KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...909 910 911 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate, cei care generează și fără nici o intervenție fecundatoare Erebul și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate, cei care generează și fără nici o intervenție fecundatoare Erebul și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții și Pontul, marea, sunt Haosul, vidul, și Gheeaxe "Gheea", pământul. Numai când

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unește cu Uranusxe "Uranus" poate Începe lucrarea de populare a cosmosului, care se va continua prin Împerecheri succesive. Este o sistematizare a lumii, descrisă prin etape, care va ajunge la ordinea cosmică În care va trebui să se desfășoare existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii „sunt” pur și simplu. Eventualele origini ale neamului omenesc din „copaci”, ca arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale. În schimb, interesul se concentrează asupra lumii divine, a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
arcadienii născuți din stejari, se reduc la tradiții locale. În schimb, interesul se concentrează asupra lumii divine, a cărei aranjare este paralelă cu orânduirea universului. Mod de a descrie, reprezenta și poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate de a gândi lumea atribuindu-i o formă, zeii ajung la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la ordonarea lor definitivă prin separări progresive articulate În cel puțin trei generații divine: Titanii, născuți din Uranus și Gheea și peste care stăpânesc Cronosxe "Cronos" și Rheaxe "Rhea"; zeii Olimpului, fiii lui Cronos și ai Rheei, și, În sfârșit, zeii născuți de divinitățile olimpiene, ca Hefaistos, Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tânăr dintre fiii lui Cronos, Îi va da o ordine după ce-și va fi Înfrânt tatăl. Dar conflictul dintre Zeus și Cronos este o Înfruntare pentru puterea regală, pe care, la sfârșit, Zeus și-o asumă la Îndemnul celorlalți zei, după ce i-a Înlănțuit În Tartarxe "Tartar" pe Cronos și pe Titani. Sub domnia lui Zeus, cea de-a doua generație divină Își Împarte lumea și Îi conferă o ordine. Deși este „cel mai puternic dintre toți zeii”, după cum afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îndemnul celorlalți zei, după ce i-a Înlănțuit În Tartarxe "Tartar" pe Cronos și pe Titani. Sub domnia lui Zeus, cea de-a doua generație divină Își Împarte lumea și Îi conferă o ordine. Deși este „cel mai puternic dintre toți zeii”, după cum afirmă el Însuși și după cum cu greu recunoaște și Heraxe "Hera" (Iliada, VIII, 450-451; XV, 107-108), deși totul se află sub controlul său, ordonarea lumii trece printr-o repartizare care Îi fixează limitele: „Lumea fu-n trei Împărțită și-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
norii și slava, lui Zeus;/’Naltul Olimpxe "Olimp" și pământul de-a valm-au rămas tuturora”1. În centrul aceste mari opere de sistematizare, care Îi dă universului ordine și formă, se situează o noțiune de cosmos „generat”, așa cum sunt generați zeii și al cărui model nu poate fi decât cel al generării umane. Dar a fost totuși o lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai complet. Poetul din Ascra, În Beoția, nu pare să cunoască Împărțirea lumii Între Zeusxe "Zeus", Poseidonxe "Poseidon" și Hadesxe "Hades", dar Îi atribuie lui Zeus rolul de restaurator al lumii divine și Îi dă sarcina de a Împărți Între zei sferele de competență și cuvenita parte de cinstire. Chiar dacă zeii lui Homer sunt aceiași cu cei ai lui Hesiod, nu este, așadar, improbabil ca În sistematizarea sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cunoască Împărțirea lumii Între Zeusxe "Zeus", Poseidonxe "Poseidon" și Hadesxe "Hades", dar Îi atribuie lui Zeus rolul de restaurator al lumii divine și Îi dă sarcina de a Împărți Între zei sferele de competență și cuvenita parte de cinstire. Chiar dacă zeii lui Homer sunt aceiași cu cei ai lui Hesiod, nu este, așadar, improbabil ca În sistematizarea sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea, posibil ca el să fi introdus elemente luate din civilizațiile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Orientul Apropiat au fost reelaborate și adaptate la specificitatea ei culturală. În această perspectivă, „mitul” lui Uranusxe "Uranus", al lui Cronosxe "Cronos" și Zeus, pe care Hesiod Îl narează amănunțit, poate reproduce schema unei povestiri hitite În care Alaluxe "Alalu", zeul cerului, este detronat de Anuxe "Anu", detronat la rândul lui de Kumarbixe "Kumarbi", care Îl emasculează și ingerează organele genitale, rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi cu Cronos, care Își emasculează tatăl pentru a-și elibera frații oprimați

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
subcapitolul 1.3), Împotriva lui Typhon (Hesiod, Teogonia, 820-885), după care fiul lui Cronos Își Însușește În sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia, În sud-estul Anatxe "Anat"oliei, unde, de altfel, Pindar (Pythice, I, 16-17

