229,134 matches
-
fost pictată pe foiță de aur, la Schitul românesc Prodomu de pe Muntele Athos, de către părintele Modest și el un fiu al satului Găbud. În anul 2008 s-a montat primul registru de icoane al iconostasului și s-a construit copertina intrării principale în biserică de către o echipă de meșteri din Bistrița. În anul 2009 a început pictarea frescei interioare de către echipa condusă de către maiestrul Ionescu Mihail. A fost pictat Sfântul Altar și s-a montat al doilea registru de icoane al
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
pictarea frescei interioare și biserica a fost dotată cu instalație de sonorizare, prin contribuția familiei Nechita. În anul 2014 prin contribuția familiei Miron s-a realizat icoana de hram bisericii, „Sfântul Ierarh Nicolae” pe fațada de deasupra ușilor principale de intrare în biserică, iar prin contribuția enoriașilor s-a construit clopotnița nouă. La edificarea bisericii în stadiul final, dinainte de sfințire, au contribuit în principal credincioșii parohiei, fiii satului și numeroși agenți economici care au sprijinit mult finanțarea lucrărilor. Un ajutor consistent
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
o secțiune a straturilor arheologice, lăsate de Garrod în peștera, secțiune care urmărește peste jumătate de milion de ani de așezare omenească în epoca paleolitica. În peștera Gamal se află o expoziție a vietii omului preistoric în epoca paleoliticului. La intrarea în peștera Al Wad se pot remarcă urmele așezării permanente natufiene din urmă cu circa 15,000 ani, un zid de piatră și niște cratere în piatră care au fost dezvăluite de Garrod, precum și o copie după unul din mormintele
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
bemol major, ilustrează dorința de eliberare față de greutățile lumești, trecând fără pauză către final. Finalul este cea mai lungă parte a simfoniei, având o durată de peste o jumătate de oră. Este divizată în două secțiuni mari, a doua începând cu intrarea corului și a cărei formă este dictată de textul acestei părți. Prima parte este instrumentală și foarte episodică, conținând o varietate largă de stări, tempouri și tonalități, mare parte din material fiind preluat din părțile anterioare, deși urmărește în linii
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
centrului orașului, având o suprafață de circa 1,68 hectare. În partea sud-estică a grădinii se află Spitalul Județean de Urgență din Slatina, iar în partea de sud se află hotelul Parc. Accesul în parc se face prin intermediul a patru intrări: două dinspre strada Pitești, una dinspre Biserica „Sfinții Împărați”(din vecinătatea Hotelului „Parc”), și o alta dinspre parcarea supraetajată de lângă Spitalul Județean Olt. Intrarea principală în Parcul Pitești se află pe strada Pitești, la numărul 42. Parcul Pitești găzduiește, chiar
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
în partea de sud se află hotelul Parc. Accesul în parc se face prin intermediul a patru intrări: două dinspre strada Pitești, una dinspre Biserica „Sfinții Împărați”(din vecinătatea Hotelului „Parc”), și o alta dinspre parcarea supraetajată de lângă Spitalul Județean Olt. Intrarea principală în Parcul Pitești se află pe strada Pitești, la numărul 42. Parcul Pitești găzduiește, chiar la intrarea sa principală, Obeliscul „Slatina 600”, monument istoric. Obeliscul a fost dezvelit în anul 1968, la aniversarea a 600 de ani de atestare
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
dinspre strada Pitești, una dinspre Biserica „Sfinții Împărați”(din vecinătatea Hotelului „Parc”), și o alta dinspre parcarea supraetajată de lângă Spitalul Județean Olt. Intrarea principală în Parcul Pitești se află pe strada Pitești, la numărul 42. Parcul Pitești găzduiește, chiar la intrarea sa principală, Obeliscul „Slatina 600”, monument istoric. Obeliscul a fost dezvelit în anul 1968, la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a municipiului Slatina. Obeliscul a fost realizat de sculptorul Ion Irimescu, care, la începuturile sale, a fost
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
la sfârșitul secolului XIX. Parcul fost complet reabilitat în luna mai a anului 2008, printr-un proiect de 3,2 milioane de lei. Cu această ocazie, aleile și treptele scărilor de acces au fost refăcute și placate cu granit, iar intrarea centrală a fost pavată cu marmură. De asemenea, cu acest prilej s-au înlocuit 60 de bănci și s-au instalat 40 de lămpi de iluminare și a fost consolidat zidului de sprijin a versanților. Pentru reînnoirea masei vegetale a
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
Suda sau Suidas (în greacă: Σοῦδα sau Σουίδα ) este un lexicon sau o enciclopedie din secolul al X-lea, scrisă în limba greacă bizantină, referitoare la lumea antică din jurul Mării Mediterane. Acesta conține de intrări, extrase din mai multe izvoare antice, acum pierdute, în ordine alfabetică, și relevante pentru mai multe discipline: geografie, istorie, literatură, filosofie, știință, gramatică, și obiceiuri. Este o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Ingnorată în Evul Mediu, lucrarea a fost redactată în Imperiul Bizantin. A fost publicată, pentru prima oară, în Europa în 1499, la Milano, sub numele de "Lexicon graecum". Această lucrare considerabilă, de un milion și jumătate de cuvinte, cuprinde de intrări conducând spre date istorice, biografice și lexicografice. Intrările sunt clasate potrivit unui sistem în același timp alfabetic și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
