23,406 matches
-
scenă a destalinizării, piatra unghiulară a aproape întregii sale existențe. Dar Moscova nu a avut niciodată un plan bine articulat pentru a integra Europa de Est pe orbita geopolitică sovietică (Crampton: 2002, 240-241; Soulet: 1998, 17). A speculat mai degrabă indecizia și tonul diplomatic conciliant al puterilor occidentale, reușind să își impună, printr-o paletă largă de tehnici manipulative, propriile interese în Europa de Est. O confirmare a acestei ipoteze rezidă în însuși faptul că state ca Iugoslavia sau Albania au devenit comuniste în manieră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Însă responsabilitatea pentru acest statu-quo era difuză și ținea de raporturile de forță încă nedefinitivate de la sfârșitul războiului și deci nu putea fi atribuită preponderent, așa cum încearcă să ne convingă Ion Șuța, dezinteresului vinovat al puterilor occidentale (Șuța: 1991, 286-297). Tonul encomiastic al istoriografiei române din perioada conducerii lui Gheorghiu-Dej la adresa rolului Armatei Roșii în reorganizarea postbelică a țării avea să fie atenuat treptat în timpul epocii Ceaușescu, pe măsură ce veleitățile independentiste ale secretarului general al PCR se amplificau. În ultimii ani ai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și puternic, în timp ce în celelalte "democrații populare" își epuizase deja "rolul istoric". Însăși PCI era acuzat de degenerare, deoarece "înlocuise critica și autocritica [...] prin metode de comandă". Apoi, din punct de vedere ideologic, "clicii titoiste" îi era reproșat pe un ton extrem de virulent faptul că "a servit membrilor de partid o mixtură infectă compusă din diferite "teorii" burgheze și din deșeurile "doctrinelor" oportuniste de tot felul". (Golubovschi: 1949, 2). Urma apoi, în final, absența "democrației de partid", adică persecutarea și încarcerarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Vasile Luca și Teohari Georgescu. Pauker ar fi fost vinovată și pentru denigrarea poporului român, considerându-l "un popor hoț, un popor cu apucături foarte urâte" (Neagoe- Pleșa, Pleșa: 2006, 338). Acuza este insolită pentru un partid comunist, având un ton naționalist care probează că, pe măsură ce PMR adopta o postură tot mai autonomă în plan extern, în plan intern recurgea la tușe naționaliste pentru a câștiga legitimitate. Pe de altă parte, când Vasile Luca învinovățea, în 1944, "mentalitatea otrăvită a poporului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acceptată în eșaloanele inferioare ale partidului de către întreaga conducere, în niciun caz numai de Ana Pauker. "E destul ca la 100 de oameni să fie un singur comunist adevărat, ca el să poată încadra toată masa" încheia Dej pe un ton de optimism militant (Moraru C. et. al.: 2003, 610-611). Celălalt cap major de acuzare îl constituia problema colectivizării agriculturii. Demarată în 1948, colectivizarea a întâmpinat o ostilitate nedisimulată în lumea rurală, la fel ca și în celelalte "republici populare". De
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru evoluția ulterioară a regimului în plan internațional a avut loc în data de 23 august, cu ocazia împlinirii a unsprezece ani de la "eliberarea" țării de sub "jugul fascismului". Beneficiind de prezența lui Hrușciov, comemorarea a căpătat în scurt timp un ton polemic de abia disimulat: acesta ar fi emis remarci acide la adresa cumulării de funcții atât pe linie de stat, cât și de partid. Era o aluzie transparentă la faptul că Dej se reinstalase de puțin timp în funcția de prim-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
votarea propriilor candidați de către cealaltă tabără. Procedeul a funcționat, șaisprezece state fiind admise în acest fel în organizația internațională în timpul aceleiași întruniri (Ionescu-Gură: 2006, 77-78). Pentru Gheorghiu-Dej și camarila sa, evenimentul a fost unul de primă însemnătate, fapt observabil din tonul radios și cromatica optimistă în care este prezentată integrarea RPR în ONU cu ocazia celui de al doilea Congres al PMR. Poporul nostru își exprimă profunda satisfacție față de hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de a primi Republica Populară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
discurs secret", mai sus menționat). Acesta nu fusese de acord cu alegerea preconizată a lui Roman Zambrowski, membru al guvernului la acea dată, "sub pretextul că acesta era evreu", fapt "ce putea genera dificultăți în rândurile populației". Atitudinea arbitrară și "tonul deschis antisemit" al liderului sovietic au produs nemulțumiri în rândurile comuniștilor polonezi, mai ales în contextul liberalizărilor pe care tocmai acesta le anunțase (Fontaine: 1993, 286). Devenit public, deși nu la nivel oficial, raportul citit de prim-secretarul PCUS la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așa, răspunderea îi revine Biroului Politic, în primul rând lui Gerő Ernő și Hegedüs András". Dacă Nagy ar fi început apelul către manifestanți tot cu "Tovarăși!", nu sunt sigur că ar fi avut succesul pe care îl anticipa. Pe același ton, acesta continuă, afirmând că "punctul de vedere că atacul împotriva Radioului a fost o acțiune contrarevoluționară bine pregătită, organizată dinainte, nu corespunde realității și este o minciună ordinară (subl. m.)". Acuzând abținerea liderilor PMM de a participa la întâlniri cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
