă pândeau cu siguranță. Aș fi vrut să pot dormi măcar atât cât i-ar fi luat lui Michael Jackson să facă un turneu prin lume. Ar fi grozav să pot întâmpina următoarele necazuri cu o nouă stare de spirit. M-a prins somnul puțin înainte de ora nouă. A venit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul mamei. N-avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fugit din pădure spre bibliotecă. Mi-am amintit de părul ei care-mi atingea obrajii. Fata de la bibliotecă te-a adus acasă. A ajutat-o Paznicul. Delirai din pricina febrei și transpirai îngrozitor. Puteai umple și-o găleată... Alaltăieri. — Alaltăieri... — Da. Dormi întruna de două zile încheiate. Am crezut că n-o să mai deschizi ochii niciodată. Te-ai dus în pădure, nu-i așa? Ți-am spus să nu te duci? — Îmi pare sincer rău. Bătrânul a luat oala de pe foc și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
încât îmi venea să vomit. Am reușit totuși să iau trei înghițituri. Am simțit cum prind puțină forță. În tot trupul. — Bravo! exclamă bătrânul punând lingura jos. E puțin cam amară, recunosc, dar o să scoată toate toxinele din tine. Mai dormi puțin și când o să te trezești, o să vezi că-ți e mult mai bine. Hai, liniștește-te! Stau aici cât dormi. Când m-am trezit, am constatat că se întunecase de tot. Ploaia bătea drept în geam din pricina vântului puternic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Bravo! exclamă bătrânul punând lingura jos. E puțin cam amară, recunosc, dar o să scoată toate toxinele din tine. Mai dormi puțin și când o să te trezești, o să vezi că-ți e mult mai bine. Hai, liniștește-te! Stau aici cât dormi. Când m-am trezit, am constatat că se întunecase de tot. Ploaia bătea drept în geam din pricina vântului puternic. Bătrânul stătea la căpătâiul meu. — Cum e? Ți-e mai bine? Mult mai bine decât înainte. Cât e ceasul? — Opt seara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
zăpadă multă, de parcă ar fi suflat-o vântul pe toată într-acolo. Un nor dansa deasupra ei. Coama dealului de nord și a celui de sud erau complet albe. Doar câte-un colț de stâncă mai altera puțin peisajul. Animalele dormeau sub turn, ca de obicei. Vârâte unele în altele, cu picioarele strânse sub ele. Doar coarnele albe erau îndreptate în sus. Pe spinările lor, zăpada apăsa greu, dar nu păreau să se sinchisească. Își vedeau de somn de parcă numai după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și s-au scuturat de zăpadă de parcă atunci ar fi observat-o. Au pornit încet spre Poartă. Abia după ce-au trecut de Poartă, mi-am dat seama ce intenționase Paznicul să-mi arate. Unele înghețaseră în poziția în care dormiseră, dar lăsau impresia că meditează. Nu mai respirau însă. Rămăseseră locului, pierdute în bezna necunoștinței, arătând ca niște excrescențe ale pământului. Doar coarnele lor albe erau îndreptate spre cer. Când au trecut prin dreptul lor, cele vii și-au plecat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam pe pământ, rezemat de perete. Adormisem fără să vreau. Și pământul, și peretele musteau de umezeală. M-am ridicat încet. Nu știu când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
tăi era atât de ciudat... — Tenișii mei? I-am povestit cum a ieșit bătrânul demon din acel ecou. — A fost o capcană, zise ea. Hipnoză. Dacă nu mi-aș fi dat seama că nu mai ești în spatele meu, ai fi dormit acolo pe vecie. — Pe vecie? — Da, bineînțeles, zise ea fără să-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
S-ar salva multe vieți în felul acesta. — Vorbești prostii, zise bătrânul fără să-și dezlipească privirile de pe tabla de șah. Chiar dacă li s-ar face un țarc, cum zici tu, animalele n-ar intra în el. Ar continua să doarmă pe pământ, pentru că acolo se simt ele bine. În mijlocul naturii. Chiar dacă știu că zăpada, vântul și frigul le aduc moartea. Colonelul și-a pus Nebunul în fața Regelui meu, amenințându-mă cu blocarea. De ambele părți erau Pioni pe linia de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
bezna era prea densă. Dacă nu mă apropiam mai mult, n-aveam de unde să știu care era situația. Ceasul arăta patru și douăsprezece minute dimineața. La suprafață nu se luminase încă de ziuă, ziarele nu apăruseră, trenurile nu circulau. Oamenii dormeau liniștiți fără să-și bată capul cu probleme ca ale mele. Am respirat adânc, m-am prins cu amândouă mâinile de funie și am început să urc. 24 La capătul lumii Țarcul Umbrei Cele trei zile consecutive de vreme splendidă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
