23,376 matches
-
Goleștilor, unde fusese depozitată între timp, și reamplasată pe locul ei de odinioară. Ion I. C. Brătianu (20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș - 24 noiembrie 1927, București) a fost prim-ministru al României (1909-1911, 1914-1919, 1922-1927), președinte al Partidului Național Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923. În calitate de prim-ministru, Brătianu a întreprins numeroase reforme: exproprierea marii proprietăți și introducerea votului universal (1917), legea pentru organizarea armatei (1924), legea pentru organizarea și exproprierea căilor ferate, legea privind repaosul duminical și
Statuia lui Ion I. C. Brătianu din București () [Corola-website/Science/332684_a_334013]
-
din armata română participanți la Războiul pentru independență Alexandru Cernat (28 ianuarie 1834, com. Vârlezi, județul Galați - 8 decembrie 1893, Nice, Franța) a fost un politician și general român. În perioada 1864-1888 a fost ales deputat și senator, din partea partidului liberal al cărui membru a fost, în unele sesiuni fiind ales vicepreședinte al Senatului. Ca șef al Statului Major General și ministru de război, a contribuit substanțial la opera de reorganizare a oștirii și a sistemului național de apărare a țării
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
împotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la acord în aceeași zi, printr-un act separat. Alianța cu Puterile Centrale a fost piatra de temelie a politicii externe a României timp de treizeci de ani, deoarece regele și conducătorii politici liberali și conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
unde a locuit până la cedarea Cadrilaterului în anul 1940, Mihail Magiari, pe lângă profesarea avocaturii, a deținut și funcția de prefect al Județului Durostor în timpul guvernării lui Octavian Goga. La 28 noiembrie 1930 are loc la Bazargic, Cadrilater, Congresul Partidului Național Liberal sub președinția lui Gheorghe (George) I. Brătianu, la care au participat în masă macedoromânii stabiliți în acea regiune a Regatului României. Cu această ocazie, Mihail Magiari, alături de Gheorge Celea și Vasile Zeană, ca reprezentanți ai elitei locale, sunt numiți în
Mihail Magiari () [Corola-website/Science/332830_a_334159]
-
Maria de Savoia, a doua fiică a Prințului Joseph Maria de Savoia, Conte de Villafranca și a soției acestuia, Pauline Benedictine de Quélen de Vauguyon. Au fost nepotriviți și căsătoria lor a fost nefericită. El a fost un agnostic și liberal. Ea a fost un fanatic religios conservator, care nu avea nimic în comun cu el. Au reușit să aibă un singur copil, Isabella, care a murit la mai puțin de un an după nașterea sa în 1838. De atunci au
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
Siracuza a pledat pentru o alianță strânsă cu Piemont. Nu avea o părerea bună despre nepotul său, Francisc al II-lea, noul rege. Relația lor a fost rece. În aprilie 1860, Leopold i-a cerut nepotului său să facă concesii liberale. După câteva luni a plecat în Piedmont. A murit la scurt timp în Pisa.
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
Roman. Cu Ioana va avea trei fii, Nicolae, Ion și Gheorghe. La 18 ianuarie 1908 primește o diplomă din partea Decanatului Corpului de Avocați din județ „"spre a exercita advocatura în tot cuprinsul județului"”. Se orientează spre politică, aderând la mișcarea liberală, probabil în anul 1907. În anul 1913 participă la o misiune în Bulgaria, în timpul războiului balcanic, fiind înscris în „Corpul voluntar de automobiliști”, fiind unul dintre puținii posesori ai unui automobil Fiat 15HP. Reîntors în țară înființează "Banca Bacăului", cu
Criste Cristoveanu () [Corola-website/Science/333534_a_334863]
-
și completa situațiunile cu efective în armătură, muniție, trăsuri și harnașamente"”. La 5 decembrie 1918 este numit Prefect al județului Bacău prin Decret regal No. 3597. Din anul 1927, timp de un an, Criste Cristoveanu figurează ca senator în guvernarea liberală. Între 9 septembrie 1936 și 11 martie 1937 este comisar al guvernului pe lângă Banca Națională a României.
