23,406 matches
-
încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesta îți va povesti restul; apropo, faceți cunoștință - domnul căpitan, doctorul Bunger, medicul vasului nostru... Bunger, băiete, fă cunoștință cu domnul căpitan... Și acum, Bunger, băiete, spune-ți partea ta de poveste! Medicul căruia căpitanul i se adresa pe un ton atît de familiar stătuse tot timpul în preajma lor, dar nimic din înfățișarea lui nu vădea rangul deosebit pe care-l ocupa la bordul vasului. Avea o față neobișnuit de rotundă, însă gravă și era îmbrăcat într-o haină sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii luaseră drept un jet de balenă cu totul altceva, după cum avea să se vădească în curînd. Căci abia se urcase Ahab la postul lui de observație și abia îi fixaseră oamenii parîma pe cavila de pe punte, că bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să vibreze ca la descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Așadar, dacă ar fi ceva de retușat în acest studiu, ar fi numai în ce privește atitudinea subiectivă, și nu și constatarea obiectivă, în definitiv singura profitabilă pentru cititor. Dar voind să retipăresc aceeași carte, am crezut că trebuie să păstrez și tonul, pentru că și tonul face parte integrantă din operă. Am suprimat însă câteva pasaje în care se repetau, prea de prisos, lucruri spuse în altă parte a volumului și am făcut câteva schimbări de cuvinte și de fraze, pentru a ușura
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi ceva de retușat în acest studiu, ar fi numai în ce privește atitudinea subiectivă, și nu și constatarea obiectivă, în definitiv singura profitabilă pentru cititor. Dar voind să retipăresc aceeași carte, am crezut că trebuie să păstrez și tonul, pentru că și tonul face parte integrantă din operă. Am suprimat însă câteva pasaje în care se repetau, prea de prisos, lucruri spuse în altă parte a volumului și am făcut câteva schimbări de cuvinte și de fraze, pentru a ușura stilul, vreau să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Și aiurea: "Moldova e țară rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar, nu prinde în clipeală; nici teoriile italiene și romantice a vestitului revoluționar ăEliadeî, nici sistemele ardelene nu au prins rădăcină"2, ceea ce e foarte adevărat, numai cât din tonul frazei lui Russo pare că pricina ar fi o "răceală" inerentă sufletului moldovenesc. Noi credem că acea răceală se explică tocmai prin acea tradiție culturală, cât e vorba mai ales de răceală față cu entuziasmul literar", și prin lipsa unei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în care se găsește tot atâta critică cât în toți ceilalți critici la un loc și în mai multe direcții decât la toți. E cu neputință ca "Junimea", care a făcut procesul literaturii și culturii române, care a vorbit, cu tonul cunoștinței de cauză, de vechea direcție, să nu fi cunoscut literatura și direcția "veche". Stăruința cu care Alecsandri vorbea în scrisorile sale către junimiști de România literară trebuie să-i fi făcut să citească acea revistă, dacă nu vor fi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fonetiști. C. Negruzzi n-a fost curat fonetist, a fost pentru scrierea "care păzește etimologia cuvîntului"1, ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul acestui scriitor, pentru a arăta că tonul său, când atacă curentele adverse, mai ales literatura care nu-i place, e perfect acel ton "junimist", rece, sarcastic, că umorul său n-are notă simpatică, altruistă, bună, ca de pildă al lui A. Russo. Repet: zeflemismul a putut să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1, ca și dl Maiorescu 2 . Aș ieși din genul acestui studiu, dacă aș analiza mai amănunțit temperamentul acestui scriitor, pentru a arăta că tonul său, când atacă curentele adverse, mai ales literatura care nu-i place, e perfect acel ton "junimist", rece, sarcastic, că umorul său n-are notă simpatică, altruistă, bună, ca de pildă al lui A. Russo. Repet: zeflemismul a putut să iasă dintr-un umor ca al lui C. Negruzzi, și nu din unul ca al lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ia - foarte rar, nu-i vorbă - numai pentru ca să le atace. Vorbind de etimologiștii ardeleni, Eminescu zice că ei, urmărind "așa-numita puritate a limbii", "au crezut de cuviință a prăda lexiconul latinesc și acele ale limbilor romanice..." Eminescu a schimbat tonul... Iar la argumentul că latiniștii au făcut aceasta pentru a dovedi latinitatea limbii, argument la care Eminescu cel din faza întîi era sensibil, acum (1877) răspunde că: " Dar, peste tot, românii au dat prea mult pe părerea 1 Scrieri politice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și care este un adevăr - că formele, la noi, au premers fondului, că s-a importat o organizare politico 1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care clasa care dă tonul e burghezia, clasă inexistentă la noi. Caragiale, așadar, a fost un dușman al "liberalismului", tot atât de intransigent și de ireductibil ca și Eminescu, și încă mai fără milă decât acesta. Și nu e o întîmplare că Muntenia, lipsită în epoca precedentă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
