229,134 matches
-
XV și împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săsească. Este una dintre cetățile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de incintă. Inițial, parterul era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil cistercian, iar intrarea în biserică se făcea pe sub un portal cu arc frânt. În secolul al XV-lea, când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit și intrarea în biserică a fost blocată. Nivelul al II-lea a fost prevăzut cu nișe
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil cistercian, iar intrarea în biserică se făcea pe sub un portal cu arc frânt. În secolul al XV-lea, când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit și intrarea în biserică a fost blocată. Nivelul al II-lea a fost prevăzut cu nișe semicirculare pentru tragere. Catul al IV-lea are atât ferestre, cât și metereze, iar cel următor are amenajate guri de turnare ieșite în consolă. Acoperișul piramidal
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
aprilie 1792, imediat după declararea războiului cu Austria. Titlul inițial era "Chant de guerre pour l'armée du Rhin" („Cântecul de război al armatei de pe Rin”). La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de voluntarii republicani din Marsilia, la intrarea lor în Paris, de aici provenind numele "La Marseillaise". Mai târziu, la 14 iulie 1795, "La Marseillaise" a devenit în mod oficial imnul național al Franței.
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
Graz" în 1941, ea a devenit "Reichsuniversität Graz" în 1942. Reforma universitară din 1975 a pus capăt conducerii instituției numai de către profesori cu o largă participare a personalului științific și studenți în toate comisiile. Noile reforme, din 1993, au permis intrarea în vigoare a legii organizării universităților. Această universitate este împărțită în șase facultăți, în conformitate cu § 20 alin 4, din Legea universităților din 2002: Facultatea de Medicină a fost transformată în Universitatea de Medicină din Graz, în cursul anului 2003, cu efect
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
Lipscani, lângă Banca Națională, a fost dezvelit în 9 septembrie 2013 monumentul lui Eugeniu Carada, monument care fusese demolat în perioada comunistă. La numărul 3 se află sediul central al instituției Avocatul Poporului și între numerele 3 și 5 este intrarea în Pasajul Macca-Vilacrosse (cod LMI ), care face legătura cu Calea Victoriei.
Strada Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/333118_a_334447]
-
era împăratului japonez Go-Yōzei care se întindea între anii 1592 și 1596. Cea de-a doua invazie (1597-1598) este numită "Keichō nu eki" (慶長 の 役). În timpul perioadei Edo (17-19C), războiul a fost, de asemenea, numit "Kara iri" (唐入り, literal "Intrare în China") deoarece scopul inițial al campaniei era cucerirea Chinei. Deși conflictul s-a limitat în realitate doar la peninsula coreeană, armatele lui Toyotomi Hideyoshi ar fi trebuit să își schimbe obiectivele de-a lungul campaniei. În 1592, Toyotomi Hideyoshi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
provincia Jeolla și a ataca forțele coreene conduse de Gwak Jae-u care se ascundeau în zonă. Castelul Jinju era deasemenea un loc de unde putea fi capturată multă pradă de război. Ukita trebuia să recucerească Changwon, o mică fortăreață care păzea intrarea în castelul Jinju. Prin urmare, o armată de 30.000 de soldați a fost trimisă să atace Changwon și Jinju. Yu Sung-in, comandantul de dreapta al provinciei Gyeongsang și-a plasat armata în fața porții castelului Jinju. Generalul Yu Sung-in a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
mai navigheze pentru a nu-și pune viața în pericol. În 1669 a avut loc o tentativă eșuată de asasinat din partea unui susținător al lui Tromp care a încercat să îl înjunghie cu un cuțit de pâine în holul de la intrare al casei sale. De Ruyter a salvat situația Olandei în Al Treilea Război Anglo-Olandez. Victoriile sale strategice asupra flotelor anglo-franceze mai mari în Bătăliile de la Solebay (1672) și dubla de la Schooneveld și Texel au împiedicat invazia. Noul grad de locotenent-amiral-general
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Joachim Murat (sculptată de Giovanni Battista Amendola). Niciuna dintre statui nu se referă la dinastia de Bourbon, nici măcar Carol de Bourbon, care este, de fapt, inscripționat cu numele de Carol al III-lea. De o parte și de alta a intrării în Palatul Regal se află "Caii de bronz", două statui ecvestre donate regelui Ferdinand al II-lea de către țarul Nicolae I al Rusiei. Două grupuri identice realizate în Rusia de același autor, Peter Clodt von Jürgensburg, pot fi găsite pe
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o frescă vastă, astăzi pierdută, reprezentând satul Avigliano în care familia lui don Girolamo Sarnelli avea pământuri și un mare palat.
