24,150 matches
-
Brandenburgicele cu Pablo Casals? — Nu. — Ar trebui să-l asculți. Nu e ceea ce aștepți, dar e nemaipomenit. — O să-l ascult. Nu cred că mai apucam. Nu-mi mai rămăseseră la dispoziție decât optsprezece ore și ar fi trebuit să și dorm între timp. Oricât de puțin mai aveam de trăit, dacă nu mă odihneam un pic, n-aveam cum să mai țin ochii deschiși. — Unde vrei să mergem să mâncăm? am întrebat-o eu. — La un restaurant italian. — S-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pot descifra. Nu s-a pierdut, nu e fărâmițe. E acolo și nu ți se mai poate fura. Am sărutat-o iar pe pleoape. — Aș vrea să mă lași singur. Sper să reușesc până dimineață să citesc tot. Apoi o să dorm și eu un pic. Fata a mai aruncat o privire craniilor sclipitoare înainte de a ieși din încăpere. A închis ușa în urma ei. Petele fosforescente dansau pe cranii. Unele erau vise vechi de-ale ei, altele, de-ale mele. Am căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scotocit fiecare colțișor al orașului împrejmuit de Zid, dar a meritat. Am luat un craniu în mâini, am închis ochii și mi-am plimbat degetele peste el. 37 În țara aspră a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit. Cineva mă scutura de umeri. Primul lucru pe care l-am simțit a fost mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o lăcustă de toamnă. Cu toate astea, ceva din interiorul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o lăcustă de toamnă. Cu toate astea, ceva din interiorul meu mă îndemna să mă trezesc, îmi spunea că nu era momentul să dorm. În subconștient, cineva mă lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am ridicat pe marginea canapelei și am deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cuibărit lângă mine și-a adormit. Soarele strălucea puternic pe acoperișurile caselor din apropiere, păsărelele veneau și plecau din grădină. Se auzeau de undeva știrile TV și un motor pornit. Nu-mi mai era somn. Nu îmi aminteam câte ore dormisem, dar mă simțeam proaspăt și deloc mahmur. I-am împins ușor de tot capul de pe umărul meu, m-am dus la bucătărie, am băut câteva pahare cu apă și am fumat. Am închis apoi ușa dintre bucătărie și camera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îmbrac? am întrebat-o. Am obiceiul să nu mă îmbrac de față cu fetele. Așa m-am obișnuit și așa mi se pare politicos. Poate gestul meu ține și de superstiție. Da, bineînțeles, zise ea scoțându-și tricoul în care dormise. Era goală pușcă. Și sânii, și talia, și părul pubian arătau grozav în lumina dimineții. S-a admirat și ea puțin, spunând: Nu arăt rău, nu-i așa? — Arăți chiar foarte bine, am zis. — Nu am grăsime pe burtă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai întors. Nu v-ați mai văzut de-atunci? — Cam așa ceva, am zis eu ducând cutia cu bere la gură. Nici n-aveam de ce. Căsnicia n-a mers bine? — Ba a mers foarte bine, dar nu asta era problema. Poți dormi cu cineva în același pat și te simți totuși singur când închizi ochii. Înțelegi ce vreau să spun? — Cred că da. — Nu e chiar simplu să generalizezi totul, dar aș putea afirma că există două categorii de oameni: cu viziuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani și în douăzeci de ani se schimbă multe. Și starea de lucruri, și modul de gândire. Aproape totul. Ea și-a luat rămas bun de la viață de bună voie. În cazul meu, a tras cineva așternutul de sub mine în timp ce dormeam. Probabil că m-ar critica dacă ar ști ce-am pățit. Și m-ar întreba ce naiba de alegere a fost aia? Ar avea perfectă dreptate, cu siguranță. N-am făcut niciodată nimic de bună voie. De fapt, singurele lucruri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
