27,087 matches
-
n-aș fi aflat dinainte, că aici este singurul loc din lume... etc... etc... După baia de lumină aurie, am coborît în sat și am intrat într-o ceainărie unde, pe covorul gros, stăteau doi bătrîni care-și sorbeau în liniște ceaiul. Știind că Orientalii mai ales cei bătrîni au o profundă aversiune față de aparatul de fotografiat, m-am apropiat de masa lor, am spus cuviincios Salaam și cu mult respect, folosind cîte un cuvînt uzbec învățat din dicționar și douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
soare, în fața bisericii San Pietro in Vincoli. Risc ca o persoană serioasă să-mi vorbească de reflexe condiționate și-ar fi păcat. Deci nu vă pot spune decît că turiștii au plecat satisfăcuți, că în biserică era doar întuneric și liniște, că Moise era alb și eu m-am așezat pe jos și am înțeles pentru prima dată ce înseamnă să-ți simți inima prea mică și cît de important ar fi fost să se sfîrșească ceva nu știu ce, poate viața acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să răspundă, visător, prietenul nostru mongol, aprinzîndu-i lui Sandan cea de a cinzecea țigară din ziua aceea care apusese în pustiul Karakorumului... DE LA MUSIQUE AVANT TOUTE CHOSE 6 Mă aflu undeva, într-un loc pierdut de lume, din munții Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît mi se pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nostru mongol, aprinzîndu-i lui Sandan cea de a cinzecea țigară din ziua aceea care apusese în pustiul Karakorumului... DE LA MUSIQUE AVANT TOUTE CHOSE 6 Mă aflu undeva, într-un loc pierdut de lume, din munții Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît mi se pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge... Peste două zile, voi fi la București și mă bucur să regăsesc mediul familiar al casei natale și tabieturile mele cotidiene. Aci, printre căsuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din preajma casei mele. Și mai ales, dacă vreau să-l văd. Dacă vreau să văd bagheta lui Garaguly și chipul tînăr sau bătrîn, urît sau frumos, senin sau încordat al organistului aplecat deasupra clapelor... În clipa asta, Apusenii se estompează, liniștea se sparge în mii de cioburi și imagini șterse de trecerea timpului, acompaniate de acorduri impresionante de orgă încep să se prelingă pe creste. Și iată-mă în fața afișului care anunță că, duminică, la orele 17,30. Pierre Cochereau cîntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr, spre malurile tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din coșuleț, surprins în somn de liniștea adîncă ce urmase ultimei fugi de Bach, s-a trezit și-a început să plîngă. ........................ Pe Biharia sclipește un petic de zăpadă, sîngerînd sub soarele apusului de ianuarie. Sunt singură, pe un bolovan, și în jurul meu este atîta liniște încît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de liniștea adîncă ce urmase ultimei fugi de Bach, s-a trezit și-a început să plîngă. ........................ Pe Biharia sclipește un petic de zăpadă, sîngerînd sub soarele apusului de ianuarie. Sunt singură, pe un bolovan, și în jurul meu este atîta liniște încît Apusenii par o uriașă catedrală, suspendată undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot pătrunde. Acum știu că n-am să mă duc la concertul lui Pierre Cochereau; că sunetele orgii sale înseamnă, pentru mine, mulțimea aceea încremenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bucurie în glas: "Maria, Maria!", ca să văd că și el O poartă la fel ca mine. Fervoarea religioasă a hinduismului a influențat-o enorm și pe cea a creștinilor din India. În biserici, fie doar pentru vizitare, se intră în liniște și în picioarele goale. Pantofii se lasă la ușă, ceea ce face să se mențină o curățenie exemplară mai ales în perioadele postmusonice și credincioșii care nu prind locuri pe bănci pot sta pe jos fără nici o grijă. Am găsit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
