27,087 matches
-
dea oamenii peste fâșiile adezive îmbibate cu colorant? La fel de neplăcute ca panglicile de muște din copilărie. Încerc din nou să-l prind la telefon pe conferențiarul Magnusson. Mort. După asta ies pe podeț și aprind o revistă. Expresia "a sfâșia liniștea" e destul de grăitoare. Oare ceața poate atenua sunetul? Nu s-ar auzi altfel atât cornul de ceață de la Hoburgen cât și cel de la Faludden? Mă așez și aștept. Peste patru ore: Niciun suflet. Ar trebui poate să ard și cealaltă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
nu a îndrăznit să atace, datorită tăriei cetății apărată de șanțuri și puternice meterezuri de lemn cu pietre, a ieșit și s-a cantonat în casele scăpate de la foc, rămase goale, ale celor uciși. Timp de câteva zile, a fost liniște totală. Dar, într-o noapte, în revărsatul zorilor, tătarii au intrat în oraș și surprinzând în case pe oștenii buimăciți de somn, i-au măcelărit, foarte puțini scăpând din ei în cetate. Au adus, apoi, șapte mașini de război în fața
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și celelalte căpetenii turcești nu au rămas mulțumite. Izz-ed-din Keikavus nu putea uita că fusese sultan și urmărea să fie reinstalat cu ajutor bizantin, așa cum el făcuse mai înainte cu amicul său împăratul bizantin. Apoi, turcii din Dobrogea nu aveau liniștea necesară, din cauză că țarul bulgar Constantin Tihul (Zidul) urmărea să-i nimicească. Nemulțumirea lui Izz-ed-din Keikavus atinse apogeul când în 1264 mai află că Mihail al VIII-lea, își trimise pe o fiică naturală, Maria, ca soție lui Hulagu-han. Pierzând speranța
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Azerbaidjanului. Moartea lui Berke-han, întâmplată într-una din campaniile sale din Caucaz în anul 1266, și venirea la putere a lui Mangu-Timur (1266-1280) nu aveau să influențeze în bine cu nimic încordarea cu Imperiul Bizantin. Aceasta a dat răgaz și liniște Ungariei și Transilvaniei să se refacă. Lipsa locuitorilor, în mare parte nimiciți sau duși în robie, era serios resimțită în ambele țări. Bela al IV-lea chema și în anul 1268, din toate părțile lumii atât plugari, cât și ostași
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
restabilit printr-o femeie, fără să piardă un ostaș. În adevăr, diplomația împăratului bizantin a atins prin acest succes material apogeul. Încheierea înțelegerii dintre Mangu-Timur și Nogai, cu Mihail al VIII-lea a avut repercusiuni și asupra Țărilor Române. Odată liniștea asigurată în sud-estul european, hanul Hoardei de Aur a procedat la un recensământ general, care a durat între 1271 și 1277. Voievozii locali sub supravegherea guvernatorilor militari mongoli baskaki și doroghi (administratori financiari) au organizat în același timp echipe de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Pavel, de a consuma carne în zilele oprite de canoane. Dar e greu de susținut că aceasta ar fi avut loc în acest an, în care călătorul arab Ibn-Batutah, în compania fiicei lui Andronic al IV-lea, Beialun, poposea în liniște în palatul împăratului bizantin din Vicina și putea trece fără primejdie prin Moldova de sud, spre curtea marelui han Uzbek. Izvoarele istorice maghiare nu ar fi neglijat să înregistreze un asemenea eveniment. Am putea bănui cel mult o trecere timidă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
venețienii primesc de la Uzbek hanul (1312-1340) loc pentru un nou oraș la Tana, unde construiesc o cetate chiar în gura Donului, pe lângă cele mai vechi, existente la Vicina, Chilia insulară și Cetatea Albă de la gurile Dunării. Comerțul se desfășura în liniște în Crimeea și în anul 1342, Gianibek confirmă privilegiul venețienilor din Tana, din Chilia și Vicina. Mersul normal al lucrurilor a fost întrerupt deodată de o ceartă iscată în Tana, între venețianul Andreolo Civrano și tătarul Kodja Omar, care, degenerând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ei au avut și sprijinul lituanilor, cu care au colaborat la bătălia de Sinâe Vodă. Olgerd devenise acum cel mai puternic șef de stat din Răsăritul Europei și era interesat îndeaproape de punerea la punct a regelui ungar. Numai după liniștea obținută în Moldova a putut să se îndrepte cu ochii spre Răsărit și să ocupe Ucraina până la Nipru, în același an, 1365. Astfel, ulus-ul lui Giuci pierdea numai în patru ani Bielorusia, Ucraina de Vest, Podolia și Moldova, intrate toate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bătrân, în septembrie-decembrie 1389, ca domn al Țării Românești, Dobrogea, unde Ivanco, fiul lui Dobrotici, sub amenințarea turcilor, încheiase luptele cu genovezii printr-un tratat semnat în 27 mai 1387, rămânând pe seama acestuia din urmă. Ca o consecință a asigurării liniștei dinspre lituani și tătari, Mircea cel Bătrân, după încorporarea Severinului, Amlașului și Făgărașului, în 1388, ocupă regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră. Atunci, mulți genovezi s-au refugiat din țara lui Dobrotici în regiunea de sud a Moldovei, de teama turcilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
