25,049 matches
-
în cuprinsul ariilor depresionare, fiind transformate în terenuri cultivabile, în pajiști, dar și în păstrarea ca izlazuri și pășuni. Cu excepția dealurilor mai joase dintre pârâul Govora și Olt și a celor din porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului și depresiunile dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La est de Olt limita acestor păduri rămâne ceva mai la nord, astfel ca dealurile formate între Topolog și Olt sunt acoperite cu
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului și depresiunile dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La est de Olt limita acestor păduri rămâne ceva mai la nord, astfel ca dealurile formate între Topolog și Olt sunt acoperite cu stejărete, la fel ca și dealurile mai joase. Aici răspândire mai mare au tot pădurile de gorun, dar apar și câteva porțiuni cu păduri de cer (Quercus cerris) și de garnița (Quercus
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La est de Olt limita acestor păduri rămâne ceva mai la nord, astfel ca dealurile formate între Topolog și Olt sunt acoperite cu stejărete, la fel ca și dealurile mai joase. Aici răspândire mai mare au tot pădurile de gorun, dar apar și câteva porțiuni cu păduri de cer (Quercus cerris) și de garnița (Quercus frainetto). Speciile amintite sunt dominante în pădurile din dealuri, dar alături de ele se găsesc
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
stejărete, la fel ca și dealurile mai joase. Aici răspândire mai mare au tot pădurile de gorun, dar apar și câteva porțiuni cu păduri de cer (Quercus cerris) și de garnița (Quercus frainetto). Speciile amintite sunt dominante în pădurile din dealuri, dar alături de ele se găsesc din abundență alte esențe de dealuri. În văile largi, cum este cea a Oltului, cu toate trasformarile survenite, se întâlnesc încă zăvoaie cu sălcii și plopi uriași, însoțite adesea, pe locurile mai înalte de păduri
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
mare au tot pădurile de gorun, dar apar și câteva porțiuni cu păduri de cer (Quercus cerris) și de garnița (Quercus frainetto). Speciile amintite sunt dominante în pădurile din dealuri, dar alături de ele se găsesc din abundență alte esențe de dealuri. În văile largi, cum este cea a Oltului, cu toate trasformarile survenite, se întâlnesc încă zăvoaie cu sălcii și plopi uriași, însoțite adesea, pe locurile mai înalte de păduri de stejar pendunculat (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea) și alte specii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
foliacea) și alte specii iubitoare de umezeală. Pe culmile mai înalte se mai întâlnesc petice rămase din ceea ce odinioară constituia codri bătrâni și greu de pătruns, sunt pădurile de gorun (Quercus petraea, Quercus falechampii, Quercus polycarpa), cum sunt cele din dealurile de la vest și nord-vest de Râmnicu Vâlcea. La poalele munților unde există acel renumit adăpost din depresiunile supcarpatice, se resimnte o nuanță climatică deosebită care a fost interpretată ca reprezentând o influență submediteraneeană. Aici vegetează în condiții foarte bune unele
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
unde există acel renumit adăpost din depresiunile supcarpatice, se resimnte o nuanță climatică deosebită care a fost interpretată ca reprezentând o influență submediteraneeană. Aici vegetează în condiții foarte bune unele specii iubitoare de căldură. În depresiunile de sub munte și dintre dealuri trăiește în condiții excelente nucul, dar a fost semnalat și castanul dulce, acesta fiind prezent la Jiblea, în adăpostul Coziei. În pădurile de sub munte cea mai mare răspândire o au vulpile (Vulpes vulpes), viezurii (Meles meles), iepurii, căpriorii, mistreții, lupii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
sau distrugerii arealului acestora, după ce, în prealabil, grație protecției acordate de către ocoalele silvice și filialelor de vânătoare, numărul anumitor specii de interes economic a crescut considerabil. În plus s-au făcut populări (de cerb și căprior) în pădurile de pe aceste dealuri. Cursul Oltului, dar și cursul inferior al Topologului intra în zona de răspândire a scobarului (Chondrostema nasus), alături de care se întâlnesc specii ca nisiparița (Cobitis remanica), cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), acestea din urmă având o răspândire mai mare
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
încă în formă sălbatică și vânat. Sedentarizarea presupune abandonarea peșterilor și apariția așezărilor. Așezările erau poziționate lângă o sursă de apă, râu sau izvor, de regulă, populațiile neolitice locuind pe terasele râurilor, ostroavelor. Există însă și așezări la înălțime, pe deal, că cele de la Starcevo-Cris, Precucuteni, Cucuteni. Așezările erau deschise, aparate natural. Erau fortificate sau împrejmuite, că cele de la Târpesti/Precucuteni, Traian-Dealul Viilor/Cucuteni, Ghindaresti/Gumelnita Așezările erau de tip tell, că cele de la Gumelnita, Hamangia-Hârșova, Sălcuță și Stoicani din Aldeni
