229,134 matches
-
ies din pereți către centru. Existența unei fântâni, a cărei dată nu este sigură, dă impresia că spațiul rămăsese accesibil, fără o funcție bine definită. Spațiul interior al temenosului, din jurul Mausoleului, ar fi putut fi pavat sau amenajat ca grădină. Intrarea în Mausoleul propriu-zis, pe muchia de vest, este semnalat printr-o șambrană continuată, bogat decorată cu o viță de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ca grădină. Intrarea în Mausoleul propriu-zis, pe muchia de vest, este semnalat printr-o șambrană continuată, bogat decorată cu o viță de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime maximă de , în centru. La nivelul solului, muchiile sunt ocupate alternativ de patru nișe semicirculare și patru dreptunghiulare — dintre care una corespunde intrării de pe muchia de vest. Între nișe, la o distanță de de perete, se găsesc opt coloane de granit roșu de Assuan, surmontate pe un capitel corintian și o arhitravă supraînălțată, care dau acestui ordin o înălțime totală de . El este
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu imagini ale zeului Cupidon, ghirlande și măști. Cupidonii țin coroane în care sunt sculptate trei chipuri care amintesc de decorațiunile anumitor sarcofage romane. Deasupra nișei aflate în fața intrării, se gășesc două "imagines clipeatae", una a unui bărbat, alta a unei femei, identificate respectiv cu Dioclețian și cu soția sa Prisca (executată în 313 la Salonic din ordinul lui Maximinus Daia). Această din urmă identificare a fost pusă la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu un diametru de de și o înălțime de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie alternând tencuiala de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie alternând tencuiala de moloz cu cea de mortar și cu cărămizile ("opus incertum mixtum"). Patru nișe semicirculare se deschid de o parte și de alta a intrărilor de nord și de sud, și erau inițial luminate cu mici ferestre aflate la înălțime. Tavanul este o boltă care, ca și pereții, a fost probabil acoperită cu un mozaic de sticlă colorată. Rotonda Vestibulului se înscrie într-un edificiu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Debitul apeductului este estimat la , sau pe zi. Zona rezidențială propriu-zisă a palatului corespunde unei fâșii de lățime aflată imediat în spatele fațadei sudice. Aceste apartamente se sprijină pe un ansamblu de încăperi subterane cu arcade, cu o înălțime de până la . Intrarea principală se găsește în prelungirea pasajului sudic al Vestibulului, cu o cameră mare dreptunghiulară (31 × ) în continuarea arhitecturală a Peristilului. Această încăpere, luminată de ferestre aflate la înălțime, era, probabil, acoperită cu arcade semicirculare, și lega Vestibulul de la nord cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
arhitecturală a Peristilului. Această încăpere, luminată de ferestre aflate la înălțime, era, probabil, acoperită cu arcade semicirculare, și lega Vestibulul de la nord cu galeria lungă a fațadei sudice, unicul drum de acces în apartamentele private. Două luminatoare flanchează sala de intrare și o separă de două rânduri simetrice de mici camere dreptunghiulare (circa 4,30 × ), acoperite cu arcade semicirculare, și care se deschid într-un coridor cu arcade pe partea opusă. În jumătatea de est, se găsesc un ansamblu de luminatoare
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
partea opusă. În jumătatea de est, se găsesc un ansamblu de luminatoare și încăperi ordonate în jurul unei camere octogonale mari, prevăzută cu nișe, în care se poate identifica sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
nici o măsură pentru a salva edificiul. În 2010, casa este afectată de un incendiu, iar ulterior este renovată, însă fără a se ține cont de statutul de monument istoric. Astfel aspectul exterior este modificat, în special prin refacerea pridvorului de la intrare și înlocuirea tâmplăriei cu ferestre de tip termopan. În prezent casa în care a locuit Ciprian Porumbescu se află localizată pe Strada Prunului nr. 1, în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj. Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia este susținut de patru stâlpi care formează cinci goluri de trecere, trei în față și câte unul pe cele două laterale, terminate la partea superioară în arc frânt. Deasupra golurilor de intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei montane. Acoperișul are o învelitoare din tablă lindab de culoare roșie. Streașina este confecționată din scânduri vopsite în aceeași culoare cu tâmplăria ferestrelor. În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