în Imperiul Bizantin. A fost publicată, pentru prima oară, în Europa în 1499, la Milano, sub numele de "Lexicon graecum". Această lucrare considerabilă, de un milion și jumătate de cuvinte, cuprinde de intrări conducând spre date istorice, biografice și lexicografice. Intrările sunt clasate potrivit unui sistem în același timp alfabetic și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn - clopotniță, cu rol de apărare a intrării. Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o cupolă și prevăzut cu două ferestre), la
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
axial - de factură gotică). Pronaosul - acoperit și el de către o cupolă, a fost mai larg decât naosul. Alăturat zidului sudic - respectiv pronaosului, s-a aflat juxtapusă clopotnița - portic, ce a avut jos trei deschideri (spre sud - pe unde se făcea intrarea propriuzisă în biserică, est și vest) iar la partea superioară încăperea destinată clopotelor, tot cu trei deschideri. Bolțile au fost susținute de arce mari de cărămidă care coborau în naos și pronaos până la jumătatea zidurilor și se sprijineau de console
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în biserică și piatra cu pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din centru, în pridvorul acesteia), catapeteasma se găsește din 1876 la biserica veche din Frunzeni (Costișa), iar cinci icoane la Mănăstirea Agapia. În primul
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
de apă cu o puritate garantată, esențială în producția de băuturi, fabrica s-a dezvoltat în următorii ani într-un ritm foarte susținut. Evoluția constant pozitivă a afacerilor a creat cadrul propice extinderii gamei de produse sub marca Alexandrion și intrării pe piața internațională de brandy și votcă. După 20 de ani de experiență consistentă în plan comercial și numeroase acumulări calitative în plan profesional, afacerea Alexandrion a devenit un model al industriei de băuturi din România. Alexandrion Grup România ocupă
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
pe piața băturilor spirtoase din România și exportă produsele sale pe trei continente. Moment de cotitură în evoluția companiei, anul 2003 a fost punctul de pornire al celor mai semnificative proiecte ale Alexandrion Grup România. Același an a marcat, totodată, intrarea în faza de finalizare a brandului Constantin Brâncoveanu. Fabricat după metode tradiționale și în condițiile unei selecții riguroase a distilatelor de vin de cea mai bună calitate posibilă pentru această categorie de brendy, vinarsul Brâncoveanu XO s-a lansat pe
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
(în ) sau coloanele din piață Sân Marco a Veneției, sunt două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui Sebastiano Ziani (1172-1178), cănd piața a fost extinsă și reorganizata. Coloanele uriașe, transportate din Orient că pradă de război, trebuiau să fie
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
căreia i s-au adăugat mai tarziu aripi. Pe partea dinspre bibliotecă se află statuia Sf. Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea de către bulgari a victoriei în Bătălia de la Kalimantsi. După război, a primit comanda Brigăzii 2 Infanterie din Divizia 4 Infanterie, pentru ca în aprilie 1914, să fie numit comandant al acestei divizii. După intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale, Divizia 4 Infanterie a fost inclusă în compunerea Armatei 3, care avea misiunea de a asigura apărarea frontierei Dunării. La 1 septembrie 1916 Kiselov a fost înaintat la gradul de general-maior. Divizia comandată
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Bateria Mircea” și „Bateria Elisabeta” pentru apărarea orașului Calafat, unde a fost prezent la întâiul foc de tun tras de „Bateria Carol” la Calafat, sub ochii domnitorului. De asemenea, a coordonat construirea podului de peste Dunăre de la Săliștioara-Măgura, a condus pregătirea intrării în acțiune a artileriei la Asediul Plevnei, fiind prezent, alături de alți ofițeri români, la capitularea lui . În anul 1883 Arion a fost numit general de brigadă și inspector general al artileriei, funcție care a îndeplinit-o până în 1892. Cu acest
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
cu negru pe spinare și flancuri și cenușiu-cafeniu-deschisă pe abdomen. Membrele și coada sunt cafenii spre negru. Animal semiacvatic, bizamul caută locuri în jurul apelor cu vegetație bogată, invadate de papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea să fie tot sub nivelul apei. În Deltă Dunării își construiește
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care nu îngheață iarna. Dacă apele scad, își sapă altă galerie, în așa fel ca intrarea să fie tot sub nivelul apei. În Deltă Dunării își construiește sălașuri plutitoare alcătuite din stuf și papură, cu aspect de movile, cu diametrul de 0,5-2,0 m și înălțimea de 1,5-1,8 m, în interiorul cărora își croiește
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
construiește sălașuri plutitoare alcătuite din stuf și papură, cu aspect de movile, cu diametrul de 0,5-2,0 m și înălțimea de 1,5-1,8 m, în interiorul cărora își croiește galerii și cuibul propriu-zis. În acest fel rezolvă problema menținerii intrării subacvatice în galerii, deoarece movilele plutesc în derivă și oricum o intrare este întotdeauna sub apă. Bizamii sunt excelenți înotători și scufundători, ei se servesc pentru propulsarea în apă mai ales de picioarele de dinapoi și de coadă, iar picioarele
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
cu diametrul de 0,5-2,0 m și înălțimea de 1,5-1,8 m, în interiorul cărora își croiește galerii și cuibul propriu-zis. În acest fel rezolvă problema menținerii intrării subacvatice în galerii, deoarece movilele plutesc în derivă și oricum o intrare este întotdeauna sub apă. Bizamii sunt excelenți înotători și scufundători, ei se servesc pentru propulsarea în apă mai ales de picioarele de dinapoi și de coadă, iar picioarele din față le ține alipite lângă corp, având astfel un stil de
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]