233,134 matches
-
cărei nume a fost recent schimbat în SRG SSR idée suisse, este însărcinată cu producerea și difuzarea programelor radio și de televiziune. Studiourile SRG SSR sunt distribuite în toate regiunile, în diversele limbi. Conținutul radio se produce în șase studiouri centrale și patru regionale, în vreme ce programele de televiziune se produc la Geneva, Zürich și Lugano. O rețea de televiziune prin cablu permite majorității elvețienilor acces la programele din țările vecine. Schiul, snowboardingul și alpinismul sunt printre cele mai populare sporturi în
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
golf. Steinstossen este varianta elvețiană a aruncării greutății, un concurs de aruncare a unei pietre grele. Practicat doar în satele de munte încă din preistorie, acest sport este atestat documentar în Basel în secolul al XIII-lea. El este punctul central al Unspunnenfestului, festival ce se ține începând cu 1805 și al cărui simbol este piatra de 83,5 kg botezată "Unspunnenstein". Bucătăria tradițională elvețiană are mai multe aspecte. Deși unele feluri de mâncare, cum ar fi fondue, raclette sau rösti
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
și pe alți scriitori în tururi culturale între 1914 și 1915 În anul 1915 publică mai multe scrieri, cea mai importantă fiind romanul istoric "Neamul Șoimăreștilor". Între 1916-1917, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial și invadarea acesteia de către Puterile Centrale, Sadoveanu se stabilește în Moldova, singurul teritoriu românesc rămas neocupat. Scriitorul oscilează între germanofilia prietenilor de la "Viața Românească", care considerau războiul ca aducător de sărăcie și suferință, și Antanta, față de care România își luase angajamente. În această perioadă este reales
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
considerau războiul ca aducător de sărăcie și suferință, și Antanta, față de care România își luase angajamente. În această perioadă este reales președinte al Societății Scriitorilor, având un mandat provizoriu care se termină în 1918, când România semnează pacea cu Puterile Centrale, și, ca militar în rezervă, devine editorul broșurii propagandistice regionale, "România". I s-au alăturat Tudor Arghezi și Topîrceanu (care tocmai fusese eliberat dintr-un lagăr de concentrare din Bulgaria), fondând împreună , la Iasi, revista "Însemnări Literare". În decembrie însă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de extrema dreaptă. Sadoveanu respingea noțiunea străveche conform căreia românii erau religioși, susținând chiar faptul că credința lor era „limitată la ritualuri și tradiții.” A fost un susținător înfocat al cooperării internaționale, în special între țările din Europa de Est și Europa Centrală. Scriind pentru revista" Familia" în 1935, la 17 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România și la 15 ani după Tratatul de la Trianon, Sadoveanu i s-a alăturat autorului maghiar Gyula Illyés pledând pentru relații bune între cele două țări
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
student la limba germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. La insistențele tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Își face debutul literar în revista "Viața studențească" (nr. 5, din mai 1957), cu schița "Doamna din vis". În perioada 1958-1960, Nicolae Breban rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
a treia stări preluând controlul, asaltul asupra Bastiliei în iulie, aprobarea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului în luna august și un marș al femeilor către Versailles care a forțat curtea regală să plece la Paris, în octombrie. Un eveniment central al primei etape a fost desființarea feudalismului, taxelor, instanțelor și privilegiilor feudale la 4 august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore, între diverse grupări liberale și sprijinitori de dreapta ai monarhiei. Insurecția de la 10
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
puteau adună peste această sumă. Impozitele directe erau colectate de sute de slujbași, și de multe ori, foloseau banii în scopuri personale, cumpărându-și slujbele. Nu puteau fi demiși, slujbele fiind considerate forme de proprietate privată. Pentru că lipsea o vistierie centrală, către care să fie plătite toate veniturile statului, controlorul nu știa niciodată câți bani au fost cheltuiți într-un an. Stările provinciale și parlamentele reprezentau obstacole în calea puterii regale. Stările provinciale funcționau în zone de la periferia Franței, ca Bretania
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
