23,608 matches
-
discutând cu alte câteva persoane. O întreb unde este geaca mea, mă privește senin și îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și reflectez la pașii următori
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sprijin de poartă, extenuată de fapt, eu sunt singura care s-a stresat în toată acțiunea. Viața celorlalți în fermă a continuat la fel de senin, Rodrigo a făcut și el o excursie iar vecinul nici n-a clipit, nici n-a zâmbit de-a lungul procedurii de recuperare. Restul săptămânii decurge lin, într-o comuniune fericită cu restul animalelor. Karina a crescut împreună cu animalele din fermă, care, drept urmare, o recunosc și o iubesc ca pe cineva de-al lor. Până și puma
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
scenariul pe care mi l-am imaginat pentru ultima lună de stat în America de Sud. Virginia cu Julio schimbă priviri și încep să râdă. „Am uitat să-ți spun că sunt inițiată ca șaman, Ingrid”, adaugă Virginia, râzând de-a binelea. Zâmbesc, gândindu-mă că face poante. Fără doar și poate este foarte înclinată spre lucrurile spirituale, spre exemplu, din când în când, mergem cu toții afară în câmpul de quartz și mulțumim naturii sub ghidarea Virginiei însă nu m-am gândit nicio
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vorbitorului deduc că Don Agustin este faimos și obișnuit cu lumea vestică. Mai remarc un șaman ceva mai tânăr, Percy, care, de asemenea, pare să fie în largul lui, spre deosebire de restul de cinci-șase, complet stingheriți expuși privirilor atâtor gringo. Percy zâmbește tot timpul și își spune povestea cu o voce înceată, cu tonalități joase. Are o clinică în apropiere de Iquitos unde invită participanții la conferință să-l viziteze. După prezentarea șamanilor urmează o pauză de o oră în care fiecare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bebelușului recent născut, fără să obțină vreo reacție și parcă simțind că ceva nu se potrivește. În curentul încercatului oricărui nume îi venea în minte, Robert a rostit numele lui Eliade, la care bebelușul i-a privit senin și a zâmbit fericit. Au rostit amândoi Mircea de câteva ori, au simțit că pare potrivit și au decis că numele copilului va rămâne Mircea. Povestea mă impresionează profund, nu numai prin frumusețea detaliilor, ci și prin faptul că numele Mircea este dificil
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
situații. Suntem aici și acum, nu am ce schimba, ce sens are să-mi imaginez scenarii aberante când știu că pe partea cealaltă a râului ne așteaptă o mulțime de lucruri de făcut, oameni de întâlnit și momente fascinante de trăit. Zâmbesc către Chris și motorul reîncepe să sforăie timid. Pornim, ajungem fără probleme, luăm un mototaxi până la hotelul meu, coborâm și ne luăm la revedere. Oriunde în lume ne-am afla, am trăit ceva unic împreună și avem o conexiune specială
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în permanență ceva între țara mea, izvor de lacrimi și grrr, nu dă deloc bine pe lîngă chipul lui Diego, care, oricît de șocant s-ar îngrășa sau ar slăbi de la o secvență la alta, rămîne chipul unui om care zîmbește ușor și sincer. Maradona și-a petrecut ultimii ani luptîndu-se cu toxicomania și cu obezitatea, dar, dacă e să e luăm după ce ne raportează orice cameră de filmat, există ceva blînd în natura lui, ceva ce nu pare să fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care dorește să plece în Insulele Fidji”? Peste cei întrebați se așternu o tăcere apăsătoare. Deodată însă, din ultimul rând, se îndreptă spre președinte un bărbat slab și mic de statură: “Eu voi pleca!” spuse simplu și hotărât acesta. Președintele zâmbi, și îi spuse: “Pentru că singur te-ai oferit, doresc să-ți citesc conținutul: “Sunt misionarul... și nu voi mai trăi decât câteva minute. Trimiteți pe cineva în locul meu. Terenul este pregătit, drumurile sunt defrișate. Prezentați-vă la tânărul Cataragozo zis
