229,134 matches
-
diavolul a descoperit că a fost înșelat, el nu a putut intra în biserica deja consacrată. Diavolul putea sta doar în pridvor și a lovit furios cu piciorul, care și-a lăsat amprenta întunecată, ce este și astăzi vizibilă la intrarea în biserică. Legenda spune, de asemenea, că diavolul a ieșit afară în grabă și și-a manifestat spiritul său malefic prin vântul care se dezlănțuie cu furie în jurul bisericii. O a doua versiune a acelei părți din legendă este că
Catedrala din München () [Corola-website/Science/328352_a_329681]
-
Autorul a susținut că a scris scenariul în 1966. Scenariul urmărea să nuanțeze o „iubire imposibilă” dintre un medic și o asistentă medicală. Filmul a fost produs de Studioul 3 al Casei de Filme București, fiind regizat de Gheorghe Vitanidis. Intrarea filmului în faza de producție a avut loc la jumătatea lunii iulie a anului 1968. Filmările s-au desfășurat în vara și toamna anului 1968 și au avut loc la București, Constanța, Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Sucevița. Ele au fost
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
ca acest concert să îl fi inspirat pe Edvard Grieg să compună propriul concert pentru pian, de asemenea în La minor. Concertul lui Grieg, ca și al lui Schumann, începe cu un singur acord puternic al orchestrei în introducere înainte de intrarea pianului cu aceeași coborâre înfloritoare. După acest concert Schumann a mai compus încă două lucrări pentru pian și orchestră: "Introducere și Appassionato în Sol minor" (Op. 92) și "Introducere și Allegro Concertante în Re minor" (Op. 134). Concertul este compus
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
fost amenajat după planurile arhitectului peisagist R. Lange. Autoritatea militară de ocupație germană din Primul Război Mondial a înființat cimitirul în anul 1917, iar inaugurarea lui oficială a avut loc la 24 august 1918, în prezența feldmareșalului August von Mackensen. Intrarea în cimitir se face printr-un un portal de cărămidă refractară, de culoare roșie, de la care pornește o aleea largă, ce are pe fiecare latură câte două rânduri de cruci. La capătul aleii urmează câmpul de morminte, cu cruci perfect
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, în cimitir odihnesc 3855 militari germani, și anume 2.292 din primul și 1.563 din al doilea război mondial. La capătul aleii din câmpul de morminte, aflată în prelungirea aleii de la intrare, se află monumentul comun al cimitirului. Acesta este o construcție sub formă de trunchi de piramidă, pe care este dăltuit un basorelief care reprezintă un călăreț antic. Sub basorelief sunt inscripționate în limbile română, germană, maghiară, bulgară și turcă cuvintele
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine. În anul 1869 preparandia își schimbă caracterul regesc într-unul confesional, iar prin intrarea în cadrele constituției bisericești și sub jurisdicțiunea consistorială a intrat în grija episcopiei și a fost finanțată de către aceasta. În anul 1876, Institutul Pedagogic și Institutul Teologic se unesc sub numele de Institutul Pedagogic-Teologic Român din Arad. Din anul 1877
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn pătrat în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri. Această ipoteză
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Grigore Chițu, cu sprijinul preoților Mușat și Stoica, diaconului Petre și al breslei cavafilor, având inițial doar turla de pe naos. În anul 1879 biserica a fost renovată de preotul Ion Niculescu, adăugându-i-se cea de-a doua turlă peste intrare. În anul 1934, biserica a fost refăcută din nou și din cauza a încă două cutremure. În anii 1975 - 1980 s-a renovat biserica complet interior. Cu această ocazie a fost adăugată friza continuă, cu 91 de ocnițe pictate cu sfinți
Biserica Popa Chițu () [Corola-website/Science/327558_a_328887]
-
a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
fost adăugat un pridvor deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță cu două etaje și cu deschideri crenelate de unde putea trage cu armele asupra invadatorilor. Construcția are două abside laterale de forma unor îngroșări dreptunghiulare, iar absida altarului are formă semicirculară. Intrarea în biserică se face pe ușa situată pe latura nordică, pe sub turnul-clopotniță. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
catapeteasmă din lemn de tei aurit, confecționată în stil baroc și montată pe două bârne orizontale de brad, încastrate în pereții laterali ai altarului. În partea sudică a altarului a fost adăugată ulterior o veșmântărie de formă dreptunghiulară, având o intrare pe latura vestică. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn dreptunghiular în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri. Această ipoteză
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
