25,627 matches
-
direct a unui „mélange interetnic”, aș spune greco-turco-machedon. Singurul aspect pe care nu l-a deprins, înclin să cred că i-a fost și teamă oarecum, a fost „turnarea cositorului”, practică turcească de îndepărtare a fricii, a oricărui tip de frică. Bunica o făcea cu mare responsabilitate și doar atunci când situația cerea acest lucru în mod evident. Cositorul era topit în timp ce bunica spunea o serie de rugăciuni murmurate pe vârful buzelor, percepția în plan auditiv fiind destul de greoaie pentru cel ce-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu am înțeles ușor cum stau lucrurile și tata m-a ajutat să-mi depășesc această frică, prezentându-mi-l. M-a luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea, extrem de respectat, știa și avea nativ diplomația necesară să înjghebe dialoguri pe orice palier social: Păcurel, ți-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea, extrem de respectat, știa și avea nativ diplomația necesară să înjghebe dialoguri pe orice palier social: Păcurel, ți-o prezint pe fii-mea, Mariana. Frica parcă-mi alinia gândurile, mișcările, luam poziția de drepți lipită de piciorul tatălui și spuneam: Săru’mâna, nenea Păcurel, tata mi-a zis că sunteți prieteni și-am vrut să vă cunosc. Așa e, puiule, cine nu-l cunoaște și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ce au o relație specială, iar noi mult mai rar. Ne-au rămas amintirile și tabloul incomplet al părinților noștri, pentru că tata și tanti Adriana au plecat mult prea devreme. A existat însă în copilăria mea și-un episod de frică, i-aș spune „frică viscerală” pe care nu l am mai dezvăluit până acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
specială, iar noi mult mai rar. Ne-au rămas amintirile și tabloul incomplet al părinților noștri, pentru că tata și tanti Adriana au plecat mult prea devreme. A existat însă în copilăria mea și-un episod de frică, i-aș spune „frică viscerală” pe care nu l am mai dezvăluit până acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
respectate, erau mai toți veniți din Boboștița, sat de albanezi și de aromâni, cu moravurile lor patriarhale de aspre virtuți domestice, păzite și păstrate cu sfințenie prin alianțe și cumetrii, ei Înde ei; sobri și, de aceea, avuți; bisericoși, cu frica de Dumnezeu; rezervați, dar amabili - mai ales femeile lor Îmbrăcate În negru à la turca și mai ales cu noi, copiii vala hilor de aici; Întemeind În Bucureștiul de până mai acum patruzeci de ani, cu comerțul lor cinstit și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și fără talent
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
birocrat desăvârșit, adică stăpân al „stilului“ de corespondență militară, altcum decât cel țivil și al cărui tipic l-am Învățat cu acest prilej; ș-apoi, priceput a se „acoperi cu acte“, virtute eminentă la ofițerii noștri activi, a că ror frică de răspun dere, paralizantă, era proverbială și amuza pe rezerviști. M-am Întâlnit, mult timp după război, cu generalul Dona, [acum] pensioner și părinte a două fete preafrumoase. „Miss România“, dar amândouă fără noroc, ca toate fetele preafrumoase. Venise la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coafatul și manicuratul erau soco tite ca dezonorante În menajul lor; sutienul și portjartiera, necunoscute În garderoba lor; Încât lumea se Întreba, pe la re cepții și premiere, de unde nu lipseau: „Cum? Asta este doamna Bucuța?“); iar copiii Bucuțenilor, crescuți În frica nu a lui Dum nezeu (nici pe departe n am văzut În casa asta cultivându-se legea creștinească!), cât a biciului cu șapte cozi, cnutul căzăcesc pe care-l vedeam atârnat În perete, completau, cu feroci ta tea și ostilitatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
culinară, cu bucătari, cu chelneri, cu picoli și cu flori ieftine pe mese. N-am mai vrut să știu de el de atunci. În mod obișnuit Însă, numai dispariția de pe această lume a cârciumarului din soiul cel bun și cu frica lui Dumnezeu al [a]celora de odinioară a pus capăt vadului lor, Întemeiat cu cinste și cu simplitatea omului de geniu, cum fură tata Pascale de pe Romană, Gherghiceanu de pe Calea Moșilor și Niculae Mircea de la Carul cu bere, care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rușine și din teamă de cititor, căci nu totdeauna virtutea, rațiu nea, bunul-simț, decența și cuviința noastră de acasă biruie și scapă nevătămate din această Încăierare cu instinctele noastre greu domesticite, cărora, În ce mă privește, le-am purtat Întotdeauna frică și respect. L’homme n’est ni ange, ni bête et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la bête, scrie undeva Pascal. Pe Măriuca cea frumoasă și drăgăstoasă de odinioară, mult Îngăduitoare cu mine, o imploram
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
