25,546 matches
-
cuvântul "detectiv" nu fusese încă inventat atunci când Poe l-a introdus pentru prima dată pe Dupin. Cel mai apropiat exemplu din ficțiune este "Zadig" (1748) de Voltaire, în care personajul principal realizează fapte de analiză similare. În scrierea seriei de povestiri cu Dupin, Poe a capitalizat interesul popular contemporan. Folosirea de către el a unui urangutan în „Crimele din Rue Morgue” a fost inspirată de reacția populară stârnită de un urangutan care a fost văzut în iulie 1839 în Masonic Hall din
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
primul detectiv din literatură. Personajul a servit ca prototip pentru mai mulți detectivi care au fost creați mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Doyle a spus odată: „Fiecare [dintre povestirile polițiste ale lui Poe] este o rădăcină din care s-a dezvoltat o întreagă literatură... Unde era povestirea polițistă până ce Poe i-a suflat viață în ea?” Mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Doyle a spus odată: „Fiecare [dintre povestirile polițiste ale lui Poe] este o rădăcină din care s-a dezvoltat o întreagă literatură... Unde era povestirea polițistă până ce Poe i-a suflat viață în ea?” Mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă au apărut pentru prima dată în povestirile lui Poe: detectivul excentric, dar genial, polițiștii cu o gândire
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
din care s-a dezvoltat o întreagă literatură... Unde era povestirea polițistă până ce Poe i-a suflat viață în ea?” Mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă au apărut pentru prima dată în povestirile lui Poe: detectivul excentric, dar genial, polițiștii cu o gândire limitată, nararea la persoana întâi de către un prieten apropiat al personajului principal. Dupin inițiază, de asemenea, procedeul narativ prin care detectivul își anunță soluția și explică apoi raționamentul care a
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
o manieră nesimpatetică ca un fel de element de contrast în comparație cu detectivul. Personajul a contribuit la stabilirea genului de literatură polițistă, distinctă de literatura de mister, cu accent pe analiză și nu pe procedeul încercare-și-eroare. Brander Matthews a scris: „Adevărata povestire polițistă așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin care observatorul analitic reușește să rezolve problema care ar putea fi considerată ca fiind dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin care observatorul analitic reușește să rezolve problema care ar putea fi considerată ca fiind dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele trei povestiri în care apare Dupin, Poe a creat trei tipuri de ficțiune detectivistică care a stabilit un model pentru toate povestirile viitoare: de tip fizic („Crimele din Rue Morgue”), mental („Misterul lui Marie Rogêt”) și o versiune echilibrată a ambelor („Scrisoarea
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
analitic reușește să rezolve problema care ar putea fi considerată ca fiind dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele trei povestiri în care apare Dupin, Poe a creat trei tipuri de ficțiune detectivistică care a stabilit un model pentru toate povestirile viitoare: de tip fizic („Crimele din Rue Morgue”), mental („Misterul lui Marie Rogêt”) și o versiune echilibrată a ambelor („Scrisoarea furată”). Fiodor Dostoievski l-a numit pe Poe „un scriitor extrem de talentat” și a scris recenzii favorabile pentru povestirile polițiste
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
toate povestirile viitoare: de tip fizic („Crimele din Rue Morgue”), mental („Misterul lui Marie Rogêt”) și o versiune echilibrată a ambelor („Scrisoarea furată”). Fiodor Dostoievski l-a numit pe Poe „un scriitor extrem de talentat” și a scris recenzii favorabile pentru povestirile polițiste ale lui Poe. Personajul Porfiri Petrovici din romanul "Crimă și pedeapsă" al lui Dostoievski a fost influențat de Dupin. În prima povestire cu Sherlock Holmes, "Un studiu în roșu" (1887), doctorul Watson îl compară pe Holmes cu Dupin, la
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Fiodor Dostoievski l-a numit pe Poe „un scriitor extrem de talentat” și a scris recenzii favorabile pentru povestirile polițiste ale lui Poe. Personajul Porfiri Petrovici din romanul "Crimă și pedeapsă" al lui Dostoievski a fost influențat de Dupin. În prima povestire cu Sherlock Holmes, "Un studiu în roșu" (1887), doctorul Watson îl compară pe Holmes cu Dupin, la care Holmes răspunde: „Fără îndoială, te gândești că îmi faci un compliment comparându-mă cu Dupin... După părerea mea, totuși, Dupin este un