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea metodelor folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de a mușca, dar l-a lecuit de nărav printr-o metodă ingenioasă, anume: a încălzit o bucată de bostan până nu puteai s-o atingi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bunicului Ion care a povestit că oamenii țin seama de timpul când cântă cocoșii atunci când trebuie să declare la judecată, de exemplu, când s-au petrecut anumite fapte. Ce să mai spună despre îndatoririle lor de a călca găinile gândea, zâmbind, Emilia, știa ea bine că ouăle făcute de găini ce nu au fost călcate de cocoș, sunt sterpe, nu pot fi clocite să se scoată pui din ele . Privea cu încântare la tot norodul de păsăret, găini, curci, rațe și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dragii mei, le-am spus că-mi place de el, chiar dacă a cunoscut mai multe fete, înseamnă că nu-i un popleacă. El mi-a căzut drag dintre băieții ce i-am cunoscut, că era mai cumpănit decât alții. Bunicul zâmbea șiret pe sub musteață auzind laudele ce i le aducea soața lui. − Să știți că părinții mei au înțeles ce le-am spus, continuă bunica povestirea ei. Au fost și ei de acord, ne-am cununat și am făcut nuntă mare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
han a fost o începătură. Când pleacă omul la drum, trebuie să fie bine hrănit, că nu se știe ce se poate întâmpla; − Iacă-tă că m-ai luat și cu „domnule”! Mie în sat toată lumea îmi spune „moșule”, spuse Negruș zâmbind cu subînțeles. Să știți că am să vin mai des pe la Pungești, aici mai întâlnești lume, te mai lămurești cu politica, mai afli și cum merge piața... Maria puse masa. Răsturnă mămăliga pe fund, Costache tăie niște felii de pâine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se dea cuvântul. Președintele de ședință l-a recunoscut: era unul din premilitarii conștiincioși, foarte activ. - Scuzați domnule pretor, să vedem ce vrea să ne spună premilitarul Costică Abaci; - Da, desigur, poate e ceva foarte important, este de acord pretorul, zâmbind puțin; - Stimați camarazi! Comandantul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, fie-i țărâna ușoară, spunea: « Domnilor ! țelul politicianismului este de a-și construi o avere, al nostru este de a ne construi o patrie înfloritoare...pentru ea vom face din fiecare român
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu privirea ațintită asupra unei batiste mari, apretate, a cuiva... Insul respectiv, văzând că-l privesc stăruitor ia poziția de drepți și se prezintă regulamentar: „Să trăiți, sunt sergent T.R. Durilă Mărgărit, și m-am prezentat conform ordinului primit”. Îi zâmbesc protector și-i spun că eu sunt unul dintre vizitatorii de la Buciumeni din august trecut. O bucurie imensă pe măsura împrejurărilor în care ne aflăm! L-am luat la mine în pluton și am continuat viața de ostași. Zilnic instrucție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rog să nu-mi ocolească școala. Îmi promite că va veni în orele de după amiază, dar până să plec eu se hotărăște să mă însoțească. Cum ajungem pe o pantă din apropierea satului, pe locul ridicat în care se afla, școala zâmbea în soare cu haina nouă ce o îmbrăcase cu trei luni în urmă. Ajunși în fața școlii se luminează și ochii inspectorului! Ajungem la prispe, vede scândura de stejar și mă întreabă de unde am procurat-o, când la Bârlad e o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