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
ale lucrărilor, s-a sfințit prima parte a edificiului în anul 1641. Fațada a fost realizată după proiectul lui Cosimo Fanzago; prima realizare din piperno și marmură a fost finalizată în secolul al XVII-lea sub conducerea aceluiași arhitect. În fața intrării a fost plasat un gard de fier forjat și piloni din piatră, ridicați probabil după proiectul lui Francesco Antonio Picchiatti; astăzi, gardul a dispărut, probabil odată cu lucrările de construire ale Galeriei Umberto I la sfârșitul secolului al XIX-lea, care
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război. Marele Cartier General a fost
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
două Direcții Generale și mai multe servicii. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război. Marele Cartier General a fost constituit în august 1916, după intrarea României în primul război mondial și a funcționat pe toată perioada războiului. În primele luni ale lui 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad după care sediul său a fost mutat la Iași. Începând cu data de 5 decembrie
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
păstrat aspectul interior cu trei nave și un tavan central înalt. Interiorul păstrează încă o serie de morminte monumentale, inclusiv cel al viceregelui Don Pedro de Toledo, al soției și fiului său, sculptat în 1570 de către Giovanni da Nola. Lângă intrare sunt două sculpturi realizate de Francesco Cassano. În plus, mormântul lui Ferdinando Maiorca și a soției sale, Porzia Coniglia, din absida a fost finalizat de Michelangelo Naccherino. Mormântul lui Alfonso Basurto a fost sculptat de Annibale Caccavello și Giovanni Domenico
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
a II-a. Sub dinastia aragoneză, începută de Alfonso al V-lea în 1442, cetatea a fost întărită pentru a rezista artileriei. Un arc de triumf faimos, proiectat de Francesco Laurana, a fost adăugat la poarta principală pentru a sărbători intrarea lui Alfonso în Napoli. Decorația a fost realizată de sculptorii Pere Johan și Guillem Sagrera, chemați de Alfonso din Catalonia. Într-o sală a castelului a avut loc celebra conspirație a baronilor împotriva regelui Ferdinand I, fiul lui Alfonso. Regele
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
fost din nou folosit ca reședință de Carol al III-lea și mai târziu de către ducele Stefano Di Conza. Ultima restaurare din Castel Nuovo a avut loc în 1823. Impunătorul arc de triumf din marmură albă, construit în 1470, rememorează intrarea lui Alfonso de Aragon în Napoli în 1443. El se află între două turnuri vestice ale castelului angevin. Designul de ansamblu a fost atribuit lui Pietro di Martina, un arhitect milanez, sau, după Vasari, lui Giuliano da Maiano. Autorii moderni
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
în stil renascentist își însușește elemente din arcurile de triumf romane, dar nu are sobrietate și este încrustată cu o ornamentație abundentă cu ghirlande, harpii, ghirlande și putti. Structura nu este un arc adevărat, ci o decorațiune aplicată pe fosta intrare în castel. Coloane corintice flanchează intrarea, dar sculptura de la primul nivel prezintă o cvadrigă triumfală care conduce parada lui Alfonso. Printre scultori s-au aflat Isaia da Pisa, Merliano, Domenico Gagini, Andrea Fiorentino, un ucenic al lui Donatello, și Silvestro
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
din arcurile de triumf romane, dar nu are sobrietate și este încrustată cu o ornamentație abundentă cu ghirlande, harpii, ghirlande și putti. Structura nu este un arc adevărat, ci o decorațiune aplicată pe fosta intrare în castel. Coloane corintice flanchează intrarea, dar sculptura de la primul nivel prezintă o cvadrigă triumfală care conduce parada lui Alfonso. Printre scultori s-au aflat Isaia da Pisa, Merliano, Domenico Gagini, Andrea Fiorentino, un ucenic al lui Donatello, și Silvestro dell'Aquila. Sculptorii din Aragon au
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
parte. Poziția sa proeminentă pe Canalul Giudecca i-a oferit lui Palladio posibilitatea de a proiecta o fațadă inspirată de Panteonul din Roma și consolidată prin amplasarea pe un soclu larg. 15 pași au fost necesari pentru a ajunge la intrarea bisericii, o trimitere directă la Templul din Ierusalim și în conformitate cu propria filozofie religioasă a lui Palladio că "ascensiunea (credincioșilor) va fi treptată, astfel încât escaladarea va aduce mai mult devotament". Piatra de temelie a fost pusă de Patriarhul Veneției Giovanni Trevisano
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
Biserica Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (), cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată în extremitatea estică a insulei Giudecca, nu departe de Il Redentore. Biserica datează din secolul al XVI-lea și este dedicată Intrării Maicii Domnului în Biserică (sărbătoarea este denumită Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria în calendarul catolic). Ea face parte dintr-un vechi complex care adăpostea fecioarele tinere ("zitelle" în limba italiană) care nu aveau zestre. În prezent, este deschisă
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
este unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Italiei și unul dintre cele mai mari porturi de croazieră din Marea Adriatică și Marea Mediterană. Accesul este asigurat prin cele trei porturi de intrare: Docurile sunt repartizate pe diferite zone, după funcționalitate: Portul este interconectat cu zona industrială Marghera, un bazin ce include numeroase șantiere navale de construcțtii și reparații aflate la Marghera, Veneția și Pellestrina. Aici este sediul activităților Marinei Militare cu prezența
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
Pellestrina. Aici este sediul activităților Marinei Militare cu prezența fostului Arsenal Militar Maritim, acum sediul "Institutul de Studii Militare Maritime", al "Muzeului de istorie navală a Veneției" și al "Școlii militare navale Francesco Morosini". Aici se pătrunde prin porturile de intrare Lido (pentru orașul istoric) și Malamocco (pentru zona industrială). Gurile de intrare sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și bazine capabile
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
Maritim, acum sediul "Institutul de Studii Militare Maritime", al "Muzeului de istorie navală a Veneției" și al "Școlii militare navale Francesco Morosini". Aici se pătrunde prin porturile de intrare Lido (pentru orașul istoric) și Malamocco (pentru zona industrială). Gurile de intrare sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și bazine capabile să asigure traficul, precum și de baraje mobile contra acqua alta. În 2006
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]