uriașa bazilică a Sfîntului Toma, cred că, în zi de slujbă, toți credincioșii pot încăpea, dar s-ar putea ca la fel ca la alte biserici, în caz de supraaglomerație să se adune mulțime în jurul ei, pentru a asculta, în liniște și cu evlavie, slujba transmisă prin difuzoare. Nimic comun cu bisericile noastre unde se intră, se iese, se aprinde în goană o lumînare și apoi se pleacă, se vorbește, de ajungi să te întrebi dacă-i biserică sau doar loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
scurs prima parte a spectacolului. Întreaga mea ființă aștepta să se întîmple ceva, ceva minunat, cum numai la capătul lumii, acolo unde munții rostogolesc bolovani cît casa, dezgolind oasele mamei-pămînt, ți se poate întîmpla. Și cîteodată, în arenă se face liniște. Și se sting luminile. Rămîne doar una. Albastră. Din mijlocul cupolei coboară în mijlocul arenei un scut uriaș de bronz și un glas nevăzut, cu timbru cald, anunță în sală: "Poveste orientală". În arenă intră un cal alb și în șaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu mai are nimic comun cu firea, cu vreo urmă a instinctului de conservare, spărgînd circumferința strîmtă a arenei, dînd senzația unei desfășurări spectaculoase de spațiu, creînd iluzia unor nesfîrșite întinderi rostogolite sub copite. Sala nu mai răsuflă, este o liniște de moarte care se sparge în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Ce mult înseamnă, pentru noi, creștinii, popasul în lăcașurile lui Dumnezeu! Cînd ajungi, obosit și nădușit, într-un oraș, un sat, pe-un vîrf de munte sau la o margine de drum și poți intra să-ți tragi sufletul în liniștea și pacea unei biserici, îți dai seama că asta este adevărata răsplată pentru efortul depus. Sigur că, în lumea Domnului, sunt multe alte forme de lăcașuri de cult temple, moschei, sinagogi și probabil că orice om cu conștiința Lumii-de-Dincolo simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
călugărilor care și-au săpat și zugrăvit rugile în stîncile Capadocciei ? La liturghia de miez de noapte la Sfîntul Mormînt, atunci cînd neguțătorii din Templu lipsesc și nu mai poluează Golgota cu tarabele lor, cînd întreaga lume doarme și e liniște deplină pe pămînt; la slujba modestă a vreunei bisericuțe din creierii munților cretani, albă și albastră, în care slujește un popă bătrîn și știrb; în capela casei Maicii Domnului din Efes, din fața izvorului care-I oferea apa limpede și rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
profesor a fost natura". Retrăgându-se pe meleagurile Hușilor și Iașilor, tânărul se lăsa furat de frumusețea blândă a acestor locuri, descoperindu-le mereu noi valori. Fire meditativă, solitară, prefera aglomerației și lecțiilor aride clipele de răgaz și de mare liniște, prefera să descopere singur tainele culturii universale, utilizând cu mai mult spor învățăturile pe care le-ar fi aflat la Școala de Belle Arte. Un rol deosebit de important în formarea sa l-a avut contactul cu marile muzee ale Italiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
le relua, le colora, le modifica. După 1940, artistul a cunoscut o nouă etapă de creație, etapă care definitivează predilecția sa pentru o anumită gamă cromatică și care marchează îmbogățirea și diversificarea subiectelor. Colțuri de sate părăsite, cărări pustii, în liniștea încremenită, apăreau dintr-o armonie cromatică mereu îmbunătățită. Rareori apăreau personaje în peisajele sale. Și totuși, într-o anume perioadă a creației sale, ele apar în aglomerația urbană, în forfota caracteristică târgurilor, care recreează, odată cu pitorescul și poezia, imaginea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să se înscrie artistul. Atitudinea sa venea dintr-o pornire interioară, a unei firi meditative și boeme, atrasă de reverie în mijlocul naturii. El era dintre aceia care se cufundau în peisaj, din dorința de a se desfăta într-o mare liniște și de a surprinde același loc în diferite ore ale zilei. Nemulțumire față de mijloacele clasice de a crea un peisaj, o natură moartă, îl făcea să prefere maniera moderat impresionistă: de a fixa pe pânză vibrațiile atmosferice din jurul obiectelor inundate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