peste bietul ulm! Lângă Zid fusese înălțată o cabană mică, făcută din resturi de lemn și acoperită cu țiglă veche. Fereastra nu avea geam, ci doar un oblon din lemn. N-am văzut nici coș de fum, nici calorifer. Acolo doarme Umbra, zise Paznicul. Nu-i chiar atât de rău pe cât pare. Are apă curentă și toaletă. Mai există o cameră la subsol. Acolo chiar că nu intră pic de curent. Recunosc că nu-i hotel, dar e oricum un adăpost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nevoie de-un steag! Fata s-a gândit un pic la cele afirmate de mine. Înotam mai departe. Tăcerea apăsătoare guverna suprafața lacului subteran. Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul apei? Sau înoată în vreo grotă specială? Nu cumva ne-au simțit și se apropie de noi? M-au trecut fiorii numai la gândul că un asemenea pește m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Skyline. Nu înțelegeam de ce persista atât de mult imaginea lor, dar n-aveam la ce mă gândi probabil. Ce-or fi făcând cei doi acum? Chiar nu-mi dădeam seama ce puteau face la ora opt și jumătate dimineața. Poate dormeau încă buștean, sau erau în tren spre serviciu. Legătura dintre lumea adevărată și imaginația mea nu mai funcționa ca lumea. I-aș fi putut încadra într-un scenariu televizat: femeia are o bursă de studii în Franța, se căsătorește cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mă concentrez ca să-mi pot aminti, dar degeaba. Oricum, de când am coborât în subteran n-am mai făcut pipi. Dar înainte? Înainte de a coborî am condus mașina, am mâncat un hamburger, am văzut cuplul din Skyline. Și mai înainte? Am dormit. Apoi a venit fata asta grăsuță să mă trezească. Oi fi apucat să fac pipi atunci? Nu cred. M-a pus să-mi fac bagajele și-am plecat imediat. N-am apucat nici să merg la toaletă. Dar înainte de asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Mi-a venit o idee. Ai nevoie de pat? — De pat? Ce vrei să spui? — Intenționezi să chemi vreo fată pentru o partidă de sex? — Nu m-am gândit la asta. Probabil că n-am să chem. Atunci pot să dorm în patul tău? Aș vrea să trag un pui de somn înainte să mă întorc după bunicul. Nu mă deranjează, dar s-ar putea să te viziteze Simbolatorii sau cei din Sistem. Mă bucur de multă popularitate în ultima vreme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
aș fi zis că ploua. Niște copii strigau pe cineva. Fata din baie cânta un cântec, dar nu-mi dădeam seama despre ce era vorba. Posibil să-l fi improvizat. Mi se făcuse tare somn, dar nu-mi permiteam să dorm. Dacă aș fi dormit, timpul s-ar fi irosit de pomană și nu voiam să pierd nici un minut. Dar nici nu știam ce să fac. M-am jucat puțin cu firul lampadarului. N-avea nici un sens să stau în casă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ploua. Niște copii strigau pe cineva. Fata din baie cânta un cântec, dar nu-mi dădeam seama despre ce era vorba. Posibil să-l fi improvizat. Mi se făcuse tare somn, dar nu-mi permiteam să dorm. Dacă aș fi dormit, timpul s-ar fi irosit de pomană și nu voiam să pierd nici un minut. Dar nici nu știam ce să fac. M-am jucat puțin cu firul lampadarului. N-avea nici un sens să stau în casă, mi-am zis. Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am așezat pe pat lângă fată, mi-am rezemat capul de tăblie și am închis ochii. În clipa aceea mi-au trecut prin fața lor diverse frânturi din evenimentele petrecute în ținutul Întunegrilor. Dacă stăteam și mă gândeam bine, nu mai dormisem de mult ca lumea. Când era să ațipesc, cineva mă trezea brutal. Îmi simțeam pleoapele grele și-mi venea să dorm, dar în aceeași clipă ceva mă trăgea parcă spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
trecut prin fața lor diverse frânturi din evenimentele petrecute în ținutul Întunegrilor. Dacă stăteam și mă gândeam bine, nu mai dormisem de mult ca lumea. Când era să ațipesc, cineva mă trezea brutal. Îmi simțeam pleoapele grele și-mi venea să dorm, dar în aceeași clipă ceva mă trăgea parcă spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de șaptesprezece ani. — Pot să-ți ating penisul? — Nu. Mi-ai cerut doar o dovadă. — Ai dreptate, zise ea. Mi-am tras pantalonii la loc. Pe sub fereastra mea a trecut un camion mare. — Când te duci după bunicul tău? — După ce dorm puțin și după ce mi se usucă rufele. Cred că nivelul apei va mai scădea până spre seară și mă întorc pe unde-am venit. — Hainele nu ți se usucă până dimineață din pricina umezelii de afară. — Da? Și atunci ce să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
tânără cu o sacoșă mare de hârtie. S-a îndreptat spre o mașină de spălat, a aruncat în ea un braț de scutece, a pus detergent, a închis capacul și a introdus moneda. Îmi venea să închid ochii și să dorm puțin, dar îmi era frică să nu-mi pierd rândul. În caz că se întâmpla așa ceva, însemna că mi-am irosit timpul degeaba. Chiar nu eram dispus să mi-o ia altcineva înainte. Dacă mi-aș fi luat cu mine ceva de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
acolo și am luat-o la pas spre uscătorie. Am fost fericit că nu mai era nimeni înăuntru. Rufele mă așteptau cuminți în aparat. Le-am băgat în sacoșă și-am pornit spre casă. Fata nu m-a auzit intrând. Dormea atât de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai trăiește. Mi-am apropiat urechea de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am pus lucrurile roz, uscate, lângă pernă și prăjiturile pe noptieră. Mă tenta grozav să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
care-și avea ordinea și liniștea ei. Când m-am mutat în apartamentul acesta, acum opt ani, eram căsătorit, dar chiar și atunci mi se mai întâmpla să stau singur la masă și să citesc până noaptea târziu. Soția mea dormea atât de liniștită, încât uneori aveam impresia că nici nu respira. O iubeam în felul meu. Așa imperfect cum eram. Dacă stau și mă gândesc bine, am locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]