24,388 matches
-
Karlovac. Platoul este delimitat de două masive muntoase ale Alpilor Dinarici: la vest și cu la est. Lacurile sunt situate la extremitatea nordică a regiunii geografice Lika, în subregiunea Kordun, și sunt formate de două râuri și de mai multe izvoare subterane; ele dau naștere la rândul lor râului , un râu carstic lung de . Regiunea parcului este deservită de câteva mari axe rutiere ale Croației, ca cele ce traversează țara de la est la vest (din golful Kvarner și Gorski Kotar până în
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
actor al formării travertinului, unele microorganisme fiind considerate un posibil actor în crearea acestei roci sedimentare încă din anii 1920, de către omul de știință Ivo Pevalek, care a fost primul care a încercat să protejeze parcul de activitățile umane. Două izvoare principale alimentează partea cea mai din amonte și cea mai sudică a sistemului hidrologic: Râul Negru (în ), care izvorăște la 670 metri altitudine și măsoară doi kilometri lungime, și care își trage numele de la mușchiul de culoare închisă care îi
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
și măsoară doi kilometri lungime, și care își trage numele de la mușchiul de culoare închisă care îi acoperă albia; Râul Alb (în ), care izvorăște în zona vârfului Čudin Klanac, denumit astfel datorită nisipului alb, de origine carstică, care iese din izvor. Aceste două râuri formează Matica care se varsă, împreună cu alte cursuri de apă permanente, deși mai puțin importante, în lacul Prošćansko. Acesta este primul lac dintr-un șir de lacuri legate între ele șic are se succed în cascadă, diferența
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
nord, traversând extremitatea vestică a județului Iași și intersectându-se în localitatea Moțca cu DN28A, un alt drum ce duce spre Iași prin Pașcani și în localitatea Cristești cu DN15B, drum ce vine de la Târgu Neamț și de la coada lacului Izvorul Muntelui. Mai departe, drumul urmează cursul Siretului spre Suceava și spre granița cu Ucraina.
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
veche un proces îndelungat“ - scrie filosoful german. Pe scurt, pentru Schnädelbach, „a ști înseamnă a avea o crezare adevărată și întemeiată“. „Întemeierea are însă nevoie de un oponent, de critică. Sensul avut în vedere aici este cel care-și are izvorul în cuvântul vechi grecesc "krineîn": delimitarea, evaluarea și judecarea pretențiilor de adevăr și de valoare, care se îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
echilibru și, în același timp, radicalitate în asumarea tradiției Sfinților Părinți. Ioan I. Ică Jr. s-a distins printr-o prolifică activitate editorială. A publicat numeroase studii, traduceri, comentarii, prefețe la autori patristici și contemporani. Este editorul monumentalei colecții de izvoare patristice intitulată "Canonul Ortodoxiei" (vol. I, 2008).
Ioan Ică Jr. () [Corola-website/Science/309935_a_311264]
-
de lemn și pereți izolați cu pământ bătut și chirpici. Structura este susținută de stâlpi de lemn înfipți în pământ cu pereți din împletitură de nuiele între ei, un relict din epocile cele mai vechi ale acestor locuri. Biserica din Izvoarele, împreună cu cele similare din satele vecine Satu Nou (1863) și Strunga, formează un grup restrâns, cu totul aparte în arhitectura sacrală de lemn din România și din Europa. Biserica a fost ridicată anterior anului 1877 și a fost restaurată în
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
o documentare detaliată a bisericii și a scos în evidență trăsăturile tehnice arhaice în care a fost construită. În mod sigur se pierd monumente istorice și de cultură fără măcar să știm că s-au pierdut. Biserica "Sf.Dumitru" din satul Izvoarele jud. Constanța îndeplinea toate condițiile pentru aceasta: prea mică, prea departe de un circuit, prea departe de autorități, situată într-o comunitate prea puțin numeroasă și prea săracă, aparținând unei parohii din alt sat, cu un preot prea în vârstă
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
