25,809 matches
-
Estera sau Hadasa este fiica unchiului lui Mardoheu care a fost lăsată în grija acestuia până a devenit regină.) Purim este celebrată în fiecare an în funcție de calendarul ebraic la a 14-a zi lunii ebraice Adar, a doua zi după victoria evreilor asupra dușmanilor. Ca, și în alte sarbători evreiești, Purim începe de la apusul de soare în ziua precedentă. În orașele care s-au protejat de un zid în zilele lui de Joșua, inclusiv Shushan (Susa) și Ierusalim, Purim este sărbătorit
Purim () [Corola-website/Science/315131_a_316460]
-
păduri. Decorația acestor construcții este realizată cu cărămidă smălțuită și reliefuri. Sculptura este reprezentată de statui și basoreliefuri. Statuile înfățișează regi și personalități importante ale statului, iar basoreliefurile prezintă o tematică inspirată mai ales din lupte și războaie. Scenele înfățișeaza victorii dobândite împotriva dușmanilor și, prin aceasta, arta devine o glorificare a statului. Exemplificări: statuile lui Gudea, Stela vulturilor (o sculptură în piatră ce prezintă o scenă de război a regelui Iannatom care ține în mână o plasă cu prizonieri; imaginea
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
puțin autoritare care nu reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase. Ca încercare de revenire la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului, aflat în epoca declinului său. Se
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
lui Botaniates a fost, literalmente, înțesată de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare. Nichifor Bryennios, cu care Botaniates n-a reușit să ajungă la înțelegere, a fost zdrobit de Alexios I Comnenul. N-a apucat însă acesta din urmă, care primise pentru victorie titlul de sebastos, să se întoarcă bine, căci Thessalonicul a fost ocupat de strategul răsculat al themei Dyrrachion, Nichifor Basilakes. Alexios l-a învins și pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele și asociatul la domnie al lui
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
pe 15 august 2008 în loc de episod pilot oficial al seriei. 23. Jedii Sunt Blocați Pe Felucia<br>24. Secrete Furate<br>25. Un Hoț E Vânat<br>26. Trădare În Senat<br>27. Contraatac<br>28. Ultima Răzvrătire<br>29. Victorie Pe Genonosis<br>30. Brain Invaders<br>31. O Înfrângere Diabolica<br>32. Fugar<br>33. Sabia Luminii Este Furată<br>34. Diplomație Sau Înșelăciune<br>35. O Întâmpinare Regală<br>36. O Misiune Diplomatică<br>37. Război Pe Multe
Lista episoadelor din Star Wars: Războiul clonelor () [Corola-website/Science/315193_a_316522]
-
A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare. A căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului din 18 august 1944. În momentul căderii era asul cu cel mai mare număr de victorii aeriene (47) din Forțele Aeriene Regale ale României. A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul militar Ghencea în data de 22 august 1944. A fost citat de două ori pe ordin de zi și decorat cu numeroase ordine și
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
109E, iar escadrila 53 a fost mutată la Grupul 5 Vânătoare, ce făcea parte din aceeași flotilă. În 1941, după 22 iunie, grupul a luptat în Basarabia, Bucovina și la Odesa. În această perioadă Flotila 1 Vânătoare a obținut 146 victorii aeriene sigure, 18 probabile și 47 de victorii la sol. Grupul 9 Vânătoare, aparținând aceleiași flotile, a fost înființat la 19 aprilie 1942, fiind comandat de lt. comandor Gheorghe Borcescu. Era format din Escadrila 47 Vânătoare, comandată de lt. av.
