23,518 matches
-
a lui Aleksander Gierymski. La acea vreme, Pankiewicz urma influența puternică a realismului polonez și mai apoi, a fost puternic atras de pictura lui Camille Corot și a reprezentanților Școlii de la Barbizon. Întorcându-se la Varșovia, el a împărțit același atelier cu Władysław Podkowiński, în perioada 1886 - 1888. Acum a pictat scene realiste în principal din Varșovia, vânzători ambulanți precum și viața de zi cu zi a evreilor polonezi. De asemenea, a făcut o serie de desene pentru revista „Tygodnik Ilustrowany”. a
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
cursurile Școlii Centrale, dar este convins de către Juliusz Kossak să abandoneze ingineria și științele exacte și să se dedice picturii. A studiat artele la Munchen avându-i ca profesori pe Franz Adam și Karl Piloty, după care își deschide propriul atelier. Picturile lui Józef Brandt reprezintă scene din viața militară a secolului al XVII-lea, artistul dedicându-și o parte din timp și pentru studii privind viața tradițională a țăranilor polonezi. După moartea sa, conacul lui Brandt din Orońsko împreună cu parcul
Józef Brandt () [Corola-website/Science/329326_a_330655]
-
și originale, încât, ne minunau și pe mine și pe soțul meu. Eram siguri, văzând la el atâtea aptitudini, că va deveni pictor.”" Înclinația spre pictură a lui Romeo s-a dezvoltat în casa în care cei doi soți aveau atelierele (în prezent Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck), în care Cecilia Storck a lucrat la decorațiile murale. a adoptat acest stil, care i-a adus ulterior faima peste hotare, în Brazilia. Romeo Storck a studiat la Academia de
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
regiunea Transdanubia a Ungariei contemporane, în regiuni care aparțin azi Slovaciei și în Transilvania. cercetările arheologice ale așezărilor rurale medievale timpurii de la Balatonmagyaród, Nemeskér și alte câteva locuri din Transdanubia demonstrează că principalele lor caracteristice (inclusiv tipul de locuințe și ateliere) nu s-au schimbat odată cu dispariția statului avarilor prin anul 800. Noile așezări au apărut în regiuni cu cimitire în care au fost descoperite obiecte cu analogii evidente cu cele din zone învecinate - Bavaria, Bulgaria, Croația sau Moravia. Un conac
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul “Cântarea României” în 1985. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din Iași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului Ion Neagoe. Din 1990, și-a continuat studiile artistice la Academia de artă "George Enescu" din Iași, secția Artă Monumentala, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoție. În această perioadă, călătorește în Rusia
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
înscrie la Academia de Arte, în clasa cu modele vii a lui Ludwig von Herterich. Pentru anii 1885 și 1886 primește o bursă din partea "Comisiei Naționale Maghiare de Arte Plastice". Pleacă la Paris, unde - dupa o perioadă de ucenicie în atelierul lui Mihály Minkácsy - frecventează pentru scurtă vreme "Academia Julian". Evoluția ulterioară a lui Rippl-Rónai este marcată de prietenia cu pictorul scoțian James Pitcairn-Knowles, cu care folosește în comun un atelier în Neuilly. Prin Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
Pleacă la Paris, unde - dupa o perioadă de ucenicie în atelierul lui Mihály Minkácsy - frecventează pentru scurtă vreme "Academia Julian". Evoluția ulterioară a lui Rippl-Rónai este marcată de prietenia cu pictorul scoțian James Pitcairn-Knowles, cu care folosește în comun un atelier în Neuilly. Prin Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite. O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participa cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
poetului. Tot în acel an s-a căsătorit cu scriitoarea și arhitecta Francisca Stoenescu, și-a adunat manuscrisele și picturile de prin subsoluri și mansarde și s-a mutat pe strada Haga nr.4 unde a avut la dispoziție un atelier luminos și un living mare, cu ferestre enorme. Ca urmare, a adoptat o linie mai fermă în compoziții dar a rămas același colorist. A vândut lucrări unor greci, polonezi, suedezi și bineînțeles, unor colecționari români. A lucrat împreună cu Barbu Nițescu
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Partizani (pe brațul Sulina). În perioada 1978 - 1983, viața lui Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct din atelier, dar a scris intens pregătind al patrulea volum de poezie „Tu, Secole!” care a fost ilustrat de marele grafician Mircia Dumitrescu. Volumul a apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească și i-a adus statutul de membru titular al