Criste Cristoveanu () [Corola-website/Science/333534_a_334863]
-
recunosc patru școli juridice (malekită, hanefită, șafeită, handbalită). În Imperiul Otoman, mai ales începând cu secolul al XVI-lea, s-a acordat o importanță deosebită organizării întregii administrații în conformitate cu shari’a, așa cum era aplicată de școala hanefită, considerată cea mai liberală dintre școlile de jurisprudență sunnită. O altă lege a Imperiului Otoman a fost Kanun-ul. Termenul provine din greaca veche de la ”"kanôn"” ("κανών"), semnificând o măsură, o normă, un standard, o regulă, o lege. Kanun-ul a fost un sistem juridic laic
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
Focșani - d. 31 august 1989 București), a fost unul dintre cei mai importanți critici români de teatru și film din anii ’70 și ’80. Este descendentul unei vechi familii vrâncene. Bunicul matern, Vasile Țiroiu (1890-1976), a fost magistrat și prefect liberal al județului Putna, iar cel patern, Constantin I. Kivu (1879-1922), era descendentul unui șir de magistrați focșăneni. Din cauza persecuțiilor politice la care a fost supusă familia sa, a urmat școala generală în diverse orașe (Brașov, Roman), înainte de a se stabili
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
sensuri, unul politic și unul filosofic. Cel politic reprezintă cereri ale societății civile sau ale actorilor politici în spațiul public, iar cel filosofic descrie paradigme normative create de diverși politologi sau filosofi. Termenul de redistribuție își are originea în tradiția liberală a secolului XX când teoreticieni precum John Rawls sau Ronald Dworkin au încercat să elaboreze principii noi ale dreptății pentru a justifica redistribuția socio-economica al cărei scop era să unească conceptele de libertate individuală cu cel de egalitate propus de
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
Feminismul liberal este o formă a teoriei politice feministe ce se concentrează pe egalizarea drepturilor între femei și bărbați, pe recunoașterea femeilor ca cetățeni cu drepturi depline precum și pe emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
Feminismul liberal este o formă a teoriei politice feministe ce se concentrează pe egalizarea drepturilor între femei și bărbați, pe recunoașterea femeilor ca cetățeni cu drepturi depline precum și pe emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o teorie individualistă. Feminismul liberal se înscrie în feminismul primului val și este de două tipuri, în funcție de manifestarea lui istorică: feminismul liberal clasic și cel contemporan. Exponenții feminismului liberal afirmă că femeia este văzută în societate, în mod greșit
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
a teoriei politice feministe ce se concentrează pe egalizarea drepturilor între femei și bărbați, pe recunoașterea femeilor ca cetățeni cu drepturi depline precum și pe emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o teorie individualistă. Feminismul liberal se înscrie în feminismul primului val și este de două tipuri, în funcție de manifestarea lui istorică: feminismul liberal clasic și cel contemporan. Exponenții feminismului liberal afirmă că femeia este văzută în societate, în mod greșit, ca emoțională, mai apropiată de natură
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
ca cetățeni cu drepturi depline precum și pe emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o teorie individualistă. Feminismul liberal se înscrie în feminismul primului val și este de două tipuri, în funcție de manifestarea lui istorică: feminismul liberal clasic și cel contemporan. Exponenții feminismului liberal afirmă că femeia este văzută în societate, în mod greșit, ca emoțională, mai apropiată de natură, vulnerabilă și dependentă precum și mai puțin capabilă, din punct de vedere intelectual și fizic, spre deosebire de bărbat care
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
emanciparea și autoafirmarea acestora; din acest punct de vedere, feminismul liberal este o teorie individualistă. Feminismul liberal se înscrie în feminismul primului val și este de două tipuri, în funcție de manifestarea lui istorică: feminismul liberal clasic și cel contemporan. Exponenții feminismului liberal afirmă că femeia este văzută în societate, în mod greșit, ca emoțională, mai apropiată de natură, vulnerabilă și dependentă precum și mai puțin capabilă, din punct de vedere intelectual și fizic, spre deosebire de bărbat care este văzut ca individul rațional și autonom
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
greșit, ca emoțională, mai apropiată de natură, vulnerabilă și dependentă precum și mai puțin capabilă, din punct de vedere intelectual și fizic, spre deosebire de bărbat care este văzut ca individul rațional și autonom prin excelență. Avându-și originile în liberalismul clasic, feminismul liberal promovează dreptul individual al tuturor cetățenilor, indiferent de gen, la viață, la libertate și la proprietate. Printre principalii exponenți ai feminismului liberal clasic se numără Mary Wollstonecraft, Harriet Taylor și John Stuart Mill. Mary Wollstonecraft (1759-1797), considerată și fondatoarea curentului
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
