25,546 matches
-
Ediția originală cartonată includea opt povestiri, precum și două romane în care apare detectivul Elijah Baley, "Cavernele de oțel" și "Soarele gol", dar unele ediții broșate au cuprins doar povestirile, la fel ca și traducerea românească. În versiunea americană, cele opt povestiri sunt grupate în trei secțiuni: Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din februarie 1942 al revistei Amazing Stories Robotul AL-76 (supranumit Al) este proiectat pentru activități miniere pe Lună, dar un accident de livrare face ca el să
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
precum și două romane în care apare detectivul Elijah Baley, "Cavernele de oțel" și "Soarele gol", dar unele ediții broșate au cuprins doar povestirile, la fel ca și traducerea românească. În versiunea americană, cele opt povestiri sunt grupate în trei secțiuni: Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din februarie 1942 al revistei Amazing Stories Robotul AL-76 (supranumit Al) este proiectat pentru activități miniere pe Lună, dar un accident de livrare face ca el să ajungă în Virginia rurală. Descoperind un
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
de a-și distruge creația și de a uita totul, ceea ce face ca secretul reprogramării sale și al uneltei îmbunătățite să se piardă. Apărut inițial în numărul din august 1942 al revistei "Super Science Stories", aceasta este o continuare a povestirii fără roboți " Nimic nu este definitiv" și una dintre puținele povestiri cu roboți pozitronici ale lui Asimov care postulează existența inteligenței non-umane în sistemul solar, neîncadrându-se astfel în Seria Roboților/Seria Fundația. Coloniștii umani de pe Ganymede trimit trei roboți
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
face ca secretul reprogramării sale și al uneltei îmbunătățite să se piardă. Apărut inițial în numărul din august 1942 al revistei "Super Science Stories", aceasta este o continuare a povestirii fără roboți " Nimic nu este definitiv" și una dintre puținele povestiri cu roboți pozitronici ale lui Asimov care postulează existența inteligenței non-umane în sistemul solar, neîncadrându-se astfel în Seria Roboților/Seria Fundația. Coloniștii umani de pe Ganymede trimit trei roboți extrem de rezistenți, ZZ Unu, ZZ Doi și ZZ Trei, să exploreze
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
roboților la călduri, geruri, radiații extreme, la condițiile din spațiul cosmic, precum și pericolul pe care vederea lor cu raze gama o reprezintă asupra microorganismelor locale îi face să își schimbe decizia, convinși fiind că cei trei sunt, de fapt, oameni. Povestirea a apărut inițial în numărul din octombrie 1956 al revistei "Fantastic Universe". Mike Donovan povestește despre o călătorie pe Titan, unul dintre sateliții lui Saturn, în timpul căreia s-a întâlnit cu un robot rătăcit, Emma. În fața pericolului unei furtuni, acesta
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
pericolului unei furtuni, acesta încalcă Prima Lege și, în loc să îl salveze pe Donovan, alege să își apere propria progenitură, un mic robot construit chiar de el. O asemenea încălcare directă a Primei Legi nu a mai apărut în nicio altă povestire a lui Asimov, iar acesta a admis că s-a "distrat pe seama roboților", subliniind că povestirea s-a vrut o parodie și nu trebuie luată în serios. Publicată în numărul din februarie 1957 al revistei "Infinity Science Fiction", povestirea prezintă
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
apere propria progenitură, un mic robot construit chiar de el. O asemenea încălcare directă a Primei Legi nu a mai apărut în nicio altă povestire a lui Asimov, iar acesta a admis că s-a "distrat pe seama roboților", subliniind că povestirea s-a vrut o parodie și nu trebuie luată în serios. Publicată în numărul din februarie 1957 al revistei "Infinity Science Fiction", povestirea prezintă niște roboți extrem de diferiți de cei din celelalte opere asimoviene, fiind extrem de fericiți să lucreze ca
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
altă povestire a lui Asimov, iar acesta a admis că s-a "distrat pe seama roboților", subliniind că povestirea s-a vrut o parodie și nu trebuie luată în serios. Publicată în numărul din februarie 1957 al revistei "Infinity Science Fiction", povestirea prezintă niște roboți extrem de diferiți de cei din celelalte opere asimoviene, fiind extrem de fericiți să lucreze ca mașini de război. Războiul Rece a durat un secol înainte de a se semna o pace dificilă între "Noi" și "Ei". Un agent sosit