parte dintre cadrele militare s-au pronunțat de asemenea pentru reforme economice și sociale de anvergură. Însă la nivel politic, fermentul revoluționar era absent (Stoica: 2006, 43). În ciuda încercării izolate a lui Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi de a da tonul unui curent contestatar în interiorul partidului, inițiativa lor s-a lovit de pasivitatea și de teama membrilor PMR, fiind astfel sortită eșecului. Care a fost interpretarea ideologică dată de PMR evenimentelor din Ungaria? Ea poate fi dedusă cu ușurință din discursurile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fondul comun al acestui proces. Apoi, pe filon mediatic, presa iugoslavă "oglindește ca și înainte extrem de reținut, chiar rece, faptele care privesc viața din U.R.S.S. și țările de democrație populară". Știrile difuzate despre tabăra socialistă "sunt foarte puține și tonul lor este adesea neprietenos", chiar "dușmănos" în anumite împrejurări (Stanciu: 2008, 277). PMR renunță să trimită o delegație la Congresul UCI din 1958, după ce primise o invitație în acest sens, motivând gestul prin faptul că "numeroase teze cuprinse în proiectul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
interne ale României de care Tito s-ar fi făcut responsabil prin recomandările pe care le făcuse în privința drepturilor populației sârbe din afara granițelor Iugoslaviei (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 6-7). Documentul se încheia însă cu un ton relativ optimist, afirmând disponibilitatea și dorința PMR de a contribui la consolidarea și extinderea relațiilor dintre partidele comuniste și statele socialiste "în conformitate cu principiile egalității în drepturi, a neamestecului și respectului reciproc, a internaționalismului proletar, în interesul socialismului și păcii" (DJTAN
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rândurile muncitorilor. Amândoi reprezentăm interesele popoarelor noastre, ale statelor noastre. Aceste interese cer în mod insistent ca U.R.S.S. și R.P.R. să stea întotdeauna ca frați în aceleași rânduri ale luptei noastre comune împotriva imperialismului" (Moraru: 2008, 229). Pe acest ton îi scria Hrușciov, în primăvara anului 1963, secretarului general al PMR, insistând pentru a obține o întâlnire bilaterală în vederea soluționării recentelor dispute care afectau vizibil relațiile româno-sovietice. Dej nu era însă deloc receptiv la avansurile omologului său; dimpotrivă, utilizând contextul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
16-17; Burks în London: 1966, 93). Dar, datorită intereselor divergente și flerului politic al prim-secretarului PMR Gheorghiu Dej, "deviația națională română" (Burks în London: 1966, 93), a devenit în scurt timp imposibil de ignorat. Randolph Braham scria pe un ton umoristic în vara anului 1964 că "dacă prezenta poziție a comuniștilor chinezi va prevala vreodată în mișcarea comunistă internațională, Gheorghiu-Dej ar putea să demonstreze cu ușurință că fusese dintotdeauna stalinist" (Braham: 1964, 16). Și într-adevăr așa și era. Disidența
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cel mai important, prin infiltrarea voluntară a paridului de tendințe, idei și procese "mic-burgheze", toate acestea rezultând într-o "situație absolut inacceptabilă pentru o țară socialistă" (Scrisoare adresată CC al PCC..., în Pătroiu: 1998, 64-66). PCC a răspuns pe același ton "mic-burghez", care nu prevestea nimic bun din punctul de vedere al leninismului sistemic. Insistând asupra faptului că numeroasele contradicții sesizate de viitorii invadatori reprezintă rezultatul unui proces îndelungat și "nu pot fi soluționate în mod satisfăcător, imediat, pe termen scurt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au sprijinit discursul național-leninist; dimpotrivă, numeroși intelectuali au fost convinși de patriotismul și de buna sa credință, înscriindu-se ulterior voluntar în partid. S-au primit de asemenea numeroase scrisori de susținere a PCR în fața prezumtivei amenințări sovietice. Entuziaste ca ton, unele dintre ele îl transformau pe Ceaușescu în "salvatorul națiunii", aflat în continuitate directă cu Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare (Betea: 2009; Grigorov: 2005, 91). Naționalismul "de sus" se împletea astfel cu naționalismul "de jos". Boris Buzilă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ca și Tito, a vizitat demonstrativ Praga cu puțin timp înaintea invaziei. Ambii și-au declarat sprijinul pentru reformele lui Dubcek, argumentând că PCC nu este în pericolul de a pierde controlul asupra situației. De fapt, Scânteia prezenta pe un ton optimist evoluțiile cehoslovace, încă din luna mai, insistând însă asupra impactului lor benefic asupra politicii externe a Pragăi (SR/Romania: 29 May 1968, 1). RSR și Cehosovacia au semnat la 16 august și un tratat de prietenie, fapt care cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