religioase nu lipsește acestor femei și cred că În cea mai mică măsură posibilă [din] ipocrizie; cum nici oarecare intimitate dramatică În manifestările lui, fiindcă nu le am văzut Înghesuindu-se pe la biserici, unde bănuiesc că ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo dulate cu intenții armonioase de efect profan; În acele biserici larg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care le-a răspuns mo rocănos și bănuitor. Acesta avea o figură sinistră, accentuată de Întunericul nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri cunoșteau multe Întâmplări sinistre din lumea hanurilor și toată noaptea n-au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu hohote, ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
râs cu hohote, ca un nebun. Când a reușit să se mai potolească, le-a spus că este din Stroești, Îl cheamă Trufășilă și este rudă cu Beldie. Apoi a povestit că nici el n-a dormit toată noaptea de frica lor, a oaspeților. Au râs cu toții de Întâmplare, au luat micul dejun, și hangiul, ruda lui Costică, le-a organizat depla sarea la Stroești. Era vremea călătoriilor; oamenii mergeau dintr o provincie În alta spre a cunoaște și a realiza
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tiraspol și trebuia să plec imediat după alții. Mecanicul care trebuia să-mi învîrtească elicea nu era nicăieri. Un ofițer din altă armă (nu era aviator), care stătea lîngă avion, mi-a propus să dea el drumul elicei. Mi-era frică să nu-l lovească, l-am refuzat. Am fixat frîna de mînă, am dat un pic de avans și m-am dus în fața avionului să învîrt eu elicea. Motorul a pornit imediat, s-a ambalat din cauza avansului prea mare și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu mai e?! Mă uit din nou și văd cum, între tabloul de bord și mica etajeră, iese ceva gris, lung, face un fel de mișcare și dispare după tabloul de bord. Coada unui șoarece! Și eu care mor de frica șoarecilor! Mă uit jos, îmi vine să aterizez, să sar din avion. Rănitul bărbos mă întreabă din nou: pe unde zburăm? Cît mai avem pînă la Iași? Strîng din dinți, răspund liniștit, îi surîd chiar, ca să se liniștească. La Iași
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
am anunțat pe mecanicul Feeș că dacă șoarecele rămîne în avion eu nu mă mai urc în el. Am văzut pe pasagerul meu clandestin, un fel de nod mic, gris, cu coadă lungă, care a sărit din avion mort de frică". Text inedit. 7. O carte mare: Ion Profir, Singur pe cerul Stalingradului Este evident faptul că deznodământul celui de-al Doilea Război Mondial, dincolo de schimbarea de tabără de la 23 august 1944, a fost dezastruos pentru țara noastră. Nu cred că
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cântam sau doar strigam înnebuniți de plăcere. La un moment dat, nu știu din vina cui, sania se dezechilibrează și se răstoarnă, azvârlindu-ne pe toți care pe unde. Mă trezesc proiectat prin aer, cu o forță neobișnuită, țip de frică. Mă opresc într-un copac, acum țip și de durere, piciorul mi-a fost prins sub trupul greu al prietenului meu Biță. Un dezastru. Când îmi revin cât de cât și fac bilanțul accidentului, constat că se petrecuse ceva cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
povești. Iar cel mai nesuferit lucru pentru mine e să mănânc, dac-ar fi după mine, nu m-aș atinge de mâncare. Mama, disperată, a tot căutat soluții cum să mă facă să mă hrănesc cât de cât, îi e frică să nu mă ia vântul de slab ce sunt: cea mai izbutită formulă e să combine cele două extreme, îmi dă în gură și-n acest timp îmi deapănă povești. Cu prețul ăsta, numai cu prețul ăsta mai înghit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de însuși tovarășul Boromir, numărul unu la regiune, superiorul tovarășului Cameniță, care tocmai se întorsese de la Moscova și fusese numit secretar cu organizatoricul, adică numărul doi. Gârmoci, slab de înger cum era, a început să tremure, îi clănțăneau dinții de frică. Bă, ce frig e aici, a mârâit el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul Fanache. Să trăiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
parte dintr-un astfel de grup. S-a gândit ca Stan și cu el, cu Victor, să pună bazele unui grup de rezistență și aici, în Serenite... Stelian a tăcut. Lui Victor îi bătea inima accelerat. Nu-i bătea de frică, el nu e un fricos, el seamănă cu mama - e în stare să îndure orice suferință, să înfrunte orice obstacol, dacă are încredințarea că așa se cuvine, că e de partea binelui, are curaj și are voință, totul e să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în stare să îndure orice suferință, să înfrunte orice obstacol, dacă are încredințarea că așa se cuvine, că e de partea binelui, are curaj și are voință, totul e să se convingă că așa e drept să acționeze... Nu de frică deci îi bătea inima accelerat, ci fiindcă simțea că se află la o răscruce a vieții sale. S-a uitat la cei trei camarazi, care păreau că așteaptă răspunsul său, s-a oprit o secundă asupra ochilor negri, strălucitori ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de veste ce acțiune să întreprindem. Totul e să fim noi pregătiți. -Eu sunt pregătit, a zis fratele meu cu gravitate, cu hotărâre și fără cea mai vagă urmă de teamă. Așa era el: un băiat serios, hotărât și fără frică. Și, în plus, un băiat care nu minte niciodată, un băiat cinstit cu sine și cu lumea. Au trecut zile, o săptămână chiar fără să sosească nici un fel de instrucțiuni de la Stelian. Cei doi se tot întâlneau, seara, după școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]