toporul și cu dalta, biserica putea fi construită oricând în epoca creștina. Tipul de construcție semiângropată, cu pereți din împletitură, poate fi întâlnită din perioada neolitică, și, după cum se vede, până în prezent. Important este că Biserica "Sfantul Dumitru" din satul Izvoarele județul Constanța apare ca exponenta unui tip de biserici - puține ramase în toată țara - care poate da un răspuns la întrebarea: "Ce fel de lăcașuri de cult au existat în secolele întunecate ale Evului Mediu în care locuitorii acestor meleaguri
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
mănăstirii, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Suceava ("Sf. Ioan cel Nou") și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". În anul 1391, în timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391), izvoarele vremii consemnează existența Bisericii "Sf. Nicolae" în Poiana Siretului. Acest lăcaș de cult era construit din lemn de stejar, fiind una dintre cele mai vechi biserici atestate pe teritoriul Moldovei. Locul unde a fost construit acest lăcaș de cult nu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
atestă existența cetății Zedecheu, neidentificată în teren. Rezervația constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
ruinele vechilor zidiri care se mai găsesc ici și colo; printre altele, zidurile părăginite ale unei cetăți foarte vechi de pe malul Nistrului, numită azi Tatar-Punar, adică fântână tătarilor. Aceasta se află pe o stâncă înaltă, de la poalele căreia țâșnește un izvor cu apă foarte limpede. Nu s-a putut însă găsi nimica săpat în piatră sau vreun semn din care să putem afla de cine a fost înălțata."" . În ceea ce privește originea acestor ruine, există mai multe ipoteze. Geograful german Johann Tunmann (1746-1778
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
anul 1997 ca „rege internațional al țiganilor”. Iulian Rădulescu (n. 1938) este un conducător al romilor, care s-a autoproclamat în anul 1993 ca "Împărat al rromilor de pretutindeni". În comunitățile locale, romii sunt conduși de câte un bulibașă. Unele izvoare istorice și legende arată prezența triburilor nomade, indiene, ale mezilor începând cu cucerirea Mediei de perși. În anul 550 î.Hr., unul dintre descendenții regelui Achaemenes, Cyrus, învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages, și fondează Imperiul Medo-Persan. În 547 î.Hr.
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
contractului, în conformitate cu prevederile statuate la art. XII din contractul de concesiune. În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Locul, cunoscut în prezent și ca "Groapa Văcărești", este alimentat de izvoare subterane, care au permis creșterea unei vegetații diverse și a unor viețuitoare, ca păsări (peste 95 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, muscarul negru, animale acvatice ca șerpi de apă, tritoni, dar și vulpi
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
rămas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. Izvor cu apă tămăduitoare este considerat izvorul ce se află la capătul punții care trece peste Valea Morilor, la ieșirea din peșteră. La atâta mister și legendă, locul mai are și un fenomen bizar. Pentru cele câteva case din micuța depresiune
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. Izvor cu apă tămăduitoare este considerat izvorul ce se află la capătul punții care trece peste Valea Morilor, la ieșirea din peșteră. La atâta mister și legendă, locul mai are și un fenomen bizar. Pentru cele câteva case din micuța depresiune de la gură peșterii, soarele răsare de
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
(Cherlen, mongol:" Хэрулэн гол, Cherlen gol") sau Herlen He () este cel mai lung fluviu din Mongolia și din Asia de Est. Râul își are izvorul la ca. 180 km nord de Ulan Bator pe versantul sudic al munților Chentii, munți situați între lacul Baikal și Oceanul Arctic. Kerulen curge spre sud străbate orașul Choibalsan, Platoul Mongol și stepele mongole pe o distanță de 1090 km, traversează
Râul Kerulen () [Corola-website/Science/310360_a_311689]
-
și Oceanul Arctic. Kerulen curge spre sud străbate orașul Choibalsan, Platoul Mongol și stepele mongole pe o distanță de 1090 km, traversează granița chineză unde se varsă pe teritoriul autonom mongol în lacul Hulun Nur. La ca. 45 de km de izvorul său izvorește râul Onon. Numai în anii deosebit de ploioși, lacul Hulun Nur se revarsă în regiunea de nord făcând legătura cu râul Argun (lungime 944 km) aflat la o distanță de 30 de km. Astfel se relizează o legătură între