datorită minorității ungare din Transilvania și a politicilor asimilaționiste ale regimului Ceaușescu (acestea vor fi tratate detaliat mai jos); pe cale de consecință, vehemența jurnaliștilor maghiari devine inteligibilă dacă luăm în calcul acest aspect. Scânteia nu va riposta însă pe un ton caustic, mulțumindu-se doar să menționeze că "presa unor țări socialiste prezintă poziția României într-o manieră distorsionată". De asemenea, într-o declarație făcută la sfârșitul lunii august, premierul Ion Gheorghe Maurer susținea precaut că "noi construim socialismul în așa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să deterioreze și mai departe relațiile dintre cele două state, și așa aflate la un minim istoric (Remington: 1971, 78-93). Începând cu 1969, datorită urmărilor intervenției în Cehoslovacia și tensionării relațiilor din interiorul "lagărului", RSR a conștientizat imprudența continuării unui ton sfidător în problemele militare est- europene, drept care se va implica mai frecvent în activitatea OTV, participarea sa rămânând totuși sporadică la evenimente de acest gen (Braun: 1978, 129-138). Per ansamblu, interacțiunile RSR cu OTV au fost formale în raport cu gradul de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tip nu ar fi însemnat lezarea suveranității naționale sau "amestec" în afacerile interne: era vorba pur și simplu de un "schimb de păreri" în vederea creșterii "încrederii" între participanți, și totodată a testării "sincerității" lor (Anton, Chiper: 2003, 158-161). Mai departe, tonul lui Brejnev s-a radicalizat progresiv. Referitor la lucrarea lui Marx, Însemnări despre români, apărută un an mai devreme și discutată în capitolul precedent al lucrării, Brejnev a pretins că nu ar reprezenta decât note de lectură ale filosofului german
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să acționăm astfel încât consfătuirea să slujească unității zecilor de milioane de comuniști din întreaga lume, a giganticelor forțe sociale care se ridică împotriva imperialismului, pentru victoria idealurilor revoluționare, de pace și prosperitate ale popoarelor (Ceaușescu: 1970, 64-65). În general însă, tonul lui Ceaușescu a fost relativ "conciliant" în comparație cu luările de poziție din presa oficială și din discursurile politice ale acestuia din respectivii ani (SR/Romania: 10 June 1969, 1-2). Brejnev nu va uita poziția delegației române la consfătuire, comentând de asemenea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nici de cea a "lagărului socialist", nici nu a depus eforturi deosebite pentru a se integra în tabăra Lumii a Treia; a adoptat, în afara problematicii drepturilor omului, unde s-a dovedit a fi mai vehementă decât Uniunea Sovietică însăși, un ton distinct, încercând să obțină cât mai multe avantaje, indiferent de proveniența lor. La fel au procedat, din motive mai mult sau mai puțin similare, Spania, Iugoslavia și Vaticanul (González-Aldea: 2008, 17). În general, se poate aprecia că RSR a căutat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și în ceea ce privește temele ecologice. Sindromul "fortăreței asediate" teoretizat de către Kenneth Jowitt (1993) i se aplică acum perfect leninismului romantic. Până la comportamentul internațional al leninismului romantic în a doua jumătate a anilor '80 se poate constata însă o radicalizare progresivă a tonului proagandistic împotriva variantei "burgheze" a drepturilor omului afirmată în cadrul CSCE, concomitent cu reducerea până la eliminare a informațiior despre acest subiect în presa română (González-Aldea: 2008, 43; vezi și Ceaușescu: 1988, 270). Astfel că, în 1981, Dumitru Tinu se putea pronunța
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
falaciozitatea, conchide Ion Roșu Hamzescu (1988, 272-273); urmând această optică, societatea leninismului romantic nu s-a dovedit a fi decât una a "iluziilor regăsite" doar pentru a fi pierdute, mult mai dureros, în scurt timp. Se poate observa că acum tonul propagandistic devine ultranaționalist, dimensiunea sa materială, leninistă (munca solidară a "poporului" pentru edificarea socialismului) nefiind însă mai pronunțată decât viziunea romantică a unei patrii a cărei devotament și mărinimie socială au fost înșelate de către mașinațiunile capitalului mondial și de "conștiința
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
își îndeplinesc rolul de avangardă și forță conducătoare a propriului popor, contribuie la statornicirea unor relații de respect și încredere între toate popoarele temelia unei reale solidarități cu mișcările revoluționare din toate țările (Națiunea socialistă: 1972, 179-180). Sau, pe un ton care se dorea a fi intelectual, afirma Ceaușescu, "originea cuvântului internaționalism este latină, el se compune din particulele "inter" și "natio" și etimologic înseamnă colaborare între națiuni. Este firesc să concepem naționalismul ca relații între națiuni socialiste frățești, libere, egale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]