24,150 matches
-
a mâzgălit pe hârtie două linii verticale și una orizontală deasupra celor două, ceva care semăna cu Π, pi. Dar n-ați scris cum îl cheamă!" Lasă, bă, că eu nu sunt prost! Nu suntem noi flaieri! La dormitorul 2 doarme unul în patul de sus și când vin să-l iau la izolare, spui tu cum îl cheamă! Dacă nu spui cum îl cheamă, te iau pe tine!" Așa a și fost, cineva dintre tineri s-a prezentat ca fiind
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că era ceva deliberat aranjat, că nu putea fi întâmplător, de vreme ce nu ploua tot timpul afară. Pe Fortul 13, Reduit, pe podeaua de ciment, era permanent apă, de la 1 cm până la 5 cm. În condițiile astea nu aveai cum să dormi noaptea, mai ales că nu ți se dădea decât o plasă de pat, metalul, în rest nimic. O sprijineai de perete să fie puțin înclinată și te culcai pe plasa aceea, te sprijineai în călcâie, dar nu puteai dormi. Și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să dormi noaptea, mai ales că nu ți se dădea decât o plasă de pat, metalul, în rest nimic. O sprijineai de perete să fie puțin înclinată și te culcai pe plasa aceea, te sprijineai în călcâie, dar nu puteai dormi. Și se putea face izolare foarte ușor. Și apoi încă ceva despre "Biserică": gardianul acesta era unul dintre cei care însoțea deținuții condamnați la moarte la "Valea Plângerii". Acolo erau niște piersici, după câte am auzit din cele povestite. El
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
plasă de pat, probabil asta era o regulă generală, să nu ți se dea mai mult. Nu se putea pune plasa jos pentru că se afunda, o puneai înclinată pe perete cam la 75 de grade și te rezemai de ea. Dormeai, nu dormeai, dar oricum stăteai pe ceva uscat. Bucătarii îmi băgau mâncare pe geamul din spate. La vremea aceea era bucătar un oarecare Munteanu. În mod normal, după două săptămâni de izolare de genul acesta ieși de acolo terminat. Or
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pat, probabil asta era o regulă generală, să nu ți se dea mai mult. Nu se putea pune plasa jos pentru că se afunda, o puneai înclinată pe perete cam la 75 de grade și te rezemai de ea. Dormeai, nu dormeai, dar oricum stăteai pe ceva uscat. Bucătarii îmi băgau mâncare pe geamul din spate. La vremea aceea era bucătar un oarecare Munteanu. În mod normal, după două săptămâni de izolare de genul acesta ieși de acolo terminat. Or, eu când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
gram pe zi, dar gramul acela era furat de caralii, așa că numita cafea de seară era niște apă vopsită. Puneam ceea ce sfărâmam în cafeaua asta. Conducerea lagărului s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S. Ț.: Aveai insomnii dacă mâncai seara... Și atunci și-au zis să ne dea cafea să dormim liniștiți. Și cum vă ziceam, puneam mămăliga aia arsă pisată în cafea. Dar să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lagărului s-a gândit așa, că dacă ne dau mâncare seara nu poți să dormi! (râdem) C. I.: Aveau grijă de somnul dumneavoastră...! S. Ț.: Aveai insomnii dacă mâncai seara... Și atunci și-au zis să ne dea cafea să dormim liniștiți. Și cum vă ziceam, puneam mămăliga aia arsă pisată în cafea. Dar să știți că avea efect pentru că-ți dădea o senzație de sațietate și contribuia și cărbunele acela. Oricum, nu te mai îmbolnăveai de stomac, că în loc de Carbocif
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în niște saivane de oi. Mai era stuf pe ici pe colo și în saivanele alea erau niște șobolani mari, domnule. Dar, dacă noaptea ți se urca vreun șobolan pe spinare erai un om norocos! Se învățaseră șobolanii cu noi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
clădeam unul peste altul în așa fel încât să nu ne vadă sergenții supraveghetori și ne culcam îndărătul stufului și stăteam câte o după-amiază întreagă într-un dolce far niente. Era nemaipomenit! Eram bucuroși că ne puteam permite să și dormim. De ce? Știam un lucru: sergenții nu mai vin la noi să ne controleze. Altădată stăteau călare pe noi tot timpul dar i-am lecuit. C. I.: Cum? S. Ț.: Ei veneau în control la noi pe aleile tăiate în stuf