când vor cumpăra marfă tătărască în Suceava, fie mătase sau piper, sau camha, sau tebenci, sau tămâie, sau vin grecesc, sau scorțișoară, ei să plătească de grivnă 3 groși”. În celelalte orașe, vor plăti numai câte 2 groși de grivnă. Liniștea era asigurată, prin iarlâcuri, și celor care vor merge dincolo de Nistru, în ținutul tătărăsc. Acolo, însă, ei nu puteau duce iepe sau cai, piei crude de miel, de oaie, de vite cornute, blăni de veveriță și vulpi. Ca și în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
turcești, mai ales după încetarea ostilităților, din ianuarie 1479, dintre turci și venețieni. Atitudinea ostilă a hanului Crimeii față de Coroana polonă, la care se adăposteau frații săi, Nur-Daulet și Aider, a fost un indiciu că Moldova nu va mai avea liniște, dacă nu se va orienta în politica externă alături de acest puternic vasal al lui Mahomed al II-lea. Așa se explică încheierea tratatului de pace din 1479, cu turcii. După propunerea, ușor acceptată de cneazul Moscovei, de a chema la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe plan intern, realitatea rămâne sumbră? Este ca și cum o familie de scandalagii - care se scuipă de dimineața până seara reciproc, se calcă în picioare și aruncă unii după alții cu ce le vine la îndemână - ar pretinde că poate asigura liniștea întregului bloc cu zece etaje în care locuiește. Dacă nu va fi capabilă să atenueze radical diferența între situația internă și bine lustruita imagine pentru export, România se va afla în același impas din care nici o vizită de succes “în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
se reia refrenul acelor milioane de dolari care foșnesc agitate prin Nevada. Mai mult, „miza” este ridicată. Și chiar de dna Roberts. Cineva și-ar putea spune: așadar, neică, dacă zecile alea de milioane de dolari care nu-și găsesc liniștea și prietenia la cataramă cu președintele Bush nu pot aduce un post de ambasador la București, în schimb, cu o fracțiune din aceste „asset-uri” îți poți adjudeca președinția României. Un astfel de mesaj, fie el și involuntar, nu ar fi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
G. Cucu. Rămân suficiente zilele anului când, din acest colț de pagină ca și din altele, cei care ne citesc sunt bombardați cu neliniști și vești proaste pentru a ne datora unii altora, ca și nouă înșine, un moment de liniște. E mare nevoie - nevoie ca de aer! - și de vești bune. Vestea pe care o aduce acest colind ne ajută, în fiecare an, să simțim dramul de dumnezeire care a fost pus în sufletul nostru, miracol pe care ne pripim
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
repezit la beregata făptașului știu bine că el are ceva păcate, dar numai rasist nu este. Ba, ani la rând, alături de foști colegi de partid, a fost el însuși acuzat că este un... alogen. Vânătorilor de oameni nu le priește liniștea. Ei trăiesc din demascarea băieților răi. Unde nu există păcate, le inventează. Altfel, ar intra în șomaj. Unde există păcate, le ridică la proporții gigantice, transformând țânțarul în armăsar. Altfel, s-ar trezi fără sinecurile care le asigură o existență
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Drăgescu, într-un jurnal de front până acum inedit, pe care aviatoarea mi l-a încredințat personal: " 22 Iunie <1941> ora 5 dim. Escadrila Sanitară primește ordin urgent de plecare cu destinația Moldova. Avem timp frumos, senin, cald și o liniște neobișnuită în aer. Era cu adevărat calmul prevestitor de furtună. La câteva sute de kilometri înaintea noastră, un război crâncen începuse. Și noi nu ne dădeam seama încă de nimic. După o oră și ceva de zbor ajungem la punctul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