orășenești, pe care le tratau într-un limbaj "țărănesc" (care, chiar de ar fi fost țărănesc, tot ar fi fost o caricaturizare. Imaginați o nuvelă a dlui Brătescu-Voinești scrisă în limba lui Moș Nichifor Coțcariul!). Așadar, țărănismul literar este afectarea tonului, stilului și limbii țărănești de către un tîrgovăț care nu reușește să-și însușească tonul, stilul și limba adevărat țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost țărănesc, tot ar fi fost o caricaturizare. Imaginați o nuvelă a dlui Brătescu-Voinești scrisă în limba lui Moș Nichifor Coțcariul!). Așadar, țărănismul literar este afectarea tonului, stilului și limbii țărănești de către un tîrgovăț care nu reușește să-și însușească tonul, stilul și limba adevărat țărănească și care își exprimă propriile-i sentimente de tîrgovăț în acea formă pseudo-țărănească, ori transcrie viața orășenească în aceeași formă pseudo-țărănească, ori zugrăvește o pseudo-țărănime în forma aceasta pseudo-țărănească. Și n-avem pretenția că am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului care scrie, dintre singurătate și suferință, suferință și iubire. Argumentele din Apărarea lui Galilei sunt reluate în epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste vorbe aspre în ton apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Epistula ad virginem lapsam”, „De lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
natura originară, după cum a vrut-o Dumnezeu pentru noi, și natura așa cum a devenit ea naturală ca urmare a căderii. În antropologia lui Cassian, cele două perspective explică aparenta dihotomie prezentă între discuțiile dintre har și voința liberă aflată în ton cu teologia creștină răsăriteană. La el accentul se pune mai ales pe programul ascetic și pe puterea patimilor. Astfel, natural este războiul dintre trup și duh. Condiția umană e fragilă și înclinată spre păcat și depinde doar de puterea harului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca un zid inexpugnabil, ca o cetate întărită”. Avem aici o grăitoare expresie a ecumenismului interortodox, a dorinței de înțelegere dintre Apus și Răsărit, redată prin aceeași limbă latină cultă. Cuvintele lui Paternus, venerat și printr-o inscripție, contrastează cu tonul și cuprinsul epistolelor schimbate între același papă Hormisdas și Ioan Maxențiu. Evident, situațiile erau cu totul diferite. Neînțelegerile dintre Paternus și călugării „sciți” veneau, poate, nu numai din viziunea clară, dar exprimată negativ, a mitropolitului asupra perspectivei teologice a formulei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
teolog cu spiritul și perseverența lui Leon cel Mare (susținut intelectual de "scitul" Ioan Cassian și de Prosper de Aquitania), la Calcedon. Pentru el închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc că traducerea Epistolei a XLV-a a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus, făcută de Dionisie Exiguul a fost cerută în mod evident de compatrioții săi monahi. La rândul lor, asemenea înaintașilor lor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a XLV-a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Successus a fost solicitată de compatrioții săi monahi. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc destinația acestei lucrări. La fel ca și predecesorii lor din patrie, sciții Ioan și Leontie demonstrează o grijă deosebită pentru neștirbirea credinței și pentru răspândirea ei. Având în vedere că „furia rătăcirii nestoriene” se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
filtrul ideologic, devenit mai evident la nivel programatic în seria „nouă”, inaugurată la 11 decembrie 1970. În „Cursiv” (1/1970) Eugen Barbu anunță că de-acum revista se va axa pe „discuții în materie de fenomen artistic”, purtate pe „un ton pasionat, dar civilizat” și enumeră drept condiții „o claritate ideologică absolut necesară”, „puțin umor”, „puncte de vedere exprimate franc”. Scopul ar fi acela de a oferi „informația onestă, ca atitudine netă în fața vieții artistice”, într-o „publicație bine vertebrată” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei miez s-a uscat; iar noi, miliarde, nu sugem din pământ mucegai. Suntem mulți, dar când privim apusul soarelui suntem unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar în ansamblu lirica lui J. rămâne una minoră, cantonată în surse și formule uzate prin folosire îndelungată. SCRIERI: Vechiul refren (în colaborare cu Gh.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
de exemplu, tot ne putem îneca în ea în anumite circumstanțe. La fel, oricât am încerca să construim social realitatea unor porci zburători, aceasta nu se va fi posibilă deoarece, pur și simplu, porcii nu zboară (Wendt: 1999). Pe același ton, o avalanșă enormă distruge pădurea și sătucul de la poalele multelui, oricât de social construite ar fi lentilele prin care este percepută. Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]