este o intrare monumentala într-o cavitate naturală, situată în Pirineii Centrali, în apropiere de Padirac, departamentul Lot, din Franța, cu o deschidere de circa 35 m în diametru. Pe fundul acesteia, la 103 m adâncime, curge un râu subteran care parcurge o
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
avenului. Armând Viré consideră că aceste vestigii ar fi fost lăsate de învinșii din Războiul de 100 de ani. «Au fost găsite acolo cenușă, cărbuni, resturi specifice bucătăriei și arme» care au fost expuse mai tarziu într-o vitrină la intrarea peșterii, în așa fel încât să fie accesibile publicului. Avena a fost locuită de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Potrivit lui François de Chalvet de Rochemonteix, în 1595 oamenii au profitat de condițiile climatice ale
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
C, iar a grotei este invariabila, de 13°C. Complexul speologic de la Padirac deține recordul celui mai frecventat obiectiv pentru turismul subteran în Franța: mai mult de 400 000 de vizitatori pe an și un record de 460 000 de intrări în 1991. 85 de persoane, majoritatea lucrători sezonieri, sunt angajate de către societatea de expoatare speologica a peșterii Padirac. Din 1996 avena este exploatată de o societate privată, de tip SĂ, numită SOCIETATEA DE EXPLOATARE SPEOLOGICA A AVENEI PADIRAC. Această societate
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
pare că abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca urmare a unei viituri violente a râului, a fost spartă o cale de comunicare între fundul avenei și galeriile subterane. Astăzi, în anul 2010, Avena din Padirac reprezintă una dintre intrările într-o rețea subterană care se întinde pe mai bine de 40 km, la o diferență de nivel de 250 m, si care se clasează printre cele mai lungi 100 de cavități subterane naturale. Numeroasele ramificații ale acestei rețele așteaptă
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
direcția aval și ajung la "Cascade de l’Avenir - Cascadă Viitorului". În 1951, Jean Lesur, cu o echipă de cercetași și de speologi locali sunt surprinși de viituri, dar reușesc să ajungă la "Bivuacul 5000" (situat la 5 km de intrare). În august 1962, are loc raidul Clubului de speologie din Paris. Trei echipe, numărând în total 27 de oameni, descoperă "Allées Cavalières ( Aleile cavalerești)" și regăsesc râul pierdut la "Déversoir". Acesta va fi botezat "Rivière de Lavaur - Râul lui Lavaur
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Referințe: Articolului lui Emeric Beaucheron și Bernard Gauche despre L'autre Padirac (Celălalt Padirac). Pe 18 iulie 1948, Guy de Lavaur efectuează o scufundare în "Fântână Saint Georges", atingând adâncimea de 30 m câns a ajuns pe fundul bazinului de intrare. Începând din 1973, scafandrii și-au orientat eforturile de cercetare asupra tuturor sifoanelor din situl Padirac. În 1990, în avalul "rivière de Lavaur (râului Lavaur)" (punctul terminus din 1963) ei descoperă astfel peste 2 km de galerii cu 5 sifoane
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
a urmat cursuri de instructor auto (1987) și de administrație imobiliară (2000). La alegerile locale din 1992, 1996 și 2004 a candidat pentru Consiliul Local Lugoj, la parlamentarele din 1996 pentru Cameră Deputaților. S-a clasat sub pragul electoral pentru intrarea în Parlamentul României. În 1992, a ratat mandatul de consilier din cauza unei alianțe a independenților, pe listele cărora nu a participat. La 1 iunie 2012, s-a însris în Partidul Poporului - Dan Diaconescu (PPDD). A candidat la alegerile locale din
Ioan Iovescu () [Corola-website/Science/329379_a_330708]
-
simbolizează arcul descinderii sufletelor în materie,celălalt arcul ascensiunii sufletelor către Dumnezeu ). Sheikh-ul nu intră în dans decât la al patrulea ocol; atunci ritmul devine foarte rapid. Sheikh-ul se rotește în centrul cercului (reprezintă soarele și strălucirea lui). În momentul intrării sale,fluierul (ney)improvizează din nou; este considerat momentul suprem al uniunii realizate. O dată ce sheikh-ul revine la locul său,sama’ se încheie, iar cântărețul recită din Coran(acest moment este considerat un răspuns dat dervișilor, la sfârsit,prin cuvintele lui
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]