entuziasmul ei , ați lovit Revoluția pe care unii chiar voiau să o miște , ați trucat-o din ordine sectrete , s-ar crede . Totuși domnule Spiridon , ne-ați putea spune cine a primit acel telefon de la Timișoara : “VOI CE FACEȚI ACOLO , DORMIȚI ? DOAR TREBUIA SĂ FIȚI PRIMII,!”, pag. 133 - 134 . Nu-l putea primi decât un cap al mișcării , nu ?.” N.n. În toată acestă tevatură absurdă, numele CASSIAN MARIA SPIRIDON, în planul material, concret al istoriei diurne, până la apariția cărții IAȘI, 14
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi mâna”, un bolnav în delir din Ursita zice că el va
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
automobilism, vânătoare, petreceri, vizite la Curte). Membru fondator al Societății Scriitorilor Români (1909), este ales în 1911 în comitetul de conducere. În 1914 inițiază Cercul bibliofil român. În anul următor, la 5 aprilie, un servitor încearcă să-l omoare în timp ce dormea, înfigându-i un pumnal până în creier. Tudor Arghezi publică, în „Cronica”, un necrolog, semn că se răspândise vestea morții lui. Cu o constituție robustă, rănitul supraviețuiește, însă tot restul vieții va rămâne țintuit într-un fotoliu, neputând să scrie și
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Y. Știu eu ce știu” (Vis cu periplu); „Ține pasul. Nu mă sili să te caut. / Respiră în ritm. Calcă precaut. Nu privi înapoi. Ferește-te de amețeală. / Iată măgura finală / Cu iezerul ascuns. / Cum îți bate inima! Am ajuns. Dormi acum! Poate, pe-ncercate, / Vei înnoda visul de realitate. // Trezește-te. Privește. Afară / S-a făcut primăvară. / Prinde-te cu grijă de inele, / Ferește-te să nu-ți intre prin piele / Țurțurii încă nescuturați. Parcă am fi niște acrobați. Nu râde
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Ci eu aici elipse noi încerc / Tot mai rotit, mai iute, mai în cerc / Și simt un miez de suflet cum regretă” (Pe malul Styxului, II); „În ochi adânci incendii calme joc, / Desculț, ațâț pământul să se zbată, / Șopârle scumpe dorm ca-ntr-un ghioc / Alături de opinca-mi despicată. // Opritu-m-am din drum, aci, la mal, / Cu ce-am agonisit: căruță, cal; De piatră-s turmele răsfrânte-n spate // Și scormon bucuros după caval / în sarică, nevindecat Tantal: Un cânt să-ncerc
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
un bâlci magic suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști din Indii pe elefanți triști, / Mor toate dacă te
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
vizibilitate a literaturii, despre care voi vorbi Îndată. Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca ilizibil, ca Întuneric - noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că erau romi.” (Bărbat, 34 ani) - migrează pentru că au anumite informații (care pot fi corecte sau nu). „Ei vin în Spania pentru că sunt prost informați. Li se dă un telefon fals, și mulți rămân pe drumuri. Sunt mulți români care dorm în stradă, dorm în gară. Au venit cu puțini bani, pe care i-au terminat. Câte 5-10 români vin în fiecare duminică la asociație cu problema aceasta.” (Președinta Asociației Românilor din Barcelona) - migrează pentru că au familie, rude sau prieteni în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Bărbat, 34 ani) - migrează pentru că au anumite informații (care pot fi corecte sau nu). „Ei vin în Spania pentru că sunt prost informați. Li se dă un telefon fals, și mulți rămân pe drumuri. Sunt mulți români care dorm în stradă, dorm în gară. Au venit cu puțini bani, pe care i-au terminat. Câte 5-10 români vin în fiecare duminică la asociație cu problema aceasta.” (Președinta Asociației Românilor din Barcelona) - migrează pentru că au familie, rude sau prieteni în țara respectivă sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vânduți de către sârbi‚ înapoi, pentru sare). În 1988 am fost prinși și am executat pedeapsa. În 1989 am reușit. Am fugit pe rând. A fugit întâi el și pe urmă și eu. Am fugit singură. Am trecut frontiera Ungariei. Am dormit o săptămână în graniță. Singură. Aveam puțină mâncare. Apoi am trecut granița noaptea. Am stat de vorbă cu un șofer neamț, eu împreună cu soția unui inginer tot din România. Ne-am întâlnit la graniță. Neamțul a acceptat să treacă granița