Râul Kerulen () [Corola-website/Science/310360_a_311689]
-
Lipnița este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni, Izvoarele și Lipnița (reședința). Comuna Lipnița, situată în sud-vestul județului la o distanță de 104 km de municipiul Constanța și la 40 km de Călărași. Are următoarele vecinătăți: la nord-est comuna Oltina și orașul Băneasa, la sud-est Bulgaria, la sud-vest comuna
Comuna Lipnița, Constanța () [Corola-website/Science/310375_a_311704]
-
într-o zonă deluroasă, cu relief de podiș caracteristic platformei Dobrogei dunărene. Rețeaua hidrografică a comunei este reprezentată de fluviul Dunărea și lacul Iarmac. În componența comunei sunt șapte sate: Lipnița - satul de reședință, Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Goruni și Izvoarele. Față de reședinta comunei, celelalte localități componente se găsesc la o distanță cuprinsă între 5 km (satul Goruni) și 16 km (satul Cuiugiuc). Drumul național Ostrov - Constanța DN3 asigură legătura cu municipiul Constanța. Cea mai apropiată stație feroviară este la Cobadin
Comuna Lipnița, Constanța () [Corola-website/Science/310375_a_311704]
-
a fierului. În anul 1910 s-au găsit fragmente de vase pictate și incizate, o daltă trapezoidală și una în formă de calapod specifice "culturii Ariușd-Cucuteni" și "Coțofeni". În același an, pe malul stâng al pârâului Ilieni, în locul numit "Dealul Izvorului" s-au descoperit urmele unor construcții cu ziduri de piatră și fragmente de țiglă și ceramică romană. La săpăturile din 1963 de la punctul numit "Kerekesvas" (Roata de Fier) s-au găsit fragmente ceramice de factură dacică din secolul I î.e.n.
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
este situată la o distanță de 17 km față de reședința de județ Sf. Gheorghe. Istoricul comunei și resurse naturale: datorită apelor tămăduitoare, așezarea era cunoscută chiar de romani sub numele "Castrum agua vivarum". Încă din secolul al XVII-lea, în jurul izvoarelor de apă minerală au început să se edifice adăposturi de lemn și scânduri (vara veneau bolnavii din împrejurimi). Cu trecerea timpului renumele apelor minerale din Vâlcele a devenit din ce în ce mai cunoscut. Un aport deosebit la acest lucru l-a avut contele
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
a devenit acea crăiasa cu părul moale și cu ochii vineți, din poemul "Freamăt de codru:" «Tresărind scânteie lacul / și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / și ascult de la răcoare / Pitpalacul. Din izvoare și din gârle / Apă sună somnoroasa; / Unde soarele pătrunde / Printre ramuri a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se asvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - / Cine stie să le-asculte? / Ale păsărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri / și vorbesc cu-atât
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
o zână să rasară / Tuturora. Teiul vechi un ram întins-a, / Ea să poată să-l îndoaie, / Ramul tânăr vânt să-și deie / și de brațe-n sus s-o ieie; / Iară florile să ploaie / Peste dansa. // Se întreabă trist izvorul: / - Unde mi-i crăiasa oare? / Părul moale despletindu-și, / Față-n apă mea privindu-și, / Să m-atingă visătoare / Cu piciorul? // Am răspuns: - Pădure dragă, / Ea nu vine, nu mai vine! / Singuri, voi, stejari rămâneți / De visați la ochii vineți
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
floreștean-oltean, observăm că în planul creației eminesciene îi corespunde o etapă superioară, marcată de redescoperirea tematicii "Erosului / Naturii" cu fața în oglindă vârstelor pure, copilăria și adolescență, de compartimentul transpunerilor ca modalitate de «perspectivare epopeica», de cercetătorul neobosit, permanent, la izvoarele mitosofiei, ale folclorului, ale limbii, înfățișându-se și că traducător cu înalte virtuți, în cultivarea graiului viu, dinamizator de tablouri istorice, intru subtilă ornamentica a textului. COtr = I. Cretu, "O traducere a lui Eminescu nevalorificata încă", în "Limba română" - revista
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]