bărbat care este văzut ca individul rațional și autonom prin excelență. Avându-și originile în liberalismul clasic, feminismul liberal promovează dreptul individual al tuturor cetățenilor, indiferent de gen, la viață, la libertate și la proprietate. Printre principalii exponenți ai feminismului liberal clasic se numără Mary Wollstonecraft, Harriet Taylor și John Stuart Mill. Mary Wollstonecraft (1759-1797), considerată și fondatoarea curentului feminist liberal, publică în 1792 lucrarea „O revendicare a drepturilor femeii”, ce reprezintă unul dintre principalele manifeste ale feminismului. Opera sa reprezintă
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
dreptul individual al tuturor cetățenilor, indiferent de gen, la viață, la libertate și la proprietate. Printre principalii exponenți ai feminismului liberal clasic se numără Mary Wollstonecraft, Harriet Taylor și John Stuart Mill. Mary Wollstonecraft (1759-1797), considerată și fondatoarea curentului feminist liberal, publică în 1792 lucrarea „O revendicare a drepturilor femeii”, ce reprezintă unul dintre principalele manifeste ale feminismului. Opera sa reprezintă o critică la adresa teoreticienilor iluminismului care, în opinia sa, contribuiau la negarea statutului de subiecți politici ai femeilor. John Stuart
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
teoretician al feminismului. Împreună cu soția sa, Harriet Taylor, acesta a publicat opere ca „Eseuri despre căsătorie și divorț”, „Despre libertate” (1859) și „Aservirea femeilor” (1869). Referindu-se la competiție ca una dintre principalele caracteristici ale unei societăți eficiente din perspectivă liberală clasică, Harriet Taylor argumentează că: Dacă concurența este legea de dezvoltare a societății, este o crimă izgonirea unei jumătăți din competitori." Feminismul liberal contemporan este reprezentat, printre alții, de Betty Friedan și Carole Pateman. Feministele și feminiștii liberali contemporani afirmă
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
femeilor” (1869). Referindu-se la competiție ca una dintre principalele caracteristici ale unei societăți eficiente din perspectivă liberală clasică, Harriet Taylor argumentează că: Dacă concurența este legea de dezvoltare a societății, este o crimă izgonirea unei jumătăți din competitori." Feminismul liberal contemporan este reprezentat, printre alții, de Betty Friedan și Carole Pateman. Feministele și feminiștii liberali contemporani afirmă că neutralitatea de gen a individului liberal în sens clasic reprezintă o universalizare a valorilor, experiențelor și nevoilor bărbătești, în teoretizările liberalismului clasic
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
concurența este legea de dezvoltare a societății, este o crimă izgonirea unei jumătăți din competitori." Feminismul liberal contemporan este reprezentat, printre alții, de Betty Friedan și Carole Pateman. Feministele și feminiștii liberali contemporani afirmă că neutralitatea de gen a individului liberal în sens clasic reprezintă o universalizare a valorilor, experiențelor și nevoilor bărbătești, în teoretizările liberalismului clasic ignorându-se stările și experiențele normale femeiești. Aceștia critică, de asemenea, ideea de contract social în care singurii contractanți sunt bărbații, susținând ideea conform
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
în viața privată duce, de asemenea, în opinia feministelor și feminiștilor la abuzuri și violență domestică, familia fiind o școală în care „copiii se socializează în ideea dependenței și inferiorizării femeilor și a inechității de roluri în viața privată”.. Feminismul liberal românesc a fost puternic influențat de idealul unificării și de discursul naționalist al epocii, feministele românce și feminiștii români ai acelei epoci având o concepție de tip republican și etnonaționalist asupra cetățeniei. În acest sens, era de așteptat că odată cu
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
ai acelei epoci având o concepție de tip republican și etnonaționalist asupra cetățeniei. În acest sens, era de așteptat că odată cu atingerea obiectivului național al unificării se va ajunge și la acordarea statutului de cetățean pentru femei. În România, feminismul liberal s-a manifestat, în primă instanță, prin scrierile lui Cezar Bolliac (1813-1881), acesta fiind primul autor care se pronunță în favoarea eliberării femeii și a emancipării acesteia. Bolliac rămâne un tributar al dihotomiei rațional-emoțional văzută ca masculin-feminin, lucru care dovedește factura
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
obținerii de către acestea a drepturilor politice atacând noțiunea de universalitate a votului atâta timp cât femeile sunt excluse de la a-și exercita acest drept. În acest sens, Xenopol denunță monopolizarea tuturor drepturilor de către bărbați. Calypso Botez (1880-1933), o altă feministă de influență liberală, argumentează că atâta timp cât bărbații vor monopoliza puterea normativă (decizia asupra ceea este drept sau nedrept, bine sau rău), câta vreme le vor trata pe femei ca fiind minori sau ca pe indivizi lipsiți de apărare și care au nevoie de
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]