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
români în Spania). Emigrarea prin accesarea relațiilor și a rețelelor de rudenie oferea emigranților siguranță, sprijin moral, financiar și ușura integrarea în „noua lume”. Emigrarea „out of network” era extrem de riscantă. În gara din Barcelona era plin de români care dormeau noptea în parcuri sau șanțuri. După 2002, odatăcu liberalizarea granițelor, aceste rețele de transport și sprijin nu au putut face față masei mari a nou-veniților. Aceste rețele au devenit mult mai selective și mai puțin permeabile pentru noii emigranți. Cei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au deja prieteni și cunoscuți care pot să îi ajute cu cazarea și cu angajarea pe piața informală de muncă, atunci experiența de migrare este mai ușoară. Dacă nu, perspectiva este destul de sumbră. Pentru câteva luni (sau chiar ani), migranții dorm în părăseli (case părăsite) sau în corturi la periferia orașului, în compania altor migranți ilegali 14. Migranții ilegali care nu au de muncă mănâncă zilnic gratuit la Caritas (o fundație a Bisericii catolice italiene), de unde își procură regulat și haine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fiind speculați sau plătiți prost, dar acceptând această stare de fapt ca pe un lucru mai profitabil situației în care nu muncesc. „Un duș în Italia este un lux când ești barbon, boschetar cum îi zice în România, băieți care dorm în canale. Trebuie să ai noroc să dormi într-un canal bun, că și acolo e mafie. Dacă este altul în zonă, trebuie să te pui de accord cu el să intri. E dificil. Te ia poliția, de multe ori
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
stare de fapt ca pe un lucru mai profitabil situației în care nu muncesc. „Un duș în Italia este un lux când ești barbon, boschetar cum îi zice în România, băieți care dorm în canale. Trebuie să ai noroc să dormi într-un canal bun, că și acolo e mafie. Dacă este altul în zonă, trebuie să te pui de accord cu el să intri. E dificil. Te ia poliția, de multe ori te și bate. Da, da, nu e ușor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
autorități sau la medic, nu au posibilitatea să își închirieze legal case, nu au drepturi de muncă și asigurări de sănătate. În experiența inițială de migrație, cea mai mare parte a migranților întâlnesc un mediu social instabil și experiențe riscante. Dormind în părăseli și stând mult timp în medii speculative, întâlnind hoți, proxeneți sau bande organizate (formate nu numai din români), migranții trebuie să trăiască o perioadă într-un mediu relativ nesigur în care există pericole potențiale. Deși nu sunt puține
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o persoană utilă sunt foarte mici, dar și foarte mari șansele să prinzi o persoană care să te ardă. Dacă ai cincizeci de euro, să te facă să îi cheltui și pe ăia, că îți promite că te duce să dormi sau că îți caută de lucru. Sau] sunt băieți care [te trimit] la un patron, [și] dacă patronul te ia [trebuie să îi dai lui] atâta. Totdeauna [în Centrale] există cineva care vrea ori să te frigă ori să te
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lirice, la producții literare în general, numește locuri celebrate de scriitori. Bunăoară, vorbește de „netulburata urmă a bătrânilor Golești”, de „Râul Doamnei”, de un „sat adunat pe Argeș”, de Nilul care, dacă nu „mișcă valuri blonde”, ca în Egipetul eminescian, „doarme în mâlul lui”, de „Ai Penei Corcodușa Crai trei, de Curtea Veche”; menționează „România pitorească-n frumusețile-i vlahuțe”, evocă anii cu „struguri dulci”, pe „care-i gustă și îi cântă pe la vatra lor țăranii”, invocă, asemeni lui Eminescu în
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]