24,491 matches
-
scădea valoarea lor și, implicit valoarea meritelor noastre... * „Esop spune că atunci va fi rău pentru toți, cînd toți vor practica totul.” (Aeschines) În mediile și comunitățile totalitare, aptitudinile și talentele nemaifiind Încurajate, oamenii sînt nevoiți să realizeze activități nepotrivite firii lor. * „Numai cine te iubește mult și cine te urăște mult, Îți vede păcatele.” (N. Iorga) Însă din motive diferite: unul pentru a te ajuta să te Îndrepți, altul pentru a-și crea un ascendent asupra ta. * „Cine scrie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care nu putem uza.” (W. Shakespeare) Desigur, marele scriitor se referea la acea conștiință a puterii care ar putea fi folosită fără discernămînt, sau pentru a Îndeplini o dorință a dominării. De aceea St. Heym a spus: „Puterea nestrunită schimbă firea omului”. Pentru că „puterea” poate corupe, H. de Balzac Îi avertiza pe cei aflați la putere: „Posesiunea puterii, fie ea cît de mare, nu dă știința de a ne folosi de ea”. * „Cu cît știm mai mult, cu atît Înțelegem mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sînt prejudecățile de mîine.” (M. Proust) Prin contradicțiile pe care le cuprind, paradoxurile facilitează descoperirea adevărului, care ne va călăuzi apoi pentru un timp În viață (pînă cînd va deveni un adevăr uzat). * „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se atrag și contrariile se contopesc, se transformă unul prin celălalt.” (St. Zweig) În acest aspect dialectic al naturii se află, În mod paradoxal, și latura cea mai frumoasă a destinului omenesc, care În permanență trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără să vrem, un tact al compromisurilor, care nu este departe de ceea ce se desemnează prin termenul de „Înțelepciune”: „Înțelepciunea nu e un produs al educației, ci al Încercării de-o viață de a o dobîndi” (A. Finstein). * „Așa este firea omului: privește efectele Înainte de a analiza cauzele.” (H. de Balzac) CÎți dintre copii nu sînt, de exemplu, victima acestei tendințe a părinților de a sancționa doar o evoluție școlară modestă, de moment, a copiilor lor, fără a se Întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru că din acel moment „munca” sa devine una pasionată. * Este cunoscut aforismul: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Trebuie spus Însă că nu numai imaginația, ci și tirania unui singur gînd sau Înflăcărarea unei dorințe poate duce, În cazul unor firi mai impresionabile, la instalarea convingerii că văd sau aud ceea ce În realitate nu au văzut sau auzit; sau duc la producerea chiar a unor schimbări/transformări spectaculoase În fiziologia și starea somatică a corpului (În genul, de exemplu, al cicatricelor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de acest lucru: „Poetul nu este atît un mînuitor, cît un mîntuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le duce În starea de grație” (Lucian Blaga). * Sentimentul de „gelozie” excelează printr-o creativitate negativă: „Stă În firea gelosului să i se pară Înalte și neasemuite toate faptele rivalilor săi” (M. de Cervantes); „CÎt de grabnic, de ușor/pentru cei geloși, minciuna/ține loc de adevăr” (Caldéron De La Barca). * „CÎți oameni n-ar fi iubit niciodată, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cultura lui, nicicînd.” (M. Eminescu) Munca omului cu sine Însuși, pentru transformarea continuă a naturii sale, este cea mai nobilă și nu poate fi evaluată: E Împărțită omenirea În cei ce vor și cei ce știu. În cei dintîi trăiește firea, Ceilalți o cumpănesc și-o scriu (E Împărțită omenirea...”). „De cele mai multe ori un om are trei caractere: unul, pe care-l crede el, altul, pe care i-l dă publicul, și un al treilea, pe care nici unul nici altul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
faptele, nu le vinde.” (B. Cracian) Cei care le „vînd”corup sensul faptelor lor. * „Prea puțini sînt prietenii persoanei noastre, cei mai mulți sînt prietenii Împrejurărilor noastre favorabile.” (B. Gracian) Prieten adevărat nu poate fi acela care nu e preocupat de profunzimea firii omenești, pentru a face distincții de calitate Între diferitele caractere omenești. * „Niciodată nu-și descoperă mai bine caracterul cineva decît vorbind cu altul.” (J.P. Richter) Pentru că sînt foarte puțini cei capabili de a-și Înfrînge invidia și de a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