partea stângă a apei Bicazului - în apropierea porțiunii din drumului național DN12C care leagă localitatea Bicazu Ardelean de Lacu Roșu prin "Cheile Bicazului". Acesul spre peștera se face din dreptul carierei de calcar Surduc, la un sfert de km de intrarea în rezervația Cheile Șugăului. Rezervația naturală cu o suprafață de 0,10 hectare, face parte din situl Natura 2000 "Cheile Șugăului - Munticelu" și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al "Masivului Munticelu". Cu
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
parte din situl Natura 2000 "Cheile Șugăului - Munticelu" și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al "Masivului Munticelu". Cu o dezvoltare de 120 m și o denivelare de 14m (-2 respectiv +12 față de intrare), are o intrare scundă de 1 - 1,5 m situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri - descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
Natura 2000 "Cheile Șugăului - Munticelu" și reprezintă o cavernă cu o mare varietate de formațiuni concreționare, în abruptul calcaros al "Masivului Munticelu". Cu o dezvoltare de 120 m și o denivelare de 14m (-2 respectiv +12 față de intrare), are o intrare scundă de 1 - 1,5 m situată la baza unui perete de calcar, urmată de un culoar de 10 metri - descendent. Acesta conduce într-o sală cu lungimea de 30 de metri și înălțimea de 4-5 metri. Planșeul inferior - neted
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
distrus o parte a satului, casele fiind construite preponderent din lemn. Biserica a fost construită în secolul al XV-lea ca o biserică hală fără turn. Corul este boltit si prezintă nervuri din piatră încrucișate care sunt sprijinite în console. Intrarea în biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
Repertoriul Arheologic Național cu codul Biserica de zid a fost zidită ”de isnoavă de’ntemei” în timpul lui Matei Basarab, fapt certificat într-o mărturie scrisă la 27 noiembrie 1640. Anul construirii este confirmat de pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716). Pomelnicul mănăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București la anul 1804, după cel din 1715, la fila numărul 6 îl atestă ca ctitor pe Matei Basarab
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
de la Șerban Cantacuzino și doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărătești, precum și alte 36 de icoane mai mici, zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ștefan Cantacuzino a restaurat în întregime clopotnița mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală, și Casa Domnească. Și el apare într-un tablou din pridvor în postură de ctitor. În anii 1938-1940, Ministerul Aerului și Marinei a restaurat biserica și întreg ansamblul monahal.
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
niveluri, are o capacitate de 365 de locuri la care se adaugă cele 75 de locuri ale lojei superioare, dar care, din motive de siguranță nu sunt accesibile momentan publicului. La această lojă superioară accesul este asigurat și de o intrare separată deoarece, cu ani în urmă, aceste locuri erau cele mai ieftine și cele mai îndepărtate de scenă, cumpărate în special de spectatori cu situație materială modestă. Pe lângă sala mare, în această clădire se găsește și sala podium. Studioul „Ács
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
perioada medievală. Castelul se poate vizita de publicul larg și atrage anual peste 50.000 de vizitatori. Ruinele sunt împrăștiate pe o rază de 1.2 ha înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de 50 m de asupra Mării Nordului. Intrarea în castel se face de alungul unei fâșii înguste care duce mai apoi la intrarea abruptă către poartă. Aici se pot observa numeroase specii de pescăruși. Dunnottar are 11 clădiri construite între secolul 13 și 17. Clădirea cea mai mare
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
de vizitatori. Ruinele sunt împrăștiate pe o rază de 1.2 ha înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de 50 m de asupra Mării Nordului. Intrarea în castel se face de alungul unei fâșii înguste care duce mai apoi la intrarea abruptă către poartă. Aici se pot observa numeroase specii de pescăruși. Dunnottar are 11 clădiri construite între secolul 13 și 17. Clădirea cea mai mare, cea care se zărește de la cea mai mare depărtare, este turnul construit în secolul 14
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
este turnul construit în secolul 14 care a suferit după bombardamentul cu tunurile de la Cromwell. Altă parte importantă este capela construiă în secolul 17, curtea pătrată orientată spre est și o închisoare construită sub forma unei bolte. Castelul are două intrări. Prima este printr-o poartă bine apărată situată într-o piatră crăpată, unde atacatorii puteau fi atacați cu ușurință de către apărători. A doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]