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
intelectualilor și a muncitorilor și pe muncitori, împotriva intelectualilor, spunându-li-se că din cauza intelectualilor sunt ei acolo și nu din cauza sistemului. C. I.: Și dormitoarele brigăzilor erau separate? S. Ț.: Sigur, intelectualii aveau dormitorul lor, dar muncitorii și țăranii dormeau la comun. Era o atmosferă foarte grea. De exemplu, dacă un muncitor sau un țăran vedea că tu - că știau care sunt intelectuali și în brigăzile astea ale lor - ai patul la geam într-o poziție mai bună, venea și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
intelectuali și în brigăzile astea ale lor - ai patul la geam într-o poziție mai bună, venea și pur și simplu îți ocupa patul și te trimitea în locul lui pentru că zicea că acela este patul în care el trebuie să doarmă. Nu puteai să opui rezistență, că te lichidau. C. I.: Deci, nici între deținuți nu exista solidaritate și era vrajbă și o atmosferă de război și suspiciune continuă. S. Ț.: Care solidaritate?! Că dacă ar fi existat solidaritate nu le-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
între brigăzile de deținuți intelectuali, țărani și muncitori. Voiam să vă rog să răscoliți prin memorie și să-mi spuneți ce alți oameni ați mai întâlnit prin brigada de intelectuali? S. Ț.: L-am întâlnit pe Ștefan Vasile 36. Am dormit în același pat cu Ștefan Vasile, iar lângă patul de lângă noi dormea George Văsii 37 și Max Bănuș 38, cel de la Europa Liberă, cu care am fost prieteni ani de rândul și după ce am fugit din țară în Germania. Pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să răscoliți prin memorie și să-mi spuneți ce alți oameni ați mai întâlnit prin brigada de intelectuali? S. Ț.: L-am întâlnit pe Ștefan Vasile 36. Am dormit în același pat cu Ștefan Vasile, iar lângă patul de lângă noi dormea George Văsii 37 și Max Bănuș 38, cel de la Europa Liberă, cu care am fost prieteni ani de rândul și după ce am fugit din țară în Germania. Pe Ștefan Vasile l-am văzut pe scenă la Iași, fusese prim-bariton
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
trebuit să se ducă să denunțe, dar nu s-a dus și tot pentru omisiune de denunț a fost condamnat. C. I.: Pe baza unui odios articol din Codul Penal 39, importat din codul penal sovietic. S. Ț.: Văsii, care dormea în pat cu Max Bănuș, era cu maica Veronica de la Vladimirești. Se spunea la vremea aceea că maica Veronica și starețul aveau har și multă lume se ducea la ea, se spovedea și spunea că i s-a făcut bine
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
venea peste tine din toate părțile: de la comandanți, gardieni, turnători, lipsă de hrană, muncă epuizantă, boală, slăbiciune fizică și psihică, izolare, bătaie, banalitatea și "normalitatea" răului care nu mai provoacă reacția normală de groază. S. Ț: Sigur că nu puteai dormi chiar liniștit, când erai amenințat în acest fel, deși o tratai cu un fel de indiferență, dar subconștientul era cel care o înregistra și era prezent. C.I.: Și, mai târziu, cei din familie ce v-au spus despre comportamentul dumneavoastră
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o cale ferată care însoțea autostrada. Am dat peste o magazie care avea în față o platformă pe care se descărca marfa din trenuri. M-am culcat sub rampa aceea pe pământ printre gunoaiele adunate acolo, nu mai conta. Am dormit câteva ore și apoi am pornit din nou. Eram flămând, vorba românului, ca un câine. Știam că granița Iugoslaviei cu Austria era la Maribor. Îmi planificasem etapele cam așa: Belgrad - Maribor - Viena. C. I.: Ajunseserăți la Maribor? S. Ț.: Am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din nou. Eram flămând, vorba românului, ca un câine. Știam că granița Iugoslaviei cu Austria era la Maribor. Îmi planificasem etapele cam așa: Belgrad - Maribor - Viena. C. I.: Ajunseserăți la Maribor? S. Ț.: Am ajuns noaptea în Maribor și am dormit în niște tufișuri. A doua zi am intrat într-un magazin situat la vreo 200 de metri de graniță să-mi iau ceva de mâncare. Afară m-am uitat cam pe unde era linia de graniță, să-mi fixez mental