folos: „Dacă știi să-l citești, fiecare om e o carte” (Th. Carlyle); „În orice om este o scînteie pe care cenușa nu o poate acoperi” (V. Hugo); „CÎtă frumusețe, cîtă generozitate și noblețe sufletească stau ascunse chiar și În firea celor mai umile făpturi omenești.” (V.G. Belinski); „A spune că omul este un amestec de slăbiciune și putere, de lumină și orbire, de micime și grandoare, nu Înseamnă a-i face proces, ci a-l defini” (D. Diderot). * „Nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În mod neașteptat” (Cf. Jurnalul Național, ediție de colecție: Maria Tănase, 2 iulie, 2007). Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic „Fiecăruia Îi place să găsească la altul propriul său caracter.” (Pliniu cel Bătrîn) Filonul egoist al firii noastre reiese și din următoarea observație a lui La Rochefoucauld: „Noi nu găsim oameni cu bun-simț decît pe aceia care sînt de părerea noastră”. * „A citi Înseamnă a gîndi cu un cap străin În locul celui propriu.” (A. Schopenhauer) Totuși, unii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un nivel ridicat al acestora pretinde o responsabilizare a trăirilor sufletești, fapt care echivalează cu o apropiere a lor de valorile de „adevăr”, de „bine” și de „frumos”. Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine „Totdeauna cel care a fost salvat e nerecunoscător din fire.” (Menander) Credem totuși că generalizarea este forțată, deși se poate observa că este destul de cuprinzătoare categoria celor care, din orgoliu, nu recunosc binele care li s-a făcut, simțindu-se parcă rușinați că acest bine i-a făcut să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plac. „Libertatea” este o problemă de „adevăr” și „dreptate”, adică de responsabilitate morală față de sine și față de alții. În acest sens, Amiel spunea că ești liber cu adevărat doar În măsura În care „nu te lași Înșelat de sine, de prejudecățile, instinctele și firea ta”. La rîndul său, Montaigne preciza faptul că adevărata libertate Înseamnă să ai o mare putere asupra propriei ființe, deoarece Înainte de a fi un privilegiu, libertatea este pentru om, „o probă de stăpînire de sine, de cunoaștere a lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
exprimare de sine, dacă ne abandonăm părerilor altora despre noi Înșine. * „Noi ne Îmbogățim prin deosebirile noastre.” (Paul Valéry) În mod instinctual, psihicul nostru Înțelege lucrul acesta, de vreme ce simțim nevoia apropierii - prin prietenie sau căsătorie - de un altul opus ca fire. Antoine de S.-Exupéry a exprimat În termeni plastici acest adevăr psihologic: „Dacă mă deosebesc de tine, nu te lezez, te adaug”. * „Toți avem o dublă existență, o existență În noi și o existență În conștiința despre noi a celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a abilităților literare ale regelui. Basilikon Doron nu a fost scrisă pentru supușii regelui, ci numai pentru prințul Henric„în cazul în care nu ar fi trăit suficient de mult încât să ajungă să îl instruiască. Regele Iacob era o fire bolnăvicioasă și supraviețuise mai multor tentative de asasinat. Regele i-a cerut tipografului său, Robert Waldgrave, să păstreze secretul asupra acestei cărți și a comandat o ediție de numai șapte exemplare. Cu toate acestea, cartea și toate informațiile conținute de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a fost oprit de către Carol, care l-a lovit ușor cu bastonul pe umăr. Cooke a continuat să citească, și a fost din nou lovit pe umăr cu același baston. Acest comportament l-a ofensat pe rege, care, având o fire colerică, l-a lovit pe Cooke peste umăr atât de puternic, încât măciulia de argint a bastonului s-a rupt și a căzut pe podea. Carol i-a ordonat procurorului să o ridice, însă acesta l-a ignorat. După o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
decizii au fost opriți, din ordinul direct al Lordului Cromwell, să participe la proces. Faptul că regele Carol întâiul nu a fost cel mai iubit dintre regii Angliei nu poate fi negat de nimeni. A făcut grave greșeli politice, iar firea sa agresivă și egocentrismul său i-a făcut pe mulți să îl privească ca pe un tiran. Dar, prin moartea sa, total împotriva principiilor creștine ale acelor timpuri, a devenit imaginea regelui-martir. Cel care avea să devină o importantă figură
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