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
fusese planul "Lor": roboții îi înlocuiseră pe unii savanți, iar explozia avea să distrugă cele mai luminate minți ale Americii. Se dovedește astfel că agentul care îi determinase să urmeze fără să vrea planurile "Lor" era, de fapt, un robot. Povestirea a apărut inițial în numărul din aprilie 1951 al revistei "Amazing Stories" Robotul TN-3 (supranumit Tony) a fost proiectat pentru munci casnice, pentru a ajuta oamenii să accepte roboții în casele lor. El este dus experimental în casa lui Claire
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
de inferioritate, ajungând chiar să pozeze în amantul ei pentru asta. Claire se îndrăgostește cu adevărat de Tony, iar compania decide că modelul TN-3 trebuie reproiectat. Apărută pentru prima dată în numărul din mai 1955 al revistei "Astounding Science Fiction", povestirea constituie o continuare pentru "S-a pierdut un robot" și este una dintre puținele creații asimoviene în care roboții nu au nici un număr de serie, nici o poreclă. Cercetătorii sunt pregătiți să lanseze prima navă în hiperspațiu, cu un robot pozitronic
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
în hiperspațiu, cu un robot pozitronic la bordul ei. Misiunea este un eșec, iar Gerald Black este însărcinat cu descoperirea problemei. El descoperă că, datorită ordinelor imprecise, robotul a avariat comenzile navei, ceea ce face imperios necesară supravegherea umană în timpul misiunilor. Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din ianuarie 1958 al revistei "Infinity Science Fiction". Seria de roboți LNE este proiectată pentru minele de bor din centura de asteroizi. Un turist reprogramează accidental prototipul, ștergându-i creierul și aducându-l
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
își dă seama că roboții pot învăța și că nu e nevoie să fie construiți pentru o scop precis. Însă Lenny, care nu își cunoște forța fizică, îi rupe din greșeală mâna, ceea ce declanșează iar panica "roboților care atacă oameni". Povestirea a fost publicată inițial în numărul din decembrie 1957 al revistei "Galaxy În 2033, profesorul de sociologie Simon Ninheimer dă în judecată Corporația de Roboți din Statele Unite pentru pierderea reputației profesionale. El consideră că robotul EZ-27 (supranumit "Easy"), în timp ce corecta
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
de interferența muncii automatizate asupra demnității savanților și, prin urmare, încercase să discrediteze Corporația. Algis Budrys a apreciat culegerea ca fiind "o bună carte de divertisment", dar a criticat adnotările extensive ale lui Asimov, considerând că el "[sleiesc] vigoarea unor povestiri foarte pline de viață și [pun accentul] pe una dintre cele mai exuberante personalități ale science fictionului." Povestirea "Satisfacție garantată" a fost adaptată de două ori: prima dată în 1966, ca episod al serialului "Out of the Unknown" (cu Wendy
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
culegerea ca fiind "o bună carte de divertisment", dar a criticat adnotările extensive ale lui Asimov, considerând că el "[sleiesc] vigoarea unor povestiri foarte pline de viață și [pun accentul] pe una dintre cele mai exuberante personalități ale science fictionului." Povestirea "Satisfacție garantată" a fost adaptată de două ori: prima dată în 1966, ca episod al serialului "Out of the Unknown" (cu Wendy Craig în rolul lui Claire) și a doua oară în 2002, în cadrul programului "Afternoon Play" al celor de la
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
ca episod al serialului "Out of the Unknown" (cu Wendy Craig în rolul lui Claire) și a doua oară în 2002, în cadrul programului "Afternoon Play" al celor de la BBC Radio 4. Scenariul scris de Harlan Ellison pentru filmul bazat pe povestirile cu roboți ale lui Asimov "I, Robot" (care nu a mai fost realizat), a dezvoltat rolul lui Lenny și l-a legat de povestirea " Evidența". Scenariul dezvăluie faptul că Stephen Byerley din acea povestire, un politician despre care nu se
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
Play" al celor de la BBC Radio 4. Scenariul scris de Harlan Ellison pentru filmul bazat pe povestirile cu roboți ale lui Asimov "I, Robot" (care nu a mai fost realizat), a dezvoltat rolul lui Lenny și l-a legat de povestirea " Evidența". Scenariul dezvăluie faptul că Stephen Byerley din acea povestire, un politician despre care nu se știe dacă e om sau robot, ar fi chiar Lenny deghizat.