este alcătuit din pagini scrise într-un caiet pe coperta căruia a notat discret "însemnări". Fire taciturnă, introvertita, nesociabilă, Adam Bălțatu prefera singurătatea atelierului sau a naturii față în față cu pânza. Orice companie îl incomoda. Îi plăcea să asculte liniștea și acolo să-și decanteze senzațiile. Rareori, în compania unor buni prieteni, în fața unui pahar, se antrena în discuții, devenea chiar jovial, dar numai pentru câteva momente. La capătul vieții, când exprimase esențialul în arta sa, a găsit în însemnări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
schimburi, alte haine și din ulm, țarca se uita la mine, cu un ochi, de după un mănunchi de frunze ruginii. A mai cârâit o dată, și-a luat zborul și în toamna aceea nu am mai văzut-o. Împrejurul meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea bătaia unui câine și, ca în surdină, o detunătură de pușcă. În noaptea aceea, întins și învelit pe fânul din colțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sau din dorința de a trăi retras, însă noi, întorși din Italia, nu aveam unde ne duce decât la casa părinților mei. Acolo se găsea și pentru noi un loc unde să ne adăpostim tinerețea și eu să am puțină liniște pentru pictură. Odată cu venirea pe lume a copilului, s-au înmulțit și necazurile care au fost, în parte, ușurate de bunăvoința părinților mei. Plecam deseori pe unde ne dorea inima și, când aveam bani, copilul rămânea acasă îngrijit de bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei, pe după case, pe lângă garduri și totuși am găsit locuri frumoase pe valea pârâului Agapia, dar este greu de făcut drumul cu autobuzul. Mai pe liniște, mai pe necazuri, până la 20 august, când plec din localitate, reușesc să adun cam 15 uleiuri și aproape 45 de acuarele. Prin august, lume foarte multă, vremea se schimbă, încep ploi. La 3 august, mergem la Agapia și stăm trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
astea de aici!.. S-ar putea ca ele să mă prindă!..Dar, în cele din urmă, consideră jocul de un romantism discret și răspunse brusc: -Vreți să spuneți că m-ați fi găsit voi astăzi?.. -Hai, Lăură, fii serioasă!.. Apoi... liniște... Când se ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Nu este vorba numai de tine. Vreau numai să te avertizez! Lăură s-a emoționat puternic. Rămăsese cu impresia că Emil, bunul ei prieten, îi ascunde ceva... - Nu sunt complet lipsită de intuiție, Emile!.. În vocea ei răzbătea ceva rar. Liniște totală. Apoi, ca și cum s-ar fi simțit satisfăcută ca armă ei își dovedise eficacitatea, Lăură recurge din nou la dialog. - Îmi pare rău. Cred că nu e vorba de vreun șantaj... - Nicidecum, e doar o rugăminte fierbinte. - E vreo poveste
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i vorba de,.....dar frază îi rămase neterminata. Se simțea irezistibil atras de strania situație. Lăură nu schița nici un gest. Dinspre stradă se auzi rateul unui motor , cineva care se chinuia să pornească o Dacie înecata parcă. Apoi din nou liniște... Lăură se întoarse apoi către el. Ochii ei căprui , pătrunzători, îi căutau pe ai lui, era foarte feminină, originală, cu aerul unei școlărite de șaptesprezece ani, speriată de ce urma să facă față matură din ea, arbordând un zâmbet ușor care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
împac cu proveniență mea rurală, eram chiar mândră de aceasta . Plecarea la oraș însemnase pentru mine o schimbare de decor, dar nu și de mentalitate. Viața la țara își avea farmecul ei, chiar dacă prietenii mei o considerau un mare handicap. Liniștea imensă și plăcută a vietii rurale, grădină plină de flori, dangătul clopotului de la biserică, mugetul vacilor care se întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în caz contrar, daca n-ar fi știut unde mă aflu, ar fi fost și mai dificil de explicat. Întâlnirea din seara aceea a semănat mai mult cu o afacere pe care o aveau de rezolvat. Apoi s-a așternut liniștea; pacea în cele din urmă dobândită cu dulci săruturi. A doua zi m-am dus să văd ,,casa conspirativa”. Era pe undeva pe langă Teatrul Nottara, bine ,,ascunsă”, dar într-o zonă cam pericuoasă . L-am întrebat ostentativ: - Mai duci
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]