necesar, dintr-un motiv sau altul, să fie adus la cunoștința unei/unor alte persoane - fie pentru a servi unei acțiuni comune, fie, pur și simplu, pentru a stabili/confirma relații de comuniune socială” <ref id=”60”> Idem referință </ref>. Fire-ai a naibii, dacă nu te omor! (Moromeții, vol. I, p. 9) Semnificația acestei propoziții nu poate fi Înțeleasă decât dacă ea este plasată În lanțul de evenimente reale, În contextul situației, care a generat-o. În mod evident, ea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cu slavă și cu cinste și punândul peste lucrul mâinilor sale”. Prin neascultare, omul a pierdut această slavă și cinste, pe care o avea înainte de păcat. A trebuit să vină Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, care a luat firea omenească, fără păcat, făcându-se Om, ca să mântuiască întreaga umanitate. Pentru om și lume, Mântuitorul spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sfântă cerută de Creator, pentru fericirea și mulțumirea noastră. în timpul rugăciunii, candela credinței se aprinde și, în lumina adevărului, omul este capabil a înțelege sensul cuvintelor credință, iubire, milă, bunătate, jertfă, pace, armonie, adevăr etc. Rugăciunea este cerută și de firea noastră creștină, fiind de mare folos pentru noi, deoarece Dumnezeu este desăvârșirea însăși. Creștinul nădăjduind spre desăvârșire are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pe care îl poate dobândi prin rugăciune și fapte bune. Căci „toată darea cea bună și tot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
s-a făcut casa lui Dumnezeu”. Fiul risipitor, prin viața pe care și-a ales-o, închide în povestea lui drama tuturor acelora care părăsesc casa părintească și trăiesc în plăceri, dezmierdări și patimi. în momentul când își vine „în fire” și vede cine este și unde a ajuns, se hotărăște și zice: „Mă voi scula, mă voi întoarce la tatăl meu și-i voi spune: tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu sunt vrednic să mă numesc fiul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin aceasta să ajungă la adevărata fericire, realizându-se pe sine. Proorocul David folosește în multe locuri numele acestea: „Mărturisească-se numele Tău Celui mare, ca înfricoșător și sfânt...”. Și zice că este minunat pentru lucrurile cele mai presus de fire, pe care le face și este înfricoșător pentru negrăita putere pe care o are. David, vrând să arate nemărginirea firii lui Dumnezeu, zice: „S-a înălțat mare cuviința Ta mai presus de ceruri, Doamne, neânțelegând-o pământul”. Pentru aceasta zice și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-se numele Tău Celui mare, ca înfricoșător și sfânt...”. Și zice că este minunat pentru lucrurile cele mai presus de fire, pe care le face și este înfricoșător pentru negrăita putere pe care o are. David, vrând să arate nemărginirea firii lui Dumnezeu, zice: „S-a înălțat mare cuviința Ta mai presus de ceruri, Doamne, neânțelegând-o pământul”. Pentru aceasta zice și Proorocul Avacum: „A acoperit cerurile cu slava Lui, și de lauda Lui plin este pământul.”. Psalmul 13 spune: „Zis-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în continuare părțile și lucrările ei: „cel ce grăiește adevăr în inima sa”. Omul cel drept, zice, care va locui în cer, acela va cugeta și va dogmatiza lucruri adevărate. Toți oamenii suntem aproape unul de altul, fie (doar) după firea omenirii, fie după același cuvânt al credinței, fie după legătura de neam sau de rudenie; iar rău se numește vătămarea sau paguba. însă, după rânduială, David a vorbit întâi despre inimă, al doilea despre limbă, al treilea despre faptă și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Este temelia fericirii noastre pe pământ și lucrarea care ne duce spre mântuire. Iubirea este natura lui Dumnezeu și motivul a tot ceea ce a făcut și face pentru noi și pentru întreg universul. Din iubire, Fiul lui Dumnezeu a luat fire omenească și, după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur, a ridicat-o la Stăpânul tuturor și prin acel prinos a făcut să fie binecuvântat întreg neamul nostru. Din iubire, Dumnezeu poartă de grijă tuturor și fiecăruia în parte. Creația lumii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acesta era Fiul lui Dumnezeu”. Iar noi cei botezați în numele Lui, să venim degrabă la picioarele crucii Sale, și închinându-ne lui Hristos, Cel ce-a pătimit pentru păcatele noastre, să-L rugăm ca, împreună cu puterea de a ne răstigni firea noastră cea păcătoasă, să ne dea puterea și ajutorul de a înțelege cine suntem și care sunt faptele noastre în fața veșniciei. în fața crucii lui Hristos, indiferent cine suntem, sufletul cere să aibă parte de câteva clipe de seninătate, de pace
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]