22,910 matches
-
societății, repropuse totuși În momentul distribuirii porțiilor, practică alimentară caracterizată de evenimentul ieșit din comun al ritului, sacrificiul era singurul moment instituțional În care era permisă mâncarea cărnii și, În același timp, le Îngăduia grecilor să consolideze ordinea cosmosului lor. Mâncarea cărnii În afara ocaziilor prevăzute de rit constituia o infracțiune a codului comportamental și o amenințare pentru ordinea instituită. Poate că această limitare a consumului de carne, ca și consimțământul animalului la propria jertfă - cerut În mod ritual și obținut artificial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urme” ale strămoșilor lor, dar și sacra, adică mormintele, altarele și edificiile familiei (Cicero, De legibus, 2, 1, 1-2, 2, 5). 3. Indivizii (singuli homines) Își exprimă posibilitățile religioase În cultul privat zilnic (Larii și Penații primesc mici părți din mâncare), dar și În cultul morților, În care sunt comemorați membrii familiei, sau În sărbătorile În care este celebrat ciclul vieții. Nunta și nașterea pot fi celebrate prin ofrande și purificări În cadrul familiei. La ziua de naștere pater familias Își sărbătorește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt fripte și tăiate. La ele se pot adăuga mola salsa, vin și alte părți ale animalului (magmentum, augmentum). În acest fel, Îi este oferită zeiței Ceresxe "Ceres" o masă gata de a fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nenorocit, ajuns la capătul puterilor din cauza sărăciei și a disperării, era ales de oraș pentru a fi jertfit, prin torturi inumane, ca un țap ispășitor pentru toate păcatele cetății, după ce se v-a fi bucurat timp de un an de mâncare din belșug și de diferite plăceri. Suntem În a doua jumătate a secolului al VI-lea, Într-o civilizată cetate ionică; iar obiceiul În cauză este atestat și În alte cetăți grecești. În mod absolut Întâmplător, știm că același rit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fericită etc.), printre care, sub influență creștină clară, și Pământul Făgăduinței (Tìr tairngire = Terra repromissionis), sunt concepute ca locuri unde nu există nici boală, nici bătrânețe și nici moarte, unde fericirea domnește ca stăpână, fără să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și cu formule „passe-partout”. Nu se mai poate citi Biblia la fel cum se merge într-un „fast-food” pentru a consuma mâncare gata pregătită, omogenizată și standardizată, care nu variază nici în funcție de sezon, nici de climă, nici de țară, nici de latitudini. Biblia nu oferă răspunsuri „de-a gata” la întrebări gata omologate. Cere o oarecare distanță, „distanța critică” ce permite vederea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
locuitorilor pe coasta mediteraneană și din pustiul Sinai. Se poate chiar adăuga că prepelițele care provin din Europa și călătoresc la sfârșitul verii spre Africa sunt o delicatesă, în timp ce acelea care vin primăvara din Africa nu sunt comestibile. Felul de mâncare ingerat în Africa de Nord sau Africa Centrală face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Viața mea, singura pe care o am, îmi pune acum întrebarea, iar eu, ca răspunzător, trebuie să fiu pregătit să răspund de ce chipul vieții mele arată așa și nu altfel. Când aleg, eu nu aleg între mai multe feluri de mâncare, ci între mai multe șanse de viață, și de aceea am conștiința urmărilor și deci a răspunderii mele în fața vieții pe care mi-o joc. În sfârșit, în măsura în care alegerile mele îi implică pe alții, fie prin consecințele lor punctuale, fie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de conversație. Așa că o ului reacția violentă a celorlalți. Într-o adevărată cacofonie de voci, toți îi acuzau pe români de rasism, lăcomie, puturoșenie etc. Drucker (atunci cînd reuși să se facă auzit) spuse: Există loc pentru toți aici, există mîncare și de lucru pentru toți. Românii se mulțumesc să nu facă nimic altceva decît să mănînce, să doarmă și să facă dragoste. Aceasta este firea lor. Evreii și străinii fac țara să meargă înainte. Cei care duc totul în spate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale crizei din Europa, dar a fost redus la tăcere. Conversația s-a calmat. Sora mai mică i-a zîmbit Harrietei și i-a spus: "Cu toate acestea vă va plăcea