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Grupul 5 Vânătoare, ce făcea parte din aceeași flotilă. În 1941, după 22 iunie, grupul a luptat în Basarabia, Bucovina și la Odesa. În această perioadă Flotila 1 Vânătoare a obținut 146 victorii aeriene sigure, 18 probabile și 47 de victorii la sol. Grupul 9 Vânătoare, aparținând aceleiași flotile, a fost înființat la 19 aprilie 1942, fiind comandat de lt. comandor Gheorghe Borcescu. Era format din Escadrila 47 Vânătoare, comandată de lt. av. Lucian Toma și Escadrila 48 Vânătoare, comandată de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
noiembrie, când predă comanda escadrilei cpt. Bozero. Misiunile erau de protecție a bombardierelor care atacau Stalingradul, iar românii s-au achitat așa de bine de ele, că la 15 septembrie au primit mulțumirile generalului de divizie german Martin Wierbig. Prima victorie aeriană a lui Al. Șerbănescu survine în 17 septembrie, când 7 avioane Iak refuză lupta cu vânătoarea română, însă aceasta pornește în urmărirea lor, Șerbănescu doborând unul. Toată luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, rarele
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
lui Al. Șerbănescu survine în 17 septembrie, când 7 avioane Iak refuză lupta cu vânătoarea română, însă aceasta pornește în urmărirea lor, Șerbănescu doborând unul. Toată luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, rarele angajări (și victorii aeriene) fiind asupra avioanelor bimotoare Petliakov Pe-2 care încercau să le bombardeze aerodromul. Pe 25 septembrie Șerbănescu obține a doua sa victorie, asupra unui biplan. În 7 octombrie grupul se mută pe aerodromul Karpovka, la 40 km de Stalingrad
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
doborând unul. Toată luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, rarele angajări (și victorii aeriene) fiind asupra avioanelor bimotoare Petliakov Pe-2 care încercau să le bombardeze aerodromul. Pe 25 septembrie Șerbănescu obține a doua sa victorie, asupra unui biplan. În 7 octombrie grupul se mută pe aerodromul Karpovka, la 40 km de Stalingrad. Aici, grupul se pregătește de iernat, iar Șerbănescu are ocazia să-și demonstreze cunoștințele de vânător de munte la amenajarea bordeielor. Însă inițiativa
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Șerbănescu să mai doboare patru avioane. Rămași cu un singur avion de bombardament Heinkel He 111 și cu trei BF 109, la sfârșitul lunii februarie grupul mixt este trimis în țară pentru refacere. La 6 martie Alexandru Șerbănescu, având 6 victorii pe frontul Stalingradului, este avansat în mod excepțional la gradul de căpitan. Scurta refacere în țară se termină în 10 martie 1943, când 38 de piloți de la Flotila 1 Vânătoare și Flotila 3 Vânătoare sunt trimiși la Dniepropetrovsk, la Jagdgeschwader
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
comandată de col. Wilke, să facă trecerea pe aparate Bf 109G4 („G”-uri), care în acel moment erau cele mai performante aparate. Formația româno-germană s-a numit "Deutsch-Königlich Rumänischen Jagdverband" (), iar ofițerul de legătură era lt. Eberhard von Boremski (104 victorii). Comandant al grupului român este numit cpt. av. Gheorghe Radu, comandantul escadrilei 42 de la Mamaia, care însă nu avea experiență de front, iar cpt. Șerbănescu este numit comandant al escadrilei 57. După acomodare, grupul primește 40 de Bf 109G4 și
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
clasa Cruce de Aur. Se ia decizia ca Grupul 9 Vânătoare să treacă și el pe Bf 109 și să lupte împreună cu grupul 7, astfel colaborarea cu flotila „Udet” se încheie. În perioada colaborării grupul 7 a avut 28 de victorii aeriene, pierzând trei piloți: cpt. av. Gh Radu, comandantul grupului, lt. av. (r) N. Polizu și slt. av. D. Enescu. La 15 iunie avea 23 de victorii omologate, fiind cel mai bun vânător român, ceea ce i-a adus recunoașterea din partea
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
flotila „Udet” se încheie. În perioada colaborării grupul 7 a avut 28 de victorii aeriene, pierzând trei piloți: cpt. av. Gh Radu, comandantul grupului, lt. av. (r) N. Polizu și slt. av. D. Enescu. La 15 iunie avea 23 de victorii omologate, fiind cel mai bun vânător român, ceea ce i-a adus recunoașterea din partea aviației germane, care, prin Generaloberst Otto Deßloch, comandantul Flotei a IV-a Aeriene Germane, l-a decorat în data de 17 august cu Crucea de Fier cl
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
l-a decorat în data de 17 august cu Crucea de Fier cl. I. La 12 iunie Grupul 7 Vânătoare se mută la Mariupol, iar cele 31 de „G”-uri ale grupului sosesc în 16 iunie. Aici, Șerbănescu obține prima victorie a grupului, un Iak în data de 24 iunie. În 17 iulie rușii sparg frontul de la Marea Azov. Grupul obține nu mai puțin de 15 victorii confirmate, dintre care 3 îi aparțin lui Șerbănescu, însă asta nu poate schimba situația