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
sud-vestul Moldovei. S-a extins către est, până la Nipru. Impresionează prin ceramică, decorată cu forme geometrice, în care predomină motivul spiralei. Vasele erau realizate dintr-un material fin și frământat, cu diversitate de forme. Au fost descoperite la Cucuteni, pe Dealul Cetățuiei. S-a extins din sud-estul Europei, fiind prezentă în sud-estul Moldovei și în Dobrogea. A fost perioada de apogeu a tehnicii de cioplire a pietrei-renașterea prelucrării silexului. Ceramică era neagră, variat decorată, cu ornamente în alb și roșu, statuetele
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Nicolae Simache în anul 1943, sunt trecute date statistice și analize demografice. În 1966, V. Tufescu - „Subcarpații” - apărută în Editura Științifică, București, în care pe lângă multe alte informații sunt prezentați și Subcarpații Teleajenului și Prahovei. Tot în 1966, V. Mihăilescu - „Dealurile și Câmpiile României” - în care se acordă spre studiu un capitol despre Subcarpații Munteniei Centrale. În 1950, comunele au devenit parte a raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952), din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
țin cuvetele de Vitioara-Predeal, Vărbilău-Trestioara și o zonă nordică de care țin cuvetele de Drajna și Slănic. Comuna Vărbilău se înscrie, prin așezare și prin caracteristicile morfografice și morfometrice, în tipul specific de relief al Subcarpaților Curburii, dominați de alternanța dealurilor și depresiunilor, a culoarelor de vale, a martorilor de eroziune, precum și larga dezvoltare spațială a proceselor actuale. Urmărită în dezvoltarea ei, morfologia regiunii subcarpatice din cadrul comunei Vărbilău, poartă amprenta îndeosebi a agentului fluviatil a cărei forme rezultate au servit drept
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
260 m la ieșirea Vărbilăului din Coțofenești, iar maxima înregistrându-se în vârful Măgura - 653,54 m. În profil longitudinal, acest nivel are o cădere destul de pronunțată atât pe direcția nord-sud, cât și pe direcția nord-vest - sud-est, respectiv dinspre zona dealurilor înalte spre Valea Teleajenului. Nivelele de terase însoțesc aproape întreg cursul Vărbilăului pe teritoriul comunei omonime, având o desfășurare mai mare pe partea stângă a văii: 70 - 74 m, 49 - 53 m, 25 - 29 m, 6 - 9 m. Lunca este
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
5 %), în zona de confluență a Vărbilăului cu Slănicul și pe teritoriul satului Poiana Vărbilău. Cea mai mare suprafață a comunei (41,2 %) are valori ale adâncimii fragmentării reliefului cuprinse între 101 - 150 m/km² și ocupă: tot nord-vestul localității, dealul Tâmpa și vestul satului Coțofenești. Între 151 - 200 m/km² avem 27,1 % din teritoriu, cu răspândire în zona versantului stâng al Slănicului, Podu Ursului, Sinești, etc. Cele mai mari valori, de peste 201 m/km² se găsesc în dealul Măgura
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
localității, dealul Tâmpa și vestul satului Coțofenești. Între 151 - 200 m/km² avem 27,1 % din teritoriu, cu răspândire în zona versantului stâng al Slănicului, Podu Ursului, Sinești, etc. Cele mai mari valori, de peste 201 m/km² se găsesc în dealul Măgura și în apropierea satului Coțofenești, unde avem și maximul pentru comuna Vărbilău - 221 m/km². Expoziția versanților reprezintă un indicator foarte important, mai ales în modul de amplasare al arealelor locuite și al tipurilor de culturi pretabile zonei respective
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
alta este absorbită, iar în final rămân 40 - 42 kcal/cm²/ an radiație efectivă ). Comuna Vărbilău se află în cadrul zonei deluroase de tranziție dintre cea montană înaltă ( mai răcoroasă ) și zona de câmpie ( mai caldă ) deci clima va fi de dealuri înalte ( peste 500 m ). Acestui tip de climat îi corespunde o valoare a temperaturii medii anuale de 9 - 10ș (media anuală la Câmpina este de 9,6ș ), cu amplitudini termice anuale medii de 22 - 24ș (în ianuarie media temperaturii este
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Rasova) • (Săcele) • (Șibioara) • (Sinoie) • (Straja) (Traian) • (Tuzla) • (Vadu) • (Vama Veche) • (Agighiol) • (Babadag) • (Baia) • (Bălțenii de Jos) • (Beștepe) • (Cataloi) • (Căprioara) • (Ceamurlia de Jos) • (Enisala) • (Făgărașu Nou) • (Frecatei) • (Horia) • (Iazurile) • (Jurilovca) • (Lunca) • (Mahmudia) • (Murighiol) • (Nalbant) • (Niculițel) • (Ostrov) • (Poștă) • (Rahman) • (Sarichioi) • (Sarighiol de Deal) • (Sarinasuf) • (Sâmbătă Nouă) • (Somova) • (Telita) • (Topolog) • (Trestenic) • (Valea Nucarilor) • (Visterna) • (Vișina) • (Acâș) • (Apă) • (Berveni) • (Bolda) • (Cehăluț) • (Culciu Mic) • (Foieni) • (Supuru de Sus) • (Tiream) • (Turulung) • (Negrilești) • (Poiana) • (Șendreni) • (Tecuci) • (Vânători) • (Golești) • (Podu Dâmboviței) • (Vâlcelele) • (Babă Ana) • (Bătrâni) • (Boldești) • (Cioranii de Sus
