KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...911 912 913 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

loc paradiziac situat „la marginile pământului” (Hesiod, Munci și zile, 166-173). Adesea În cult ei sunt puși În legătură cu o zeitate, ca Erechtheus cu Atenaxe "Atena" și Poseidonxe "Poseidon", la Atena, sau Hyacintusxe "Hyacintus" cu Apolloxe "Apollo", la Amiclae, și câteodată zeul Însuși poartă ca epitet numele eroului; adesea este chiar dificil de stabilit dacă era vorba despre o divinitate locală sau un erou, ca Trophonios, venerat și ca Zeusxe "Zeus" Trophoniosxe "Zeus Trophonios" la Lebadea În Arcadia. Dimpotrivă, În tradiția mitologică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eroului; adesea este chiar dificil de stabilit dacă era vorba despre o divinitate locală sau un erou, ca Trophonios, venerat și ca Zeusxe "Zeus" Trophoniosxe "Zeus Trophonios" la Lebadea În Arcadia. Dimpotrivă, În tradiția mitologică ei sunt frecvent fii de zei, ca Herakles, fiul lui Zeus și al Alcmenei, ca Eacusxe "Eacus", fiu al lui Zeus și al nimfei Eginaxe "Egina", ca Tezeuxe "Tezeu", fiul lui Poseidon, ori Phemonoexe "Phemonoe", fiica lui Apollo și prima Pythie a oracolului delfic. Dacă zeii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zei, ca Herakles, fiul lui Zeus și al Alcmenei, ca Eacusxe "Eacus", fiu al lui Zeus și al nimfei Eginaxe "Egina", ca Tezeuxe "Tezeu", fiul lui Poseidon, ori Phemonoexe "Phemonoe", fiica lui Apollo și prima Pythie a oracolului delfic. Dacă zeii acționează și lucrează În Întregul spațiu cosmic, din cer până În adâncul mării, pe pământ și În străfundurile infernului, eroii se mișcă aproape exclusiv pe pământ sau străbat marea cu corăbiile și numai În anumite cazuri coboară În infern. Faptele lor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi de lume răsturnată În care eroii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi Împartă pe eroi În două mari generații: „bărbații eroi, care au pierit În vremea străveche” (Odiseea, XI, 628-631), ca Tezeuxe "Tezeu", Iasonxe "Iason" sau Herakles, și eroii ciclului troian. Numai cei dintâi Îndrăzneau să se măsoare până și cu zeii, ca Herales sau Eurytusxe "Eurytus" din Oechalia (Odiseea, VIII, 223-225) sau Licurgxe "Licurg", care i-a urmărit pe Dionysosxe "Dionysos" și pe doicile lui (Iliada, VI, 130 sqq.), În timp ce pentru cei din a doua categorie această posibilitate pare să se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Menelauxe "Menelau" și cei de vârsta lor sunt bărbați adulți, chiar dacă În unele culte locale s-au păstrat și urme ale unei morfologii eroice. Odată cu ei, În imaginarul grec se Încheie timpul mitului, În care „bărbații eroi” se Întâlneau cu zeii, și Începe prezentul oamenilor, fără alte contacte, cu zeitățile În afară de cele rituale. 4. Formele mitului și „vremea dinainte”tc "4. Formele mitului și „vremea dinainte”" Zeii, dar mai ales eroii sunt protagoniștii mitului, mythos, povestirea, termen ce a fost adoptat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În imaginarul grec se Încheie timpul mitului, În care „bărbații eroi” se Întâlneau cu zeii, și Începe prezentul oamenilor, fără alte contacte, cu zeitățile În afară de cele rituale. 4. Formele mitului și „vremea dinainte”tc "4. Formele mitului și „vremea dinainte”" Zeii, dar mai ales eroii sunt protagoniștii mitului, mythos, povestirea, termen ce a fost adoptat de istoria religiilor și extins la expresiile unor populații cu tradiție orală sau scrisă. Dar În Grecia, și mitul, prezintă trăsături caracteristice atât de specifice Încât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rapsozii și, În general, poeții sunt depozitarii lui (subcapitolul 3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea, XI, 367-368). Instrument privilegiat al antropomorfizării zeilor, trăit ca istorie, mitul Întemeia și legitima prezentul grecilor. Dacă atenienii considerau că originea democrației lor descinde de la Tezeuxe "Tezeu", prin intermediul anticului rege Erihtonios, născut din sămânța risipită a lui Hefaistos În Încercarea de a o silui pe Atenaxe "Atena

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei diferențe Între oameni și zei, rod al unei Înșelăciuni Înfăptuite de titanul Prometeuxe "Prometeu" În dauna lui Zeusxe "Zeus" (subcapitolul 3.3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei opțiuni, pe deplin omenești, a morții. Ca să se Întoarcă În Itaca soț, suveran