să-i înlocuiască pe financiarii independenți, cu funcții cumpărate, prin funcționari dependenți, salariați, pe care controlorul general să-i poată demite. A reușit să se debaraseze de cei mai puternici perceptori generali și a făcut demersuri pentru constituirea unei trezorerii centrale, către care să fie plătite toate impozitele și care să facă toate cheltuielile. A redactat " Darea de seama" pentru a-i asigura pe creditori că dobânzile la împrumuturile lor sunt garantate, fiind prima declarație publică a finanțelor regale, producând senzație
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
considerau descendenții iluminismului și intenționau să încheie ostilitățile, cruzimea și să pună capăt superstiției și sărăciei. Erau puțini care regretau dispariția Vechiului Regim. Prin restructurarea administrației locale, deputații puteau să se asigure că puterea va fi descentralizată, trecând de la guvernul central de la Paris la autoritățile locale, ceea ce a îngreunat regelui recâștigarea puterii pe care o deținuse anterior. Voiau să se asigure ca toți funcționarii publici vor fi aleși și vor răspunde în față celor care i-au ales. Prin decretele emise
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
populare. În iarna 1790-1791, s-au format societăți populare sau fraterne care se găseau în toate districtele Parisului și în numeroase orașe de provincie. În 1791, Clubul Cordelierilor și societățile populare au alcătuit o federație și au ales un comitet central. Membrii societății populare proveneau din profesiile liberale, dintre funcționari, meșteșugari și mici negustori. Muncitorii intrau rareori pentru că nu aveau timp să facă politica. Cum nu existau partide politice, cluburile au jucat un rol important în revoluție, ele informând publicul asupra
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au întors împotriva ei. Radicalii și federații erau pregătiți pentru o noua insurecție, iar girondinii l-au avertizat pe rege de răscoală, propunându-i să-i recheme pe miniștrii demiși. Ludovic a refuzat. Liderul iacobin, Robespierre, a cooperat cu comitetul central al federaților, la 29 iulie, într-un discurs la Clubul Iacobinilor, și-a anunțat propunerile, renunțând la sprijinul acordat anterior constituției din 1791 și reclamând răsturnarea monarhiei. Dorea o Convenție națională, aleasă prin sufragiu, care să înlocuiască Adunarea Legislativa, o
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
revoluționare din Paris, 65% erau proprietari de prăvălii, patroni de mici ateliere și meșteșugari independenți, 26% erau rentieri, funcționari publici și membri ai profesiilor liberale, 8% erau muncitori salariați. Își exercitau puterea prin intermediul propriilor instituții, care nu depindeau de administrația centrală. Comuna și secțiunile erau unitățile administrative locale ale Parisului, cu funcționari și comitete alese. Aveau propria poliție, propria armată pentru că controlau Garda Națională. Dominau societățile populare, fiind încurajate de guvern cât timp existau amenințări ale inamicilor interni și externi, pentru că
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
său. Comitetul Salvării publice avea atribuții ample ca supervizarea miniștrilor și generalilor, trebuind să stabilească politica externă, să epureze și să dirijeze administrația locală. Autoritățile din comune și departamente au fost trecute în subordinea unor agenți naționali numiți de guvernul central și răspunzători în fața acestuia. Reprezentanții în misiune, trimiși de Convenție în aprilie, au fost trecute sub autoritatea Comitetului salvării publice, toate armatele revoluționare fiind dispersate. Anarhia a luat sfârșit , iar autoritatea sanculoților a fost redusă. Multe elemente ale Vechiului Regim
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin la Bătălia de la Manzikert. Sultanatul de Rum al turcilor selgiucizi a controlat mare parte din Anatolia centrală până la invazia mongolă din 1243. Începând cu secolul al XIII-lea, turcii otomani au unit Anatolia și au creat un imperiu ce cuprindea Europa de sud-est, Asia de sud-vest și nordul Africii. După ce Imperiul Otoman s-a prăbușit, în urma înfrângerii
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Comunității Economice Europene încă din anul 1963 și a atins acordul uniunii vamale în 1995. Turcia, de asemenea, a promovat relațiile culturale, politice, economice și industriale cu lumea de Est, în particular cu Orientul Mijlociu și cu statele turcice ale Asiei Centrale, prin apartenența în organizații ca "Islamic Conference and Economic Cooperation Organization". Având în vedere așezarea strategică, economia dezvoltată și armata modernizată, Turcia este clasificată ca o putere regională de oamenii politici și economiștii mondiali. Numele Turciei, Türkiye în limba turcă
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europeane hitite și Luwian, unii savanți au propus Anatolia ca centru ipotetic de la care provin limbile indo-europene. Hitiții au fost un popor antic care au locuit în Anatolia Centrală, documente dovedind acest fapt datează încă din cca. 2300. Primul imperiu important în teritoriu a fost cel al Hitiților, din sec. XVIII-XIII î.Hr.. Asirienii au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