viața de aici. E plăcută. E ieftină. Există multă mîncare. Este, cum să vă spun, comodă"36. Multe dintre aceste opinii reflectă o realitate, dar mai mult de 99 % dintre evreii români nu aveau poziția privilegiată a bancherului Drucker/Aușnit și încercau să supraviețuiască în împrejurări extrem de dificile. Atitudinea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evrei) nu a intervenit în favoarea maselor de evrei. Cel care a luptat aproape de unul singur a fost dr. Filderman. În rest, "fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți!" Goga gîndea astfel despre ceilalți evrei: Dacă evreii sînt sarea omenirii, atunci mîncarea românilor este prea sărată". Goga era poet, dar ca prim-ministru găzduia poetul și politicianul în camere separate, iar ușa dintre cele două camere era încuiată 52. "Neamul românesc" a atins cota lui cea mai joasă în timpul regimului Goga-Cuza. După
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
complet neajutorate. Chiar dacă fermierii europeni reușeau să producă alimente, ei ezitau să le livreze la oraș. Monedele europene erau, majoritatea, devalorizate; chiar dacă n-ar fi fost, banii lichizi nu-i atrăgeau pe țărani: nu aveau ce să cumpere cu ei. Mâncarea a apărut astfel pe piața neagră, la prețuri pe care numai bogătașii, criminalii și ocupanții și le puteau permite. Între timp, oamenii sufereau de foame și se Îmbolnăveau. În Grecia anului 1945, o treime din populația orașului Pireu suferea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar În ziua eliberării de sub ocupație sau la scurt timp după aceea. Frecvența cu care femeile erau acuzate - adesea de alte femei - de relații cu nemții e revelatoare. Multe dintre acuzații nu erau complet false: prestarea de servicii sexuale În schimbul mâncării, al hainelor sau ajutorului reprezenta deseori singura salvare pentru femeile și familiile aflate la strâmtoare. Dar popularitatea acuzei și plăcerea dușmănoasă pe care o suscitau pedepsele demonstrează că, pentru femei, ca și pentru bărbați, ocupația a fost resimțită În primul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o contribuție „voluntară” de 250 de milioane de franci elvețieni la reconstrucția Europei. Dar În acel moment Elveția era deja reabilitată ca insulă prosperă a corectitudinii fiscale, cu bănci extrem de profitabile, cu ferme și uzine care abia așteptau să furnizeze mâncare și utilaje sărmanelor piețe europene. Înainte de război, nici Elveția, nici Suedia nu fuseseră grozav de prospere - ba chiar existau regiuni masive cufundate În sărăcie rurală. Avansul câștigat În timpul războiului s-a dovedit decisiv: ambele sunt În vârful ligii europene de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la 1.050 la Începutul anului 1947. Italienii, care au suferit doi ani de foamete consecutivă În 1945 și 1946, aveau În primăvara lui 1947 cele mai puține alimente dintre toate popoarele occidentale. În sondajele de opinie franceze din 1946, „mâncare”, „pâine” și „carne” surclasau sistematic toate celelalte preocupări ale populației. Occidentul nu mai putea apela, ca Înainte, la grânarele din estul Europei, pentru că nici acolo mâncarea nu ajungea. În România, recolta din 1945 a fost dezastruoasă, din cauza vremii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puține alimente dintre toate popoarele occidentale. În sondajele de opinie franceze din 1946, „mâncare”, „pâine” și „carne” surclasau sistematic toate celelalte preocupări ale populației. Occidentul nu mai putea apela, ca Înainte, la grânarele din estul Europei, pentru că nici acolo mâncarea nu ajungea. În România, recolta din 1945 a fost dezastruoasă, din cauza vremii și a reformelor agrare ratate. Din vestul Valahiei până În vestul Ucrainei și regiunea mediană a Volgăi, trecând prin Basarabia, recoltele slabe și seceta au adus zona În pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de recolta amărâtă din anul precedent, producția agricolă a scăzut cu o treime. Penuria de cărbune a fost compensată parțial prin importuri americane (34 de milioane de tone În 1947). Tot din America și dominioanele britanice se putea achiziționa și mâncare. Dar toate aceste importuri trebuiau plătite În valută forte, de obicei dolari americani. Două dileme structurale se ascundeau În spatele crizei europene din 1947. Una era dispariția