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
Harlan Ellison pentru filmul bazat pe povestirile cu roboți ale lui Asimov "I, Robot" (care nu a mai fost realizat), a dezvoltat rolul lui Lenny și l-a legat de povestirea " Evidența". Scenariul dezvăluie faptul că Stephen Byerley din acea povestire, un politician despre care nu se știe dacă e om sau robot, ar fi chiar Lenny deghizat.
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a zecea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din iulie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a zecea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din iulie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a zecea povestire din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes". Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din iulie 1904, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Întoarcerea lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 7 martie 1905 de George Newnes Ltd din Anglia. Într-o noapte furtunoasă de noiembrie
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
și care-l întrebase unde locuiește profesorul. Ea îi încredințează documentele lui Holmes pentru ca acesta să le ducă la Ambasada Rusiei pentru a obține eliberarea lui Aleksei. După aceste dezvăluiri, Anna moare după ce luase otravă înainte de a ieși din ascunzătoare. Povestirea lui Doyle a fost publicată la mică distanță temporală de romanul "The Secret Agent" (1907) al lui Joseph Conrad. Deși cele două opere literare sunt foarte diferite una de alta, ele au același fundal, extrem de relevant pentru acele vremuri - lupta
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
cele două opere literare sunt foarte diferite una de alta, ele au același fundal, extrem de relevant pentru acele vremuri - lupta între Țarul Rusiei și revoluționarii care-l vor răsturna curând de la putere, adusă de exilați pe teritoriul britanic. La începutul povestirii, Watson menționează șase anchete inedite ale lui Holmes din cursul anului 1894: Watson face de asemenea și o referire la ancheta din "Semnul celor patru" când vede Tamisa și scrie: « Am văzut soarele rece, de iarnă, răsărind peste mlaștinile nehotărâte
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Tamisa și scrie: « Am văzut soarele rece, de iarnă, răsărind peste mlaștinile nehotărâte ale Tamisei și malurile lungi și posace ale râului, pe care le voi asocia mereu cu urmărirea insularului din Andaman, în zilele de la începutul carierei noastre. » Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 25-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. În anul 1994 s-a realizat o adaptare pentru serialul de televiziune "Sherlock Holmes" realizat
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
fratele lui Sherlock Holmes, Mycroft. În acest episod nu apare Edward Hardwicke în rolul dr. Watson, deoarece acesta era ocupat cu lucrul la filmul Shadowlands. În schimb, Charles Gray apare în rolul lui Mycroft Holmes, preluând rolul lui Watson din povestire. Rolul profesorului Coram este interpretat de Frank Finlay. În timpul anchetei desfășurate la locul crimei de fratele lui Holmes împreună cu inspectorul Hopkins, Sherlock Holmes murmură cu ironie că tatăl lor i-a lăsat lupa sa lui Mycroft, care a fost descris
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
se aștepta cineva. Esta data stelară 42286.3. În timp ce "Enterprise" așteaptă să se întâlnească cu USS "Victory", Geordi La Forge și Data se duc pe holopunte pentru a recrea o poveste polițistă cu Sherlock Holmes. Data, care a citit toate povestirile cu Sherlock Holmes, este capabil să rezolve misterul în câteva minute. Geordi este frustrat deoarece atunci când se confruntă cu un mister a la Holmes, Data știe deja rezultatul, așa că îi explică lui Data că toată distracția este misterul în sine
Elementary, Dear Data () [Corola-website/Science/324477_a_325806]