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
persoane pe seară. La restaurant mă specializasem în preparatul salatelor, în special din fructe exotice. Restaurantul se închidea la ora 1 noaptea iar eu ajungeam acasă la ora 2. La ora 5 dimineața eram din nou în picioare! Abia dacă dormeam 3 ore pe noapte! Scopul era să economisesc, să adun 50.000 de mărci. Eram obligat să am acest fond de garanție în bancă, pentru ca eu să pot demara deschiderea unei firme. Formalitățile de înființare a firmei au durat foarte
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mobilitatea și flexibilitatea foarte mare a forței de muncă. S. Ț.: Nici eu n-am putut să stau în același loc. C. I. : Și v-ați întors. S. Ț.: M-am întors și vă spun că sunt nopți când nu dorm când văd ce se întâmplă în țara asta. Pentru că cei care au condus țara de la căderea lui Ceaușescu - care a făcut multe rele, dar pe care nu-l poate condamna nimeni că nu a fost un patriot, este singurul patriot
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dumneavoastră, adică Ralea? R. R.: Da, Ștefan Ralea. El a fost impegat de mișcare. A fost căsătorit cu o fată foarte frumoasă de aici, din Bârlad, care a venit odată la mine și a luat niște pastile de luminal. A dormit o săptămână și apoi a adormit definitiv. S-a sinucis. Într-una dintre vacanțe Ștefan a venit acasă la sora mea, care rămăsese la Lupești, cea căsătorită cu Vasile Dima. Fratele meu a fost trimis cu mâncare la oamenii care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vreodată cu ideea că vom supraviețui acolo. Ne-au dus ca să ne extermine printr-o moarte lentă. Adică, nu te omorau ei cu mâna lor, dar te lăsau să mori lent. Erai încolțit: n-aveai ce mânca, unde lucra, unde dormi, cu ce să te încălzești, eram aruncați în stradă ca niște câini. Un fel de exil. Nu aveam niciun fel de drept și eram obligați să stăm acolo. C. I.: Surorile dumneavoastră aveau acte de identitate? R. R.: Da, aveau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în mă-sa-n c..!" Încerca să mă îmbărbăteze pe mine într-o oarecare măsură, iar eu, fiind tânăr și cu putere în mine, mi-am mai revenit. Noi n-am avut unde să ne culcăm, că erau alții care dormeau în paturi. Am stat pe o bancă acolo. Cum stăteau pe bancă, oamenii s-au frecat de perete încât peretele acela era lustruit. Și mi-am zis eu așa: "ăleeeiiii, ne ține aici până când ne omoară! Uite, alții au fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mea, ci m-au dus la salonul 2. Acolo am întâlnit tot felul de oameni. C. I.: Câți erați în salon? S. M.: Eram vreo 84-85 de oameni într-o cameră format vagon, cam cât vreo 4 camere din acestea. Se dormea pe jos, de unde paturi!? Erau și camere unde mai erau niște paturi dar fără saltele, trebuia să dormi pe fierul acela lat de două degete. C. I.: În tot acest timp familia a știut de dumneavoastră? S. M.: Da, a știut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
erați în salon? S. M.: Eram vreo 84-85 de oameni într-o cameră format vagon, cam cât vreo 4 camere din acestea. Se dormea pe jos, de unde paturi!? Erau și camere unde mai erau niște paturi dar fără saltele, trebuia să dormi pe fierul acela lat de două degete. C. I.: În tot acest timp familia a știut de dumneavoastră? S. M.: Da, a știut că am scris acasă. C. I.: Aveați drept la scrisoare? S. M.: Da, dar după sentință, după condamnare. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
arestați mai demult, de la Nereju, Năruja, Paltin, Herăstrău și toți erau ciobani și toți aveau sumane din ăstea mari și te înveleai și tu pe margine. Era mai dureros când te băgau la un salon mare și n-aveai unde dormi și dormeai cu capul lângă tineta de murdărie. Că acolo dormeai, că n-aveai unde. C. I.: Ce oameni ziceați că ați întâlnit acolo la penitenciar? S. M.: La penitenciarul Galați era comandant Goiciu 15 pe vremea aia. Am să vă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]