efectivă a Germaniei din economia europeană. Înainte de război, Germania fusese o piață majoră pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condusă de aparatul unui Partid Comunist subordonat (practic, dacă nu și teoretic) Partidului Comunist conducător de la Moscova 2. Așa cum am mai spus, Stalin reproducea societatea sovietică În statele-satelit din motive foarte simple. În Europa de Est postbelică, dorința generală de pace, pământ, mâncare și un nou Început le-ar fi putut ușura comuniștilor accesul la putere, dar nu le garanta sprijin local pentru politica sovietică. Experiența practică a unui regim comunist putea altera preferința de moment pentru comuniști În loc de fasciști sau pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de maoism avant l’heure, la numai 80 km est de Viena, spune mult despre spiritul vremii. În acest timp, la fel ca În zonele baltice recent sovietizate, consecința reformei agrare comuniste a fost penuria instituționalizată În țări În care mâncarea fusese până atunci ieftină și din abundență 3. Ca răspuns la aceste erori palpabile, autoritățile au introdus legi În stil sovietic ce incriminau „parazitismul”, „speculația” și „sabotajul”. Cum spunea dr. Zdenka Patschová, judecătoare și membră a Adunării Naționale Cehoslovace, adresându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de puțin. David Lodge „Mi-am petrecut anii copilăriei În orășele industriale și suburbiile adiacente, printre cărămizi, funingine, coșuri de uzine și străzi pietruite. Mergeam la plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci fiindcă n-aveam frigider (alimentele mai puțin perisabile se păstrau În beci). În fiecare dimineață, mama se trezea În frig și făcea focul În soba din salon. Apa curentă era de un singur fel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popor obosit care lucrează cu echipamente obosite”. Dacă În Statele Unite, la sfârșitul anilor ’40, echipamentul industrial avea În medie mai puțin de cinci ani, În Franța de după război mașinile erau vechi de douăzeci de ani. Un fermier francez obișnuit producea mâncare pentru cinci concetățeni; fermierul american producea deja de trei ori mai mult. Patruzeci de ani de război și criză economică apăsau asupra Europei. „Epoca postbelică” a durat, așadar, multă vreme; mult mai mult decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germaniei față de SUA. Azi presupunem cu prea mare ușurință că Republica Federală postbelică a primit cu entuziasm și brațele deschise tot ceea ce era american; că infanteriștii americani care Împestrițau Germania centrală și de sud cu aparatura, bazele, convoaiele, filmele, muzica, mâncarea, hainele, banii și guma lor de mestecat erau universal iubiți și acceptați de poporul a cărui libertate veniseră s-o apere. Realitatea era mai complicată. Luați individual, majoritatea soldaților americani (și britanici) erau În general simpatizați. Însă după ușurarea inițială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amintirile vinovate devenind prosperi. Grass și alții ca el au văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul lui Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare parte gospodine) să cheltuiască mai mult la cumpărături, de vreme ce tot ce Își doreau - sau puteau fi ispitiți să-și dorească - putea fi găsit cu ușurință Într-un singur loc. Ceea ce presupunea apoi ca femeile să aibă unde păstra mâncarea când o duceau acasă. În 1957, majoritatea gospodăriilor europene Încă nu aveau un frigider (cifrele oscilând Între 12% În Germania de Vest și mai puțin de 2% În Italia). Motivul nu era atât tehnic (la mijlocul anilor ’50, aproape toată Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor În materie de divertisment Începeau să se schimbe. La sfârșitul anilor ’50, economia europeană a Început să resimtă serios impactul comercial al valului demografic. Mai Întâi s-au dezvoltat foarte mult produsele pentru bebeluși și copii: cărucioare, pătuțuri, scutece, mâncare și Îmbrăcăminte pentru copii, echipament sportiv, cărți, jocuri și jucării. A urmat expansiunea școlilor și serviciilor educaționale, dând naștere unei noi piețe de uniforme școlare, birouri, manuale, echipament școlar și o gamă mai extinsă ca oricând de produse educaționale (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]