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu Haosul, Gheeaxe "Gheea" și Erosxe "Eros", preexista formării universului, ordinea se poate cuprind Întreaga lume. Haosul și Tartarul nu sunt zeități și poate că nici Eros nu este Încă fiul Afroditei, nici zeul venerat Într-un mic templu dezgropat de arheologi pe povârnișul Acropolei din Atenaxe "Atena" sau destinatarul unui cult la Tespia, În Beoția, În forma aniconică a unei pietre (Pausanias, IX, 27, 1). Numai Gaia sau Gheea, pământul, pare să posede

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
muritori și Între aceștia și zei1. Garantul legilor, expresie a puterii care le aplică cu dreptate rămâne Însă Zeus, care păstrează totuși În nume, dar numai În nume, originea indo-europeană, derivând, ca și romanul Jupiter din Dyaus pitarxe "Dyaus pitar", zeu celest al Indiei vedice. Și poate că el Își mai menține Încă vechiul său rol uranian prin puterea exercitată asupra fulgerelor sau timpului meteorologic. Zeus ține În mâini balanța de aur cu care hotărăște destinul oamenilor (Iliada, XXII, 209-213) și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1.2). În același timp, fiind patriarh al marii familii divine, Închisă sub aspect principial și rigid endogamică, el este și cel care stabilește cinstea, timè, și rangul zeităților feminine. În interiorul acestui spațiu dominat și controlat de Zeusxe "Zeus", ceilalți zei pot acționa În limitele sferelor lor particulare de competență, deși uneori acțiunea lor trece dincolo de aceste limite. Heraxe "Hera", sora și soția lui Zeus, interpretează rolul soției, dar se află alături de Demetraxe "Demetra", mama și, În același timp, zeița care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V, 370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a lui Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V, 370 sqq., 427-428), devine fiica Dionei și a lui Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații, Afrodita se sustrage adesea controlului suveranității fiului lui Cronosxe "Cronos", ca și autorității sale de tată, recuperând acea anterioritate titanică primordială În care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zeus. Deși este plasată printre zeii celei de-a treia generații, Afrodita se sustrage adesea controlului suveranității fiului lui Cronosxe "Cronos", ca și autorității sale de tată, recuperând acea anterioritate titanică primordială În care o situa Hesiod. Zeități „tinere”, ceilalți zei din a treia generație prelungesc, În schimb, acțiunea ordonatoare a lui Zeus, de care sunt legați prin descendență genetică, și o extind În lumea omenească, sporind distanța ce desparte prezentul de momentul haotic al originilor. Și ei sunt forme desăvârșite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus" și Heraxe "Hera", acesta din urmă nu este atât zeul războiului și al bătăliei, cât expresia furiei și a violenței oarbe. În orice caz, amândoi se integrează din punct de vedere funcțional sistemului În al cărui vârf este așezat Zeus. Cunoașterea care produce o desăvârșită operă de artă se naște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
naște În inima societății și poate și trebuie să fie controlată, așa cum violența este un impuls natural ce trebuie ținut În frâu. Paternitatea lui Zeus este Însă garanția pentru menținerea ordinii, În mod analog suveranității sale, care acționează asupra unor zei din aceeași generație cu el, chiar și atunci când pot apărea forme ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades" și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În orice caz, adus sub semnul ordinii În măsura În care este un spațiu Încredințat unui zeu. Nu mai puțin funcționale pentru sistemul olimpian sunt rolurile lui Hermesxe "Hermes" și al lui Dionysosxe "Dionysos", deși poziția lor În panteon este mai curând o cucerire. Fii ai lui Zeusxe "Zeus", Hermes, căruia mamă Îi este, nimfa Maiaxe "Maia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
panteon este mai curând o cucerire. Fii ai lui Zeusxe "Zeus", Hermes, căruia mamă Îi este, nimfa Maiaxe "Maia", și Dionysos, căruia mamă Îi este, muritoarea Semelexe "Semele", se situează și acționează În spațiile care nu le sunt consimțite celorlalți zei. Zeuxe "Zeu" al transgresiunii, Hermesxe "Hermes" frânge tabuurile și calcă interdicțiile, situându-se la „limită”, formă și reprezentare a spațiului marginal ocupat de erme, stâlpii de piatră cu care se marcau hotarele. Primit În Olimpxe "Olimp", el devine mesagerul zeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai curând o cucerire. Fii ai lui Zeusxe "Zeus", Hermes, căruia mamă Îi este, nimfa Maiaxe "Maia", și Dionysos, căruia mamă Îi este, muritoarea Semelexe "Semele", se situează și acționează În spațiile care nu le sunt consimțite celorlalți zei. Zeuxe "Zeu" al transgresiunii, Hermesxe "Hermes" frânge tabuurile și calcă interdicțiile, situându-se la „limită”, formă și reprezentare a spațiului marginal ocupat de erme, stâlpii de piatră cu care se marcau hotarele. Primit În Olimpxe "Olimp", el devine mesagerul zeilor, În continuă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]