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
urmate de bursă Uniunea Artiștilor Plastici din România, de premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În 1985 Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei culturale românești. Radu Bogdan, exegetul operei lui Ion Andreescu și filozoful Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii” evocă manieră personală a artistului de a
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
extras din articolul semnat de criticul de art grec Clea Kehayoglu). Câteva luni după participarea la revoluție, guvernului francez îi acordă o bursă de studii la Paris; în 1992 este rezident la „"Cité Internaționale des Arts"”. În 1994 își stabilește atelierul la Paris, înscriindu-și astfel demersul în tradiția artiștilor români în Orașul-Lumină. „Nu pictez cu tuburi de ulei sau cu pensule, pictez cu memoria lucrurilor”, declară recent artistul, vorbind de artă să, ce a fost expusă atât în Franța cât
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
lungul anilor, Ștefan Râmniceanu s-a impus că unul din pictorii influenți ai diasporei românești la Paris. Televiziunea română îi consacră mai multe emisiuni. În 1993, Monica Zvirjinski în cadrul emisiunii sale „Personalități în top”, prezintă artistul cu preocupările sale și atelierul cu opera să. În 1994, emisiunea realizată de Mihaela Cristea prezintă publicului român expoziția „Cămașă zidurilor”, deschisă de E.S. Dan Hăulică, ambasador la UNESCO, președinte de onoare al A.I.C.A., la Centrul Cultural Român din Paris. În 2004, Vlad
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
personaje simbolice, ca de ex. în tabloul ""Figures dans un paysage de printemps"" (1897). În Italia va reveni de mai multe ori. Maurice Denis petrece cea mai mare parte a vieții sale în Saint-Germain-en-Laye. Aici își construiește în 1912 un atelier în clădirea unui vechi spital aparținând parohiei locale, care va primi denumirea "Prieuré", transformat după dispariția artistului în Muzeul "Maurice Denis". Războiul și moartea soției sale în 1919 îl fac să fie tot mai mult înclinat către o artă cu
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
colegul său, Scarlat (Ștefan Stoian), sunt arestați și trec pe la închisoare. Eliberați, ei trebuie să plătească paguba produsă. Pentru a face rost de bani, fostul șofer o convinge pe Luminița (Mariana Mihuț), o femeie ce lucra ca fotograf la un atelier din oraș, să se căsătorească de formă. Femeia urma să primească 5.000 lei plus banii de la dansul miresei, în timp ce Grigore își păstra banii rămași, după ce va deconta organizarea nunții. Aflată la oraș pentru a vinde mure domnului Fulviu (Dinu
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
surse, este în mare parte doar o prejudecată contemporană: activitățile textile, în deosebi vopsitoria, erau prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Lyon, Reims, Trier, Tournai și Autun în Galia, Cartagina în Africa, și la Venta în Britannia. Aceeași sursă vorbește și de nouă vopsitorii, dintre care una la Salona, în Dalmația, vecină deci cu "gynaeceum"ul de la Aspalathos. Localizarea acestor mari ateliere ale statului părea a fi fost dictată de mai mulți factori: proximitatea destinatarilor față de locul de producție, armata fiind desfășurată în provinciile de frontieră, localizarea principalelor centre administrative ale Imperiului, și geografia economiei agropastorale, cu alte cuvinte proximitatea furnizorilor de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
primul ei editor (L. Bendeffy) în intervalul 1320-1370. Urmează pentru veacul al XV-lea o serie de hărți nautice, mai mult sau mai puțin folosite de istoricii români în ceea ce privește descifrarea realităților din stațiul românesc. Este vorba de cele lucrate în atelierele lui Grazioso Benicasa din 1467 și 1471, unde Brăila este numită Brilago, apoi hărțile datorate cartografilor din atelierul lui Enrico Martello Germano din 1480-1493, unde orașul Dunărean este numit Brailano. Primele patru decenii din veacul următor nu aduc o creștere
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