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
prietenului său, cu o remarcă de apropo... este cu adevărat foarte ostentativă și superficială”. Cu toate acestea, Holmes a realizat mai târziu același „truc” asupra lui Watson în „Aventura cutiei de carton”. Dupin apare apoi într-o serie de șapte povestiri din "Ellery Queen's Mystery Magazine" de Michael Harrison în anii 1960. Povestirile au fost colectate de editorii Mycroft & Moran în 1968 într-un volum intitulat "The Exploits of Chevalier Dupin". Printre povestiri se află „The Vanished Treasure” (mai 1965
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
superficială”. Cu toate acestea, Holmes a realizat mai târziu același „truc” asupra lui Watson în „Aventura cutiei de carton”. Dupin apare apoi într-o serie de șapte povestiri din "Ellery Queen's Mystery Magazine" de Michael Harrison în anii 1960. Povestirile au fost colectate de editorii Mycroft & Moran în 1968 într-un volum intitulat "The Exploits of Chevalier Dupin". Printre povestiri se află „The Vanished Treasure” (mai 1965) și „The Fires in the Rue St. Honoré” (ianuarie 1967). Această colecție a
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
apare apoi într-o serie de șapte povestiri din "Ellery Queen's Mystery Magazine" de Michael Harrison în anii 1960. Povestirile au fost colectate de editorii Mycroft & Moran în 1968 într-un volum intitulat "The Exploits of Chevalier Dupin". Printre povestiri se află „The Vanished Treasure” (mai 1965) și „The Fires in the Rue St. Honoré” (ianuarie 1967). Această colecție a fost ulterior publicată în Anglia de către Tom Stacey în 1972 sub titlul „Murder In The Rue Royale” și a inclus
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
The Vanished Treasure” (mai 1965) și „The Fires in the Rue St. Honoré” (ianuarie 1967). Această colecție a fost ulterior publicată în Anglia de către Tom Stacey în 1972 sub titlul „Murder In The Rue Royale” și a inclus alte cinci povestiri scrise de la publicarea inițială. Dupin a avut un impact considerabil asupra personajului Hercule Poirot al Agathei Christie, introdus pentru prima dată în "Misterioasa afacere de la Styles" (1920). Mai târziu, detectivul fictiv a scris o carte despre Edgar Allan Poe în
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
monstruosului domn Hyde (care trăiește în secret la Paris, după ce și-a înscenat moartea descrisă în "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde"). Dupin se aliază cu Contele de Monte-Cristo pentru a lupta cu "Les Habits Noirs" în povestirea "The Kind-Hearted Torturer" de John Peel publicată în antologia Tales of the Shadowmen, Vol. 1 (2005). Căutarea „adevăratului Dupin” este în centrul romanului "The Poe Shadow" (2006) a lui Matthew Pearl. Dupin își face o apariție, alături de Poe însuși, în
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
romanul "Edgar Allan Poe on Mars" (2007) de Jean-Marc Lofficier & Randy Lofficier. În "Murder in the Madhouse" (1935), primul din seria romanelor polițiste cu detectivul William Crane ale lui Jonathan Latimer, Crane se prezintă în sanatoriu ca C. Auguste Dupin. Povestirea conține mai multe referiri oblice în formă de elemente stilistice (crime în afara scenei, teoriile de deducție ale lui Crane), care sugerează că Poe a avut o influență asupra scrierii lui Latimer. Dupin este personajul principal al volumului "Les ogres de
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
stilistice (crime în afara scenei, teoriile de deducție ale lui Crane), care sugerează că Poe a avut o influență asupra scrierii lui Latimer. Dupin este personajul principal al volumului "Les ogres de Montfaucon" de Gérard Dôle (2004), o colecție de 13 povestiri polițiste a căror acțiune se petrece în secolul al XIX-lea, dintre care ultima (« Le drame de Reichenbach ») asigură o legătură cu Sherlock Holmes. Alte apariții: Jorge Luis Borges îi aduce un omagiu lui Dupin al lui Poe în „Death
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
legătură cu Sherlock Holmes. Alte apariții: Jorge Luis Borges îi aduce un omagiu lui Dupin al lui Poe în „Death and the Compass”, descriindu-și detectivul Erik Lönrott ca un detectiv de tipul lui „Auguste Dupin”. Aceasta este una dintre povestirile publicate de Borges în volumul "Ficciones"(1944). Borges a tradus, de asemenea, scrieri ale lui Poe în limba spaniolă. Un Pierre Dupin apare în filmul de groază "Murders in the Rue Morgue" (1932) realizat de Universal Pictures. "The Mystery of