facem acest gest. Era pentru ea, fără să știe, ca și când toți am fi luat parte la masa de la... înmormântarea ei. A făcut tot ce trebuia la o asemenea ocazie, a rezistat până au plecat toți, apoi mi-a spus, oarecum zâmbind, că nu se simte tocmai bine. Parcă voia să nu mă alarmeze... În ziua următoare, colegul Coșulschi de la Craiova a revenit să ne revadă, a găsit-o bolnavă, am discutat mult cu el, și-a luat rămas bun, a dat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție ca o presimțire sumbră... La prânz stăm la masă fără a simți gustul mâncării. O văd tot mai palidă, dar ea zâmbește spunându-mi că luni va merge la medic. Trecem la odihnă, spunându-mi că va rămâne ceva mai mult în pat. Către ora 17 ies prin curte cu unele mici treburi gospodărești și peste puțin dau să intru în casă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și atunci mă aud strigat cu glasul ei, de totdeauna: „Sandy, vino repede de-mi ține capul cu palmele, că rău mă mai doare!” Imediat sunt lângă ea, îi îmbrățișez capul cu ambele mâini, ea se uită la mine, îmi zâmbește, mă privește o clipă cu ochii ei albaștri, face o mișcare a capului dreapta stânga-dreapta și gata! N-am crezut că se sfârșise... Ies în stradă, în vecini, văd pe doctorul Gramaticu și soția gata să urce în mașină. Au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu încântare trăinicia construcțiilor, frumusețea lor intrinsecă și mai ales ambianța mirifică din jur, splendoarea spațiilor verzi, făurite de om. Peste tot, aceeași lume, cu poftă de viață și de frumosul vieții în general. Minunate au fost priveliștile întâlnite, oamenii zâmbind cu amabilitate la tot pasul, minunați au fost însoțitorii mei, care-mi dădeau ample informații la tot ce vedeam, semn că ei le vizitaseră de mai multe ori până atunci. Odată ce ai trecut pe această vale a Loarei, ești tentat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Creatorului îi sunt dator pentru că m-a condus cu mână sigură prin capcanele și vâltorile vieții! Știu că încă mai am datoria de a continua să fac bine în jurul meu, să mai descrețesc unele frunți. E bine ca lumea să zâmbească vieții, dar să și lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
jos cam în zece minute. Un prim contact cu orașul l-am stabilit în după-amiaza sosirii și primul șoc, impactul cel mai puternic, a fost descoperirea oamenilor care, frumos îmbrăcați, ieșiți la plimbare pe „Strada mare”, cum se spune, râdeau, zâmbeau, erau degajați și lipsiți de încrâncenări. Impresia asta m-a înspăimântat pentru că m-a făcut să realizez cât de rigizi și urâțiți de griji suntem noi, acasă. Aici soții ies seara, merg la o bere, la o înghețată, la o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
universale. Umilință în fața lui Cehov. Spectacol pentru secolul XXI. Piesă de vedete. Avantaj? Dezavantaj? - pentru faptul că toată lumea știe textul... Trebuie uitat tot ceea ce am știut până acum. Totul vine prin descoperirea, inventivitatea individuală (comică). Adevărul de bază - plângi sau zâmbești cu fiecare personaj, emotiv, cu naivitatea de copil. Personajul trebuie „scenarizat” (eu voi căuta în spectacol). Trebuie aruncată o găleată de apă peste termenul cehovian. Fără nostalgie, tristețe. Curriculum Vitae al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de muncă este compartimentat în birouri mici, semiizolate pentru secretare și cu ușă pentru șefi. Totul este conceput în așa fel încât să te simți singur în halele acelea imense și în același timp să nu fi izolat. Lumea îți zâmbește continuu, și dacă muncești pe nimeni nu miră prezența ta acolo chiar dacă nu ai fost prezentat. În cazul în care ți se face cunoștință cu anumite personae, acestea, amabile, încheagă o conversație întrebându-te cum te simți, daca îți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
galerie (ea asta a înțeles la început), a comis un gest de îngăduință, aprinzând luminile și arătându-ne drumul spre încăperile cu pânze pictate de autori bulgari mai puțin cunoscuți de noi. Când am terminat de vizitat Muzeul, ne-am zâmbit reciproc, noi cu mulțumire și recunoștință, ei cu prietenie și bunăvoință, un domn în vârstă adresându-mi câteva cuvinte în limba română, care ne-au creat bunădispoziție - „Tu ești frumoasă!” a zis el, iar noi am ieșit râzând și glumind
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]