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă, către sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr., Xenofan din Colofon Începe o critică a excesivului antropomorfism al zeilor și afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
către sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr., Xenofan din Colofon Începe o critică a excesivului antropomorfism al zeilor și afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios al cetății, critică prezentă la Pitagora și Heraclit și care va reapărea cu Empedocle, Socrate și Platon. Nu este Însă vorba de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
e probabil ca Heraclit, poate la Începutul secolului al V-lea Î.Hr., respingând modelele tradiționale, să fi mers până acolo Încât să Își scrie opera În proză; Între timp identifica divinitatea cu lumea, Îi făcea pe oameni și pe zei să descindă din „conflict” și sustrăgea nașterea cosmosului lucrării zeilor, și celei a oamenilor. Într-o perspectivă analoagă se situa, probabil, și Teogonia scrisă În proză de Ferekyde din Syros, pe la jumătatea veacului al VI-lea Î.Hr. Dar, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-lea Î.Hr., respingând modelele tradiționale, să fi mers până acolo Încât să Își scrie opera În proză; Între timp identifica divinitatea cu lumea, Îi făcea pe oameni și pe zei să descindă din „conflict” și sustrăgea nașterea cosmosului lucrării zeilor, și celei a oamenilor. Într-o perspectivă analoagă se situa, probabil, și Teogonia scrisă În proză de Ferekyde din Syros, pe la jumătatea veacului al VI-lea Î.Hr. Dar, În acest secol, formele regândirii și ale criticii patrimoniului mitologic repetau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al nobilimii, nu va fi insensibil la aceste argumente. Într-adevăr, În I Olimpice, el avea să respingă mitul lui Pelopsxe "Pelops", tăiat În bucăți de tatăl său Tantalxe "Tantal" pentru a-l aduce ca ospăț, În semn de ospitalitate, zeilor. Este o Încercare ce năzuiește să revalorizeze idealul aristocratic, Întemeiat pe mit, Însă ale cărui diferite note false induc În eroare (ibidem, 28-29); este o tentativă care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită pe Înaripate și Înșelătoare minciuni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că va povesti faptele așa cum i se păreau „adevărate”, „fiindcă logoi ai grecilor sunt multe și ridicole”; la câtva timp după el, Herodot (III, 122, 2), Împins de necesitatea cronologică, urma să creeze o ruptură Între timpul mitului, adică al zeilor și eroilor, și timpul propriu-zis uman. În sfârșit, este probabil ca răspândirea scrierii, Începând cel puțin din secolul al VII-lea Î.Hr., să fi contribuit la opera de revizuire și regândire a discursului mitic, supunându-l unei verificări, permițând

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea reală a acestor poleis, zeii sau eroii din „vremea străveche” fuseseră cei care le hotărâseră apariția ca unități politico-religioase. Tezeuxe "Tezeu" a fost cel care a creat sinecismul atic și i-a dat viață Atenei, reunind În jurul cultelor comune neamurile care populau Atica; Cadmusxe "Cadmus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dădea viață unei dimensiuni ideologice În care cetățenii Își codificau propria identitate, pentru a se distinge nu numai de barbari, dar și de locuitorii celorlalte cetăți grecești prin celebrarea comună a cultelor și sărbătorilor. Polis devenea singura mijlocitoare către lumea zeilor, a cărei unică interpretă autorizată era. Un rol pe care Atenaxe "Atena", pe parcursul evoluției sale, Îl va exacerba și Îl va afirma prin procesele pentru impietate intentate lui Anaxagora, Socrate și Diagoras din Melos 1, dar și prin edictul din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
realitatea istorică. Dar dacă exemplul atenian este unul extrem, oricum fiecare cetate Își păstra cu gelozie autonomia și se distingea printr-o zeitate ocrotitoare proprie, prin sărbători și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să asiste la cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dislocarea edificiilor cultuale exprima o ordonare a spațiului fizic (subcapitolul 2.2). Aceasta era o modalitate de a reprezenta și orândui spațiul și timpul asupra cărora cetatea pretindea să exercite un control absolut. În acest sens, cultul adus celor doisprezece zei pe un altar comun În agora din Atenaxe "Atena", dacă admitem că În ei trebuie recunoscute cele douăsprezece luni ale anului sau semnele zodiacului, poate apărea ca un mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mod de a uni Într-o singură imagine controlul exercitat asupra acestor două dimensiuni. În orice caz, cultul se dovedește un canal pentru exorcizarea și Îndepărtarea oricărui posibil izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să respecte normele rituale și să Îi aducă Zeiței Demetra onorurile străvechi datorate, pentru a o Îmblânzi. Așadar, odată scurs definitiv timpul În care oamenii se aflau În legătură cu zeii, chiar dacă le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca polisului pare aproape să aibă scopul de a Îndepărta acțiunea și de a ratifica periodic distanța ireductibilă care Îi separă pe zei de oameni. Nu Întâmplător, orice formă de contaminare putea să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]