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
expresia „aventura cunoașterii”. Conceptul de "aventură" este cu siguranță un concept literar de origine romantică. Din a doua jumătate a secolului al XII-lea, în Franța începe desemnare acțiunii din romane cu un cuvânt special: Aventure. Inițial, după cum reiese din povestirile mai vechi, se pare, a fost folosit numai în sensul de „ghinion”, astfel încât, uneori (de exemplu, în „Tristan”), capătă sensul de "destin nefericit." La Chrétien Troyes și la alți romancieri ai generatiei sale, cuvântul a dobândit o semnificație specială, ea
Aventură () [Corola-website/Science/324890_a_326219]
-
însemne o serie de teste prin care „eroul” trebuie să treacă pentru a avansa la statutul de model de perfecțiune. Aparent, etimologic cuvântul derivă de latimpul viitor a verbului latinesc „advenire”. Aventura poate fi considerată ca fiind de 4 feluri: Povestirile despre aventuri sunt printre cele mai vechi și mai populare creații literare ale omenirii, exemplele cele mai concludente fiind Epopeea lui Ghilgameș și Odiseea de Homer. De asemenea, călătoriile aventuroase se regăsesc din belșug și în folclorul românesc, în creații
Aventură () [Corola-website/Science/324890_a_326219]
-
aventuroase se regăsesc din belșug și în folclorul românesc, în creații impresionante ca "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" sau nenumăratele provocări ale lui Făt-Frumos. Mitologul Joseph Campbell în lucrarea sa "Eroul cu o mie de fețe" observă că povestirile eroice indiferent de cultură, urmează, în general, același tipar, începând cu „chemarea spre aventură”, urmată de o călătorie în necunoscut și de un eventual triumf. În epoca modernă foarte populare sunt și producțiile cinematografice de aventuri precum seria Indiana Jones
Aventură () [Corola-website/Science/324890_a_326219]
-
Tony Curtis, Jack Lemmon și George Raft. În rolurile secundare au interpretat Joe E. Brown, Pat O'Brien și Nehemiah Persoff. Filmul este un remake realizat de Wilder și I. A. L. Diamond al filmului francez "Fanfare d'Amour" (1935), după povestirea lui Robert Thoeren și Michael Logan, care a fost readaptată în 1951 de regizorul german Kurt Hoffmann sub titlul "Fanfaren der Liebe". Cu toate acestea, filmele franceze și germane au fost fără gangsterii care sunt o parte integrantă a filmului
Unora le place jazz-ul () [Corola-website/Science/324895_a_326224]
-
crime, iar în cea de a doua parte este povestită viața presupusei victime. Cu o cronologie atipică, în comparație cu celelalte romane din seria Sherlock Holmes, "" îl readuce în scenă pe maleficul profesor Moriarty, pe care Conan Doyle îl prezentase deja în povestirea "Ultima problemă". "Valea terorii", notabilă pentru implicarea profesorului Moriarty, are o acțiune care se desfășoară înainte de cea din "Ultima problemă", povestirea a care a fost introdus Moriarty. Aceasta introduce o dificultate logică; cum în "Ultima problemă" dr. Watson afirmă că
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
seria Sherlock Holmes, "" îl readuce în scenă pe maleficul profesor Moriarty, pe care Conan Doyle îl prezentase deja în povestirea "Ultima problemă". "Valea terorii", notabilă pentru implicarea profesorului Moriarty, are o acțiune care se desfășoară înainte de cea din "Ultima problemă", povestirea a care a fost introdus Moriarty. Aceasta introduce o dificultate logică; cum în "Ultima problemă" dr. Watson afirmă că nu auzise până atunci de Moriarty, în ciuda faptului că până la sfârșitul romanului "Valea terorii" el este sau ar trebui să fie
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
problemă" dr. Watson afirmă că nu auzise până atunci de Moriarty, în ciuda faptului că până la sfârșitul romanului "Valea terorii" el este sau ar trebui să fie familiar cu numele și caracterul acestuia. Elementul "Moriarty" este legat de soarta informatorului din povestire. Autorul îi leagă pe membrii Molly Maguires (care făceau parte dintr-o societate secretă irlandezo-americană, ai cărei membri erau în principal angajați ai minelor de cărbune din estul SUA) de o altă senzație a acelei perioade. Aceasta a fost moartea
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
a fost adaptat de mai multe ori pentru film. Lista completă a adaptărilor acestui roman este următoarea: Filmul "Sherlock Holmes and the Deadly Necklace" (1962) a încercat să fie o adaptare a romanului "Valea terorii", dar numai elemente minore ale povestirii au rămas în varianta finală a filmului.
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]