ocazional, în stare de război cu Persia, din cauza disputelor teritoriale sau diferențelor religioase. În timpul celor aproape două secole de declin, Imperiul Otoman a pierdut, treptat, teritorii, putere militară și bogății. Acesta a intrat, în Primul Război Mondial, de partea Puterilor Centrale și a fost, în cele din urmă, învins. Într-un efort final de păstrare a puterii în mâinile lor, prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile pierdute și de punere sub semnul întrebării a autorității britanice asupra canalului Suez
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
în mâinile lor, prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile pierdute și de punere sub semnul întrebării a autorității britanice asupra canalului Suez, triumviratul condus de ministrul de război Enver Pașa a hotărât ca Turcia să se alăture Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial. Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război. În urma armistițiului din Mudros, care a avut loc la 30 octombrie 1918, Puterile Aliate au căutat să împartă între ele, prin Tratatul de la Sèvres din
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Unite. Turcia este un membru eficient al consiliului de la începutul lunii ianuarie 2009. Turcia a mai fost membru al Consiliului de Securitate al ONU în 1951-1952, 1954-1955 și 1961. Menținându-și orientarea pro-occidentală, relațiile cu Europa au fost întotdeauna partea centrală a politicii externe a Turciei. Turcia a devenit membru fondator al Consiliului Europei în 1949, candidând pentru asocierea ca membru în CEE (predecesor al UE), în 1959, și a devenit membru asociat în 1963. După decenii de negocieri politice, Turcia
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
generalul Necdet Ozel Turcia este împărțită în 81 de provincii ("iller" în limba turcă; singular "il"). Fiecare provincie este împărțită în subprovincii ("ilçeler"; singular "ilçe"), existând 923 de districte. Provincia poartă, de obicei, același nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepțiile sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) și Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele mai populate provincii sunt: İstanbul, cu 11 milioane de locuitori; Ankara, cu 4 milioane; İzmir, cu 3,5 milioane; Bursa, cu 2,1 milioane, Konya, cu 2
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
și Marea Mediterană - în Sud. De asemenea, Turcia are ieșire și la Marea Marmara în Nord-Vest. Partea europeană a Turciei, Tracia de Est, formează granițele cu Grecia și Bulgaria. Zona asiatică a țării, Anatolia (sau Asia Mică) constă într-un platou central înalt, cu câmpii înguste, litorale, între zona munților Pontici și Koroglu, în Nord, și munții Taurus, în Sud. Peisajele montane sunt mai predominante în Estul Turciei, de unde izvorăsc râuri precum Eufrat, Tigru și Aras. Tot în această regiune se află
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Tigru și Aras. Tot în această regiune se află și cel mai înalt punct al Turciei, Muntele Ararat (5.137 m) și Lacul Van, cel mai întins lac din țară. Turcia este împărțită în șapte regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia de Est, Anatolia de Sud-Est și Mediterana. Terenul neregulat din partea de Nord a Anatoliei formează o porțiune lungă și îngustă de-a lungul țărmului Mării Negre. Peisajul devine din ce în ce mai aspru, pe măsură ce progresează înspre est. Peisajele variate ale Turciei sunt rezultatul
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
în zonele de coastă ale Mării Egee și foarte rară în zonele de coastă ale Mării Mediterane. Condițiile pot fi mult mai dure și mai aride în interior. Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian al interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante. Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 ° C pot fi în Anatolia estică, și zăpada poate sta pe sol cel puțin 120 zile pe an. În vest
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
religia ca fiind „fără convingere religioasă” sau că „nu cred în obligațiile religioase”. În ultimii ani, de când țara este guvernată de un partid islamist, minoritatea secularistă, în special elitele universitare și științifice au fost vizați de politicile proreligie ale administrației centrale. Profesorii universitari care au introdus reforme laicizante în guvernările seculariste sau care au militat pentru menținerea religiei în afara campusurilor universitare, sunt acum arestați, un astfel de exemplu fiind Kemal Gürüz, fost șef al Consiliului Educației Superioare; alt exemplu este Mehmet
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]