nautice, mai mult sau mai puțin folosite de istoricii români în ceea ce privește descifrarea realităților din stațiul românesc. Este vorba de cele lucrate în atelierele lui Grazioso Benicasa din 1467 și 1471, unde Brăila este numită Brilago, apoi hărțile datorate cartografilor din atelierul lui Enrico Martello Germano din 1480-1493, unde orașul Dunărean este numit Brailano. Primele patru decenii din veacul următor nu aduc o creștere spectaculoasă a numărului de portulane, așa cum se va întâmpla după 1550, dar Brăila este întâlnită în continuare la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
pictura sub directa îndrumare a lui Wojciech Gerson, începând din anul 1869. După 1875 ia lecții de la Wilhelm Lindenschmit la Munchen după care urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Pe perioada studiilor din Cracovia, artistul lucrează în propriul atelier cu alți pictori polonezi, cum au fost Stanislaw Witkiewicz, Albert Chmielowski și Józef Chełmoński. Piotrowski a vizitat Bulgaria pentru prima dată în anul 1879, când s-a dus acolo ca ilustrator și corespondent pentru reviste britanice: The Illustrated London News
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
timp a fost primar Vintilă Brătianu, zestrea edilitară a capitalei s-a îmbogățit cu o serie de construcții de utilitate publică cum ar fi: noua Uzină Electrică Comunală (de la Grozăvești), Uzina de Gaz pentru cartierele Grivița și Tei (inițiere proiect), Atelierele Comunale și Parcul de Vehicule sau noul Abator Comunal. Tot acum au mai fost construite Fabrica de ghiață și frigorifere (în subsolul Halelor Ghica), Hale alimentare (Hala Obor) sau crematorii. Școala s-a bucurat de o atenție deosebită din partea sa
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
costume sub acest brand în cadrul unei prezentări personale de modă. În perioada 2000 - 2005 sunt inaugurate mai multe magazine "TATA&fiul" și "SAMRIC", atât în București cât și în provincie - Iași și Brașov. În anul 2006, designerul a înființat un atelier de creație vestimentară intitulat "Atelier de Înaltă Croitorie din România", creațiile acestuia fiind ulterior expuse la târguri și expoziții de profil din România, alte țări din Europa Anul 2009 a fost marcat de începutul colaborării "Atelierului" cu Casa Regală a
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
unei prezentări personale de modă. În perioada 2000 - 2005 sunt inaugurate mai multe magazine "TATA&fiul" și "SAMRIC", atât în București cât și în provincie - Iași și Brașov. În anul 2006, designerul a înființat un atelier de creație vestimentară intitulat "Atelier de Înaltă Croitorie din România", creațiile acestuia fiind ulterior expuse la târguri și expoziții de profil din România, alte țări din Europa Anul 2009 a fost marcat de începutul colaborării "Atelierului" cu Casa Regală a României. Având inițial statutul de
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
designerul a înființat un atelier de creație vestimentară intitulat "Atelier de Înaltă Croitorie din România", creațiile acestuia fiind ulterior expuse la târguri și expoziții de profil din România, alte țări din Europa Anul 2009 a fost marcat de începutul colaborării "Atelierului" cu Casa Regală a României. Având inițial statutul de partener, după un an de probă - în 2010, firma devine "Furnizorul Oficial al Casei Regale" pentru o perioadă de trei ani. Acest titlu i-a fost reînnoit în 2013. Atât Regele
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
Bănci și Burse de Valori. În 2001, Alexandru Ciucu alege să urmeze un drum al formării în domeniul modei prin absolvirea cursurilor Institutului Carlo Secoli din Milano, iar în 2007 a Institutului Marangoni din Milano în specializarea "Marketing de modă". Atelierul de modă a luat astfel ființă atât pe fondul unei bogate tradiții și experiențe în domeniul costumului bărbătesc, cât și Designerul Alexandru Ciucu este căsătorit cu cântăreața de muzică ușoară Alina Sorescu, pe care a cunoscut-o 2008 și cu
Alexandru Ciucu () [Corola-website/Science/329446_a_330775]
-
artistic, pictură la secția romană și Weith Vasile - desen, pictură, la secția maghiară, Makkai Paraschiva - desen, grafică și decorativă, secția română și maghiară. Inițial școala cu sediul pe str. Victoriei nr. 17 avea o sală mare de studii și două ateliere mici, edificiile având la un loc șase ateliere. într-un timp relativ scurt școala a fost recunoscută și iată de ce mulți artiști au cerut corectură și îndrumare de la maestrul Hollosi Simon, Torma Ioan, Ivanyi Grimwald, Bela și Ferenczi Karoly. În
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]