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]
-
Calderdale, există cârciumi care poartă numele lui Robin Hood, atât lângă Brighouse cât și în Cragg Vale; trecând de Halifax, găsim munți nu prea înalți, numiți Pennines, unde se află Robin Hood Rocks (Stâncile lui Robin Hood); Robin Hood Hill (Dealul lui Robin Hood), se află lângă Outwood, West Yorkshire, nu departe de Lofthouse. Există chiar și un sat în West Yorkshire, numit Robin Hood, situat pe șoseaua A61, între Leeds și Wakefield, aproape de Rothwell și Lofthouse. Având în vedere existența
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
tamarin. Aceasta pădure a fost intens defrișata, în special pentru trestia de zahăr utilizată în agricultura și pentru așezarile urbane. Resturile aceste păduri sunt estimate a fi 7% de pădurera inițială și sunt adesea împărțite în grupări izolate pe culmile dealurilor. În timpul perioadelor glaciare, cu toate acestea, pădurea atlantică a ajuns la dimensiuni extrem de mici și izolate, cea mai mare parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
și se termină în DN6 la Șimian, lângă Drobeta-Turnu Severin. În perioada comunistă, a fost un drum dificil de parcurs. Aflat în general într-o stare de degradare accentuată, drumul era cunoscut în special pentru frecventele alunecări de teren de pe dealul Stârmina, din apropierea localității mehedințene Hinova. Spre sfârșitul anilor '80, aceste alunecări au cauzat închiderea completă a drumului între Hinova și Vânju Mare, și devierea traficului prin Ostrovu Corbului, Devesel și Jiana. În martie 2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, împreună cu Agenția
DN56A () [Corola-website/Science/314667_a_315996]
-
45+000. Însă pe sectorul cuprins între km 45+000 - 79+140, lucrările realizate de consorțiul Impressa Pizzarotti/Tirrena Scavi au mai întârziat, în special datorită amplelor eforturi de consolidare a drumului între km 63+950 - 66+100, adică pe dealul Stârmina. Soluția aleasă de antreprenorul Tirrena Scavi și de subantreprenorul Geosond a fost consolidarea rambleului cu minipiloți injectați D=150 mm tip Ischebek cu bare Titan 40/16. Reabilitarea DN56A face parte dintr-un program amplu de modernizare a drumurilor
DN56A () [Corola-website/Science/314667_a_315996]
-
de lavă de aproximativ 540 de ani cu o scurtă poteca ce îl străbate, Observatorul Vulcanilor, si museul Jaggar. Există o fâșie nedezvoltata a tunelului de lavă care se întinde pe încă 330m peste zona formată ce se termină în dealuri.Desi este îngrădita pentru a tine la distanță vizitatorii nedoriți, fâșia ușor de traversat este deschisă publicului, accesul făcându-se printr-o ușa din gard. Vizitatorii, pe fâșia neformata ar trebui să aibă grijă la coborârea pe podeaua tubului din cauza
Parcul Vulcanic Național din Hawaii () [Corola-website/Science/314748_a_316077]
-
Giurtelecu Șimleului (în , în ) este un sat în comuna Măeriște din județul Sălaj, Transilvania, România. Este cunoscut colocvial că "Giurtelec" sau "Giurtelecu" în limba română și "Győrtelek" în maghiară. Dominând piesajul localității, Coasta lui Damian (sau Dealul lui Damian) este un element de marcă pentru Giurtelecu Șimleului. Localitatea este cunoscută de comunitatea științifică internațională prin intermediul valoroaselor vestigii din Neolitic și Eneolitic descoperite în urmă săpăturilor arheologice efectuate la Giurtelecu Șimleului. Bine poziționata strategic și fortificata natural, Coasta
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
de cale pe care o alesese și transformându-l din nou într-un apărător al oamenilor și un dușman al orcilor. Căutând un loc din care să își poată desfășura mai ușor lupta contra armatelor lui Morgoth, Túrin ajunge la dealul Amon Rûdh, locuit de gnomul scundac Mîm și de fiii săi. În schimbul vieții sale, gnomul îi primește să louiască alături de el, dar devine tot mai nemulțumit văzând că Túrin ascultă de sfaturile unui elf și că tot mai mulți oameni
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
fost inclus în parcul national a vulcanilor Hanaweni și un nou drum a fost construit direct în centrul parcului către Kilauea,o rută mai directă de ce'a pe care o urmase Wilkes.Acest drum în care atingi vârful dinspre este dealul Roșu,a devenit ruta preferată datorită accesului ușor și pantelor.Dupa ce nu a mai fost isroricul drum Ainapo a fost redeschis în ani 90 a treia ruta directă către vârful dinspre drumul Saddle Road,catre către observatorul Mauna Loa
Mauna Loa () [Corola-website/Science/313486_a_314815]