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
31 de „G”-uri ale grupului sosesc în 16 iunie. Aici, Șerbănescu obține prima victorie a grupului, un Iak în data de 24 iunie. În 17 iulie rușii sparg frontul de la Marea Azov. Grupul obține nu mai puțin de 15 victorii confirmate, dintre care 3 îi aparțin lui Șerbănescu, însă asta nu poate schimba situația de la sol. În 14 august grupul este suplimentat cu 10 piloți din Grupul 9 Vânătoare (între care Ion Dobran), care terminaseră trecerea pe Bf 109 la
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
este rănit la față și va rămâne cu o cicatrice. În 30 august primește din mâna ministrului subsecretar de stat al aerului g-ral de escadră Gheorghe Jienescu Ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a. Avea în acel moment 27 de victorii omologate. Simultan cu el primesc Ordinul Mihai Viteazu cl. a III-a lt. (r) Constantin Cantacuzino („Bâzu”, 25 de victorii în acel moment), slt. av. (r) Ioan Dicezare, lt. av. Tudor Greceanu și adj. av. Ioan Milu. În afară de succese apar
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
al aerului g-ral de escadră Gheorghe Jienescu Ordinul Mihai Viteazul cl. a III-a. Avea în acel moment 27 de victorii omologate. Simultan cu el primesc Ordinul Mihai Viteazu cl. a III-a lt. (r) Constantin Cantacuzino („Bâzu”, 25 de victorii în acel moment), slt. av. (r) Ioan Dicezare, lt. av. Tudor Greceanu și adj. av. Ioan Milu. În afară de succese apar și sincope. După ce au scos din raza de acțiune a vânătoarei și AcA inamice la vest de Limanul Molotnoe o
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
care era încă în teritoriul inamic, refuză să sară cu parașuta, pentru a nu fi făcut prizonier, și prelungește căderea până în fața Diviziei 4 Vânători de Munte, de unde se întoarce la baza sa de la Genitșesk. Rușii anunță că în urma acestei victorii au distrus Grupul 7 Vânătoare complet, dar se spune că Șerbănescu a zburat până la aeroportul sovietic cel mai apropiat și a aruncat un mesaj prin care-i invita să vină să vadă contrariul, promițând că nu-i va ataca, însă
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
să vadă contrariul, promițând că nu-i va ataca, însă aviatorii ruși nu se hazardează. Totuși, Grupul 7 Vânătoare se împuțina, astfel că în 23 octombrie Grupul 9 Vânătoare, care era antrenat la Tiraspol de către asul german Helmut Lipfert (203 victorii), a fost trimis la Genitșesk pentru a-l înlocui. Cei 14 veterani ai grupului 7 sunt reținuți pentru instruirea noilor sosiți. Cu toate că vremea s-a stricat, în noiembrie a plouat, iar în decembrie a fost ger, grupul 9 a executat
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Escadrila 48 Vânătoare, comandant lt. av. Tudor Greceanu și Escadrila 56 Vânătoare, comandant slt. av. Hariton Dușescu. Coechipierul lui Șerbănescu era adj. av. Ioan Mucenica. Grupul are ca ofițeri de legătură cu armata germană pe slt. av. Ludwig Neuböck (32 victorii) și pe subofițerul av. Ernest Stengel, care formau și ei o celulă combatantă. În calitate de comandant își prezintă subordonaților crezul privind protecția avioanelor de asalt: Pe 10 martie, într-o misiune de vânătoare liberă, Al. Șerbănescu obține cea de a 36
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
pe subofițerul av. Ernest Stengel, care formau și ei o celulă combatantă. În calitate de comandant își prezintă subordonaților crezul privind protecția avioanelor de asalt: Pe 10 martie, într-o misiune de vânătoare liberă, Al. Șerbănescu obține cea de a 36-a victorie aeriană. Datorită atacului la sol asupra aerodromului Nikolaev, în 12 martie grupurile 8 și 9 se retrag pe aerodromul Tătarca, lângă Odesa, iar între 29 martie și 5 aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci. Pentru transportarea personalului
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
ofițer de legătură tot pe lt. Ludwig Neuböck. Între timp, Grupul 9 Vânătoare a continuat să asigure protecția avioanelor de bombardament care acționau în zona Dubăsari - Grigoriopol, Șerbănescu fiind felicitat de aviația germană în 22 mai pentru a 40-a victorie. În 5 aprilie reîncep bombardamentele executate de forțele Națiunilor Unite asupra obiectivelor strategice și economice românești. Primul raid de proporții, cunoscut sub numele de Operațiunea Tidal Wave, a avut loc la 1 august 1943, când, în jur de 177 de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
cu o pană”). Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (). În 31 iulie formația de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]