lui Francisc: „Crainicul Marelui Rege” a învins moartea, suferința, mizeria; el a cântat cu exaltare Cântecul Luminii. „Cântecul Creaturilor” sugerează acea luminozitate sfântă, ca în primele clipe ale Creației, în care fiecare fărâmă de viață are rostul ei, în ascultare, liniște și pace; în această armonie cerească nu există răutate și păcat. Orice creatură reflectă, de sus, splendoarea Marelui Autor: „Fericiți cei ce vor fi găsiți împlinind preasfânta Sa voință, Preamăriți-L și binecuvântați-L pe Domnul, aduceți-I mulțumiri. Și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și mistuite de flăcări, inclusiv biserica catolică și mănăstirea franciscană; și toate bisericile și mănăstirile franciscane din Câmpulung, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Orșova Nouă au avut aceeași soartă cruntă. Pacea de la Iași (1792) a adus o înseninare și o perioadă de liniște și numărul credincioșilor catolici a înregistrat o creștere în Târgoviște. Episcopul Molajoni l-a numit în 1839 pe părintele franciscan Paul Aikler, paroh rezident la Târgoviște. După 1867 misionarii franciscani s-au retras, dar la Târgoviște au activat mai mulți
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
anume pentru a prezida Adunarea Generală și alegerile. În timpul liturghiei P. Delegat a rostit o cuvântare simțită despre evlavia franciscanilor către Prea Sf. Fecioară. După liturghie s-a ținut adunarea generală și s-au făcut alegerile în cea mai desăvârșită liniște și bună înțelegere. În numărul viitor se va publica procesul verbal al acestei adunări și ceva despre activitatea acestei Congregațiuni. 11. Duminică 12 Octombrie din acest an, P. Iosif Tălmăcel Delegat Provincial, a făcut vizita Canonică la Fraternitatea terțiarilor din
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
convins de realizările Regimului Comunist. Trăiască lupta pentru Pace”. Pe 12 august 1964 a ajuns la Roman! „Acasă”, acel strigăt fără cuvinte, „acasă” la cei dragi, la mama, la frate și soră! În sfârșit, o clipă de popas și de liniște, pentru omul chinuit și înjosit, pe nedrept, timp de 13 ani. Avea 39 de ani, când a fost arestat, era „în floarea vârstei”, iar atunci când a fost eliberat avea 52 de ani! Era, într-un fel, alt om, și se
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
virtutea copilei lor, părinții conservă de asemenea continuitatea descendenței și integritatea patrimoniului lor. Câțiva ani mai târziu, într-o societate misogină, acest model le va permite și bărbaților să-ți țină mai bine sub control consoartele. Virginitatea soției le aduce liniște, le gâdilă ogoliul: nu vor fi niciodată comparați cu un altul, și vor putea să-și modeleze soțiile după chipul lor. "Bărbatul este un Dumnezeu care se vrea stăpân absolut al creaturii sale", spune un personaj dintr-un roman din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuiva, urmașilor, o moștenire, fără a-i întrevedea valorificarea. Natura întâmplărilor, diversitatea momentelor care s-au înșirat în inelele timpului care s-a scurs, din care cenușa și poate o scânteie întârziată pot să mai grăiască ceva, nu-mi dau liniștea pe care anii mi-ar sol icita-o. Cum mi se prezintă ele, întâmplările, astăzi la atâta vreme distanță de când le-am trăit, pot fi pali de, lipsite de ceea ce a fost esența trăirilor de atunci, dar le expun pentru ca fiind
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
norilor se ridicau de pe piscurile munților din apropiere. Zările se scăldau între negru și alb, fără deslușire. Prin perdeaua densă a fulgilor de zăpadă care continuau să se așeze, la o grosime de mai bine o jumătate de metru, în liniștea aparentă a zilei, eu îmi vedeam de - ale mele. Se auzea doar zgomotul apei Trotușului și scrâșnetul roților zecilor de vagoane care se depărtau mânate pe calea ferată - dus și întors. Îmi amintesc și acum durerea puternică pe care am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și mă apropii de cel de al nouălea, și tot numai cu ea am rămas. Atunci nutream o speranță în Dan, fiul, acum nu mi-a mai rămas decât Andreea, nepoata și... singurătatea. vorbeam, îmi găsesc alinare și o aparentă liniște vizitând tot mai des mormântul soției. Dar oare șirul supărărilor mele s-a sfârșit ? O văd în casă O port în amintiri. În visele mele de noapte, că cele de zi au dispărut de mult, ca și odihna, somnul liniștitor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în toate. Ca să revin într-o notă cât mai aproape de normalul căutat, merg la cimitir, sădesc și răsăde sc flori la mormântul lui Dan care este așezat în același cavou, deasupra mamei sale. Veghindu-i pe amândoi, parcă îmi găsesc liniștea, dar o întrebare rămâne: când rămâ i singur, ce rost mai are viața pentru cel pământean? Coboară, coboară la mine, Luceafăr din țări străine Coboară și îngheață Și ultimul strop